Societate

articolul anterior articolul urmator

Nelinişti vechi şi noi

100
7 Apr 2014 09:00:10
Andrei Pleşu

O ştim cu toţii, România ”nouă” e veche. Nici corupţia, nici incompetenţa adusă la putere, nici abuzul de presă nu s-au inventat azi.  Dovezi se găsesc din abundenţă, chiar dacă ele nu sunt neapărat prezente în conştiinţa publică. E bine, de aceea, să facem, din cînd în cînd, mici exerciţii de memorie. Nicio vindecare nu e posibilă, fără o bună cunoaştere a istoriei bolii.

Răsfoiam, zilele trecute, primul volum, reeditat de curînd, al scrierii Bucureştii de altădată, în care Constantin Bacalbaşa adună laolaltă amintiri instructive şi pitoreşti despre viaţa publică a capitalei în anii 1871-1877: politică, literatură, anecdotică, peisaj urban, moravuri cotidiene. La un moment dat, se citează un document, cunoscut ca ”Petiţia de la Iaşi”. E vorba de un apel al unui grup de conservatori, în frunte cu prinţul Grigore Sturdza, adresat corpurilor legiuitoare ale ţării. Evident, documentul consemnează un atac politic, o şarjă anti-liberală. Dar cîteva dintre aliniatele lui sunt de o remarcabilă actualitate, drept pentru care mă grăbesc să le ofer spre aducere aminte şi spre reflecţie, cititorului de acum. Petenţii vorbesc în calitate de ”alegători”, îndreptăţiţi să-şi manifeste nemulţumirile şi cerinţele: ”…căci ca unii ce sunteţi mandatarii noştri, aveţi de datorie a ţine seama de nevoile ţării şi a lua măsurile legislative neapărate pentru vindecarea suferinţelor ei”.  ”Noi, cari nu avem altă ambiţiune decît a trăi liberi ca cetăţeni români în patria noastră şi a vedea onoarea, viaţa şi averea fiecăruia garantate prin instituţiunile ţării; noi, cari ne-am săturat de a vedea că datoriile Statului sporesc în aceeaşi proporţiune în care sporesc şi dările ce ne sunt impuse, suntem nu numai în tot dreptul a vă cere vindecarea răului, dar suntem totodată în poziţiunea cea mai favorabilă, pentru a vedea şi a judeca lucrurile cu nepărtinire (…). Adunările noastre legiuitoare pînă acum au consumat cea mai mare parte a puterilor lor cu lupte de partid şi cu ţintiri personale (…)”.

Textul e un inventar de neajunsuri survenite pe mai multe planuri şi conţine o sumedenie de propuneri concrete de ameliorare legislativă. Din punctul de vedere al semnatarilor, ”răul cel mai mare care dezorganizează cu totul ţara noastră ”este ”lipsa de dreptate”. ”Oricare societate civilizată, pentru a trăi, are neapărată trebuinţă mai întîi de toate de două lucruri: de libertate, căci fără ea nu se poate dezvolta, şi de dreptate, căci fără ea se dizolvă. Egalitatea este o ramură a dreptăţii, de aceea ea este bună numai întrucît este dreaptă, precum egalitatea înaintea legii; îndată însă ce este nedreaptă, este rea. Astfel este nedrept ca cel ce nu are nimic să voteze impozite pe spinarea aceluia care are ceva, şi de aceea această egalitate este rea. (…) Acolo unde dreptatea nu există, libertatea degenerează în licenţă. Acesta este cazul la noi. Dreptatea înfrînătoare lipseşte şi impunitatea este garantată tuturor delictelor şi tuturor crimelor. Astfel a ajuns la noi licenţa presei pînă a fi un adevărat scandal. Noi nu zicem aceasta pentru a cere în contra presei vreo măsură preventivă, căci suntem pentru libertatea absolută a rostirii ideilor, dar o zicem pentru că voim ca injuriile personale, defăimările, calomniile şi batjocurile făcute prin presă să fie judecate nu de juriu, care le achitează totdeauna şi agravează prin aceasta încă - injuria făcută persoanei atacate, ci să fie judecate de tribunalele corecţionale, ca în ţările civilizate”.

Nu cred că e nevoie de prea multe comentarii. Sub alte nume decît cele de azi, sunt vizate deprinderi şi instituţii deficitare în secolul trecut, aşa cum sînt şi astăzi. Avem de-a face cu metehne ”tradiţionale”: ruptura între parlamentari şi alegătorii lor, irosirea vieţii politice în lupte de partid şi conflicte (sau ambiţii) private, administrarea defectuoasă a dreptăţii (vezi eforturile parlamentare pentru a legifera amnistierea şi graţierea), creşterea nesăbuită a taxelor, proasta utilizare a libertăţii, inflaţia delictelor de presă şi impunitatea lor, garantată de chiar ”juriul” înfiinţat spre a le amenda ş.a.m.d. S-a îndreptat ceva în cei peste 140 de ani care au trecut de la ”Petiţia de la Iaşi”? Şi dacă nu, ce ne mai rămîne de sperat? Şi pe cine am putea învinovăţi de această prelungă inerţie istorică?

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

100 Comentarii

Vanatorul/d.c.
7.04.2014, 09:16:23

Liviu Rebreanu iscaleste în Oficiosul Partidului National Român, România, de joi, 13 noiembrie 1924, comentariul de pagina întîi : „Luptele politice românesti utilizau negresit violenta, dar numai violenta verbala. Cu libertatea presei întreaga, cu libertatea de asemenea a întrunirilor, pasiunile politice se canalizau în invective urîte si inofensive; guvernele se rasturnau, rolurile se schimbau, asalturile reîncepeau. Sistemul nu era elegant, dar nici primejdios. Notiunile îsi pierdeau valoarea lor normala; devenise aproape obligator ca un ministru sa fie numit «bandit» sau «hot» sau barem «excroc» în ziarele si întrunirile opozitiei, ceea ce îngaduia multor «politicieni» sa se îmbogateasca pe spinarea statului fara a se sinchisi de atacurile presei sub pretext ca nu e dezonorant, pentru un «om politic», sa fie terfelit în public. Presa însasi nu era deloc zgîrcita cu epitetele infamante, poate tocmai fiindca nici ea nu le atribuia vreo eficacitate. Întreaga noastra viata politica se petrecea oarecum în familie, o familie cu o spoiala foarte plapînda de civilizatie. Certurile erau vehemente si permanente, porneau din motive neînsemnate si amuteau brusc îndata ce ni se parea ca ne-ar auzi strainii...“. „Tragedia marelui razboi si unirea tuturor provinciilor românesti au modificat radical situatia României. Politica familiara nu mai poate continua. Avem nevoie de o întocmire noua, bazata pe o profunda seriozitate. Schimbarea nu se poate face de pe o zi pe alta. Întîi trebuie sa se transforme însasi mentalitatea noastra, care apoi va schimba fara îndoiala sistemul. Framîntarile puternice de azi sînt, în realitate, lupta dintre mentalitatea veche, agonizanta si cea noua, în devenire. Cei obisnuiti cu familiarismul trecutului sînt siliti sa întrebuinteze toate armele spre a-si prelungi existenta de huzureala“.

+21 (29 voturi)
Vanatorul/d.c.
7.04.2014, 09:29:35

In anul 1949 Central Intelligence Agency (CIA) face o informare despre Romania, la cererea presedintelui american Truman : ”În general românii sunt considerati a fi un amestec de element latin si oriental. Ceea ce se invoca în explicarea caracterului lor national multifatetat. Instabili si emotivi în momentele de stres, ei sunt capabili, pentru scopurile mari, sa sustina stratageme rabdatoare de disimulare si viclenie. Au un grad înalt de adaptibilitate sinuoasa si oportunism politic, care explica în mare parte supravietuirea lor ca entitate etnica si ca natiune, factori care joaca probabil un rol important în reactia lor fata de dominatia Uniunii Sovietice. Cei mai multi români traiesc cu speranta zilei în care vor scapa de rusi si în care vor fi lichidati actualii conducatori (comunisti) ai României”. Fata de "Uniunea Sovietica" din 1949 , Rusia lui Putin din 2014 e cam aceeasi Marie dar cu alta palarie. Inlocuind in text "comunisti " cu "pesedisti", analiza ramane perfect valabila si in ziua de azi..!

+17 (33 voturi)
ovidiu preda
7.04.2014, 09:25:18

Comentariu considerat abuziv.

ovidiu preda
7.04.2014, 09:33:12

Ucraina se destrama, si isi merita soarta, daca pina si un bataus ca Klitschko ajunge sa provoace miscari de strada si lovitura de stat.....un stat artificial, avorton a lui Stalin, care ocupa nerusinat pamint romanesc......ucrainienii sint niste racketi si niste scursori, in Crimeea au stat cu pantalonii in vine asteptindu-i pe rusi, nu au avut curajul sa traga un vint daramite un glont......in fine, ingrijorator este ca Rusia e tot mai aproape, mai ales ca si UE ne cam scapa din brate, dupa cum se zvoneste....asa ca primii care vor schimba din nou macazul sint cei care la revolutie l-au tradat pe Ceausescu si au trecut de partea "boborului" tavarisci Petre Roman, Mircea Dinescu, Andrei Plesu

-3 (9 voturi)
1Raskolnikov
7.04.2014, 09:26:07

Timpul trece si mai nimic nu se schimba in mentalitatea romanului.Pe timpul lui Ceausescu,tarile din jur,practicau un comunism aproape rezonabil,ungurii,cehii,polonezii,chiar rusii.Am fost in 1980 in URSS intr-o excursie,am vizitat o fabrica de inghetata,ne-au tratat cu produsul lor si am acultat Dona Summer,acolo,in plin comunism,la noi se publicau oarece teze nedigerabile si aveam un program TV de doua ore.O carte o cumparai cu inca doua,maculatura ordinara.N-am sperat ca scapam de comunism si iacata asta e un comunism cu fata umana,nicidecum capitalism,tinerii politicieni sunt mai abili decat vechii propagandisti,feudele ofera putere nelimitata PSD-ului,e Kafka???Ciupiti-ma sa ma trezesc din coșmar.

+8 (8 voturi)

Vezi toate comentariile (100)