Născuţi deprimaţi. Cum explică specialiştii tendinţa depresiilor la copii, încă de la vârste fragede

Tot mai mulţi copii suferă de anxietate şi episoade depresive FOTO Adevărul

Tot mai mulţi copii suferă de anxietate şi de episoade depresive, la vârste tot mai fragede, inclusiv cei din categoria 0 - 4 ani, luându-i prin surprindere chiar şi pe specialişti. Programul încărcat al părinţilor care îşi petrec prea mult timp la birou este unul dintre elementele care cauzează depresie în rândul micuţilor.

„Nu au cu cine să creeze o relaţie de ataşament, care este esenţială în dezvoltarea timpurie a copiilor”, atrag atenţia specialiştii. Tot mai mulţi copii sunt deprimaţi, iar părinţii acestora reuşesc cu greu să acceseze serviciile publice de sănătate. Şi mai alarmant este că puţini dintre micuţii cu probleme psihice sunt depistaţi la timp.

Consecinţele sunt grave şi s-au văzut tot mai des în România: adolescenţi care şi-au luat zilele sau care au fugit de acasă. Tocmai pentru a veni în sprijinul acestora, Ministerul Sănătăţii a pus în dezbatere publică strategia naţională de sănătate mintală pentru anii 2015 - 2020.

În spitalele din România există 22 de secţii de psihiatrie şi compartimente de psihiatrie pediatrică precum şi 29 de centre de sănătate mintală pentru copii, 7 staţionare de zi şi 21 de cabinete ambulatorii. Puţin, spun specialiştii, care arată că în actualul sistem de sănătate se pune prea mult accent pe tratarea tulburărilor şi prea puţin pe prevenirea lor. În plus, nici medicii pediatri şi nici medicii de familie, cei care interacţionează primii cu copiii, nu au competenţe în sănătate mintală.

Depresiile şi tulburările de anxietate, subraportate

Tocmai din cauza faptului că sunt depistaţi târziu, nu toţi copiii români cu tulburări mintale apar în statistici. Cel puţin aşa se arată în documentul oficial publicat de Ministerul Sănătăţii. Concret, în perioada ianuarie - octombrie 2013 au fost raportate, în întreaga ţară, 47.367 de cazuri de tulburări mintale la copii şi adolescenţi. Dintre aceştia, peste 13.000 au fost internaţi pentru depresie, 11.000 au ajuns în atenţia medicilor din cauza tulburărilor de anxietate în timp ce 7.000 dintre ei au avut tulburări de conduită.

În ceea ce priveşte depresia, ea a fost frecventă în rândul minorilor trecuţi de 15 ani. Mai exact, 12.500 de tineri au ajuns în grija specialiştilor din cauza episoadelor de depresie. Curios e faptul că aceiaşi medici au tratat şi copii cu vârste cuprinse între 0 şi 4 ani care au fost diagnosticaţi cu această patologie de către specialişti.

„Depresia la copiii atât de mici se manifestă diferit de cea la adulţi. La ei, depresia se vede în comportament, care este agitat, impulsiv. Practic, micuţii care suferă de aşa ceva îşi evaluează propriul eu, iar dacă stau într-un mediu nefavorizant ori duc lipsa unui suport social sunt şanse ca ei să devină depresivi”, a declarat psihologul Daniel David, profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj. De altfel, acesta a făcut şi în cartea sa „Psihologia Poporului Român” o comparaţie pe categoriile de vârstă 0-5 ani între români şi americani. „Diferenţele au fost semnificative, cu scoruri mai mari pentru copiii de la noi, care aveau stări de anxietate şi episoade depresive”, a conchis psihologul.

Copiii suferă când părinţii lor lipsesc

La rândul lui, profesorul Mihai Aniţei, preşedintele Colegiului Psihologilor din România, a explicat că micuţii care ajung să aibă stări depresive fie provin din familii monoparentale, fie sunt lăsaţi în grija altor rude, atunci când părinţii lor sunt plecaţi în străinătate. „Copiii suferă cel mai mult atunci când părinţii lor lipsesc pentru că au mare nevoie de sprijinul acestora. În lipsa părinţilor, copiii de 9, 10 sau 11 ani pot dezvolta depresii cumplite. Situaţia este diferită în rândul adolescenţilor, care deja la vârsta de 16 - 17 ani capătă o oarecare autonomie chiar dacă se află în grija rudelor. În aceste cazuri ar trebui să intervină psihologul din şcoală, să vadă cu prioritate copiii care provin din familii cu probleme”, a explicat profesorul Aniţei.

De pildă, cifrele oficiale ale Ministerului Sănătăţii arată că în prezent există 123 de medici cu specializarea psihiatrie pediatrică, 72 de psihologi clinicieni, 46 asistenţi medicali cu specializarea în psihiatrie, 262 asistenţi medicali fără specializarea în psihiatrie, 17 logopezi, 17 asistenţi sociali, 30 kinetoterapeuţi şi 114 infirmieri. Prea puţin faţă de nevoile din sistem, motiv pentru care numărul maxim de copii diag-nosticaţi cărora li se oferă un pachet minimal de servicii variază între 1% şi 5%.

Copiii au ajuns să recurgă la gesturi extreme

În ceea ce priveşte tulburările comportamentale, psihologul Mihai Aniţei arată că şi ele sunt frecvente în rândul celor de 15, 16 ani. „Un adolescent poate să dezvolte anxietate crescută din cauza statutului pe care îl are în sânul familiei sau la şcoală.

Problema este că nu toţi aceşti adolescenţi ajung la psiholog. Spre exemplu, în şcoli, unde şi aşa sunt puţini specialişti, psihologii se ciocnesc de rezerve din partea copiilor care refuză să discute cu ei“, a completat psihologul.

Şi medicul şcolar Daniela Rajka arată că sunt situaţii în care adolescenţii îi solicită ajutorul. „Vârsta adolescentină este una cu probleme. Apar crizele de identitate, problemele la şcoală, certurile cu familia. Dacă s-ar interveni la timp şi s-ar depista la timp, depresia ar putea fi tratată. Pentru asta, este nevoie de mai mult interes din partea autorităţilor”, a declarat medicul.

La rândul ei, psihologul şi consilierul şcolar Diana Ioaneş atrage atenţia că şi populaţia adultă a României suferă într-o mare măsură de depresie, ori un părinte deprimat nu mai are „disponibilitatea afectivă“ de care au nevoie copiii. Ea a explicat pentru „Adevărul“ că practic stilul de viaţă al românilor duce la un cerc vicios al deprimării de care suferă de la cei mai mici până la cei mai în vârstă membri ai societăţii.

„Problema principală pentru care copiii sunt deprimaţi este relaţia pe care o au cu părinţii. Mai exact, în zilele noastre, părinţii nu mai au timp de copii, cei mai mulţi cresc cu bone, ori bonele nu sunt, în general, cele mai pozitive persoane ca influenţă. De asemenea, mamele se întorc foarte repede la serviciu din concediul maternal şi depresia la copii se instalează devreme din lipsa de afecţiune pe care o simt cei mici. Practic, nu au cu cine să creeze o relaţie de ataşament, care este esenţială în dezvoltarea timpurie a copiilor şi nu numai. Înainte de 1989, părinţii lucrau mai puţin, mai exact 8 ore pe zi, şi aveau timp să stea măcar jumătate de zi cu micuţii lor. Acum, părinţii muncesc mult mai mult, şi, în plus, o mare parte din populaţia adultă este depresivă, mulţi adulţi fiind sub tratament antidepresiv. Părinţii depresivi sunt lipsiţi de disponibilitate afectivă din cauza oboselii şi a stresului. Rezultatul este că şi educaţia din primii şapte ani lipseşte tot mai mult. Copiii sunt mult mai răutăcioşi decât erau înainte de 1989“, a explicat psihologul Diana Ioaneş.

Sinucideri în lanţ într-un centru de plasament din Craiova

Pe de altă parte, specialiştii sunt îngrijoraţi de faptul că dacă înainte tinerii ameninţau că îşi vor lua viaţa, acum recurg, nu în puţine cazuri, la gesturi extreme fără a mai anunţa. „Dacă înainte copiii ameninţau că fug de acasă sau că se sinucid, acum chiar ajung să recurgă la astfel de gesturi extreme, ceea ce este îngrijorător. O mare problemă e faptul că părinţii nu mai au timp să stea cu ei”, a explicat psihologul şcolar Daniela Rajka.

O astfel de situaţie, care a pus pe jar întreaga Românie la finalul anului 2015 a fost modul în care doi tineri au ajuns să îşi pună capăt zilelor într-un centru de plasament din Craiova. Ambii sufereau de depresie şi s-au sinucis la o distanţă de o săptămână unul de celălalt.

Controalele făcute ulterior de autorităţi au demonstrat că cei care îi aveau în grijă pe cei doi tineri au ignorat semnalele transmise de aceştia. Ministerul Sănătăţii vrea să prevină apariţia unor asemenea cazuri prin mai multe măsuri, între care dezvoltarea serviciilor din centrele de sănătate mintală, dezvoltarea unor servicii de evaluare şi intervenţie în cadrul centrelor de sănătate mintală, dar şi dezvoltarea unor servicii complexe adresate copiilor cu tulburări severe de sănătate mintală.