Nevoia de igienă morală

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Toate studiile despre leadership, indiferent de aria geografică în care sunt făcute, dacă se referă la preferinţele anumitor generaţii sau dacă iau în discuţie leadershipul feminin arată cu cifre, cu validare statistică faptul că oamenii aşteaptă de la leaderii lor integritate, pe primul loc.

De unde această diferenţă aiuritoare între aşteptări şi realitate atunci când vine vorba de alegerea liderilor în societate? Pentru că, dacă ne uităm ce se întamplă în spaţiul public constatăm cu uşurinţă când în majoritatea posturilor ocupate la conducerea societăţii se află oameni care au în proporţie covârşitoare probleme de integritate. De la facultăţi îndoielnice absolvite în perioade în care nu erau nici măcar acreditate, la doctorate plagiate. De la averi fabuloase făcute din salarii câştigate doar la stat, la drepturi care nu justifică sub nicio formă activitatea şi rezultatele pe care le produce persoana în rolul în care a fost numită. Cel puţin în zona plagiatelor, pare că regula generală este mai degrabă copiatul şi că, de fapt, şansa de a găsi o lucrare de doctorat autentică bazată pe cercetare şi cu scopul de a aduce ceva nou în domeniul ştiinţific în care a fost realizată, a devenit o chestiune pur teoretică şi imposibil de realizat. Minusculă. Următorul fenomen al celor care au un doctorat realizat pe bune va fi, probabil, să se ascundă. De ce? Pentru riscă să devină ridicol şi de pus sub semnul întrebării acest titlu ştiinţific.

Lipsa de integritate se vede în toate straturile sociale şi rezultatul este statul pe loc al unei societăţi în care în ultimii 17 ani de când a devenit parte a Uniunii Europene, şi, deşi Europa a pompat fonduri care ar fi trebuit să se vadă în ridicarea calităţii vieţii tuturor membrilor societăţii, în infrastructură, sănătate şi învăţământ.

A mai trecut România prin momente în care societatea şi-a pus problema nevoii de curăţenie morală, fără prea mult spor şi fără prea multe rezultate. Este momentul de astăzi mai important decât altele în istoria ultimilor peste 30 de ani?

Aş îndrăzni să spun că da, ţinând cont că, de data aceasta, nu ne mai punem problema unor pericole cu granularitate atât de ridicată încât, pare că nici nu ne mai vedem: faptul că cineva consideră că şcoala lui nu oferă educaţie suficient de puternică pentru copiii săi (agregat la nivel naţional evaluăm cu toţii că învăţământul lasă mult de dorit dar, nu-i aşa, dacă nu mai ai copii la şcoală pare să nu-ţi mai pese la fel de mult). Faptul că, deşi forţaţi de pandemie s-a investit destul de mult în sistemul sanitar în ultimii 2-3 ani, în continuare sunt foarte mulţi oameni care nu beneficiază de servicii decente de sănătate sau de medicaţie adecvată pentru bolile cronice pe care le au. (Dar, nu-i aşa, dacă nu ai tu nevoie personal să te duci la medic şi să te internezi în spital, altundeva decât la privat unde pare exagerat de scump, evaluarea generală că sistemul de sănătate lasă mult de dorit rămâne o constatare ambiguă care nu cere niciun fel de acţiune concretă, personală.) Faptul că nu avem autostrăzi sau căi ferate care să stimuleze creşterea economică şi mişcarea populaţiei în siguranţă şi cu decenţă, este iarăşi unul binecunoscut despre care se vorbeşte de 30 de ani însă, din nou, rămâne o constatare amară dacă nu depinzi direct de acele transporturi sau nu îţi spune cineva viaţa în pericol pe şosea. Pentru că efectele se distribuie în întreaga economie creând mai degrabă un spaţiu în care nu ne atingem niciodată potenţialul şi rareori au un efect direct şi imediat asupra celor care constată, dar continua să accepte cauza care determină această situaţie: lipsa de integritate.

Prezenţa unui război la graniţele României ridică subiectul lipsei de integritate la nivelul unui pericol direct şi imediat pentru oricare dintre cetăţenii acestei ţări. Am constatat deja că nu se ridică avioane de la sol din cauza unor contracte de combustibil a căror semnare include mari semne de întrebare. Câte alte decizii, stăm să ne întrebăm, ar putea pune în pericol integritatea instituţiilor care sunt menite să apere în cazul unei ameninţări directe?

Ce face integritatea să fie cea mai importantă trăsătură de caracter a unui leader?

Structurile sociale, toate organizaţiile şi instituţiile au lideri din nevoia de unitate, de comandă şi control. Aşa s-a format societatea umană din vremuri ancestrale. Cei mai admiraţi şi cei mai puternici au preluat întâi, în mod natural, conducerea tribului urmând ca, odată cu apariţia democraţiei leaderii să fie aleşi. Lipsa de integritate este veche de când lumea şi, se perpetuează din nevoia de putere şi din variatele surse ale puterii pe care le-am analizat într-un alt articol, pe acest blog.

Organizaţiile private găsesc modalităţi de reglare şi de o diminuare a tentaţiilor la care sunt supuşi cei care le conduc, de a încălca normele de integritate. Reguli de guvernanţă, evaluarea de performanţă pe bază de competenţă, creionarea unui scop şi a unei viziuni pe bază de valori, regulamente stricte în legătură cu cei care sunt cotaţi la burse şi trebuie să respecte criterii de transparenţă. Desigur că abateri de la integritate apar şi în mediul privat, şi mediul privat face de foarte multe ori a face oneroase cu statul. Există însă alte mecanisme de drept civil şi de drept penal care, aplicate, reduc posibilitatea în democraţiile puternice ca aceste accidente să se întâmple. Nu există probabil nici o ţară fără un anumit procent de corupţie ceea ce face însă sistemul local diferit este generalizarea acesteia.

Momentul prezent al istoriei cere mai multă integritate ca niciodată deoarece dorim să ne simţim apăraţi şi protejaţi de abuzul potenţial al unei naţiuni mai mari, mai puternice şi mult mai corupte. Care a corupt şi peste graniţele sale, nu numai în interiorul acestora.

Motivul pentru care integritatea este mai importantă ca niciodată este terenul de frică pe care întreaga societate şi-a derulat viaţa în ultimii ani. Ne-a fost teamă că întregul sistem de justiţie poate fi compromis şi asta a scos în stradă sute de mii de oameni, în toată ţara, a schimbat ulterior, uşor, spectrul politic şi a părut că preferinţa oamenilor pentru o democraţie europeană este mai importantă decât populismul. Cu o clasă politică plină de integritate, acest lucru ar fi fost posibil.

Pandemia a activat temerile cele mai profunde şi a divizat societatea. Războiul atât de aproape activează alte temeri.

În vremuri de criză, încrederea în conducători este esenţială. Iar felul în care conducătorii girează prin atitudinea şi comportamentele lor ce se întâmplă mai jos în ierarhie şi în societate pot face diferenţa între succes şi un eşec răsunător.

Desigur, ne-am uitat la profilul lui Zelenski, ce îl face un lider autentic şi de ce după două luni de conflict poporul său rezistă şi nu şi-a pierdut nici din speranţă, şi nici din dorinţa arzătoare de a rezolva situaţia vremelnică pentru poporul lor, care este această agresiune.

Şi Ucraina suferă de corupţie, însă a avut norocul ca în aceste momente de mare criză să aibă lideri care să câştige imediat inimile oamenilor prin atitudine şi comportament.

La noi nu s-a întâmplat nimic spectaculos în ultima vreme pentru că lipsa integrităţii a ajuns cumva business as usual şi, în afara unor mari tunuri (care vor ieşi probabil la iveală după câţiva ani de la pandemie sau de la afacerile pe care le implică războiul din ţara vecină), parcă tot ce se întâmplă intră într-un nivel de acceptabilitate care pare a fi din ce în ce mai larg printre români.

Dacă ne uităm la cazul ziaristei Emilia Şercan, un avizor de integritate extrem de documentat şi perseverent în privinţa plagiatelor - pe care trebuie să le denumim direct ”furt intelectual”, la excluderea din magistratură sau sancţionarea unor judecători precum Camelia Bogdan sau Cristi Danileţ care au avut îndrăzneala să aibă un alt discurs şi o altă atitudine faţă de marea corupţie, dacă ne uităm la toate cele scoase la iveală în CV-urile politicienilor de către Valeriu Nicolae, dacă ne uităm la cei care candidează astăzi pentru a deveni judecătorii Curţii Constituţionale constatăm că, din păcate, generalizarea pe care o auzim din partea scepiticilor care nu doresc să se mai implice în vreun fel în ”viaţa cetăţii”, adică sintagma ”toţi sunt la fel”, capătă greutate.

Când integritatea pare că lipseşte cu desăvârşire, oamenii învaţă că reţeta succesului nu poate fi decât lipsa de integritate. Doar că, acesta este un tip de succes care nu asigură sustenabilitate şi viaţă lungă a unei societăţi care devine din ce în ce mai şubredă şi mai expusă pericolelor şi agresiunilor din interior şi exterior.

Iată de ce nevoia de igienă morală este mai mare ca niciodată. Pentru că oamenii lipsiţi de integritate sunt uşor de manipulat, de tentat şi de şantajat. Sunt genul de oameni care nu au cum să reziste zile în şir în situaţii de criză accentuată, oferind încrederea şi speranţa oamenilor în viitor.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite