Nicu Ceauşescu - înjunghiat, umilit, arestat

Atacat la intrarea în Bucureşti, Nicu Ceauşescu, atunci în vârstă de 38 de ani, este dus, plin de sânge, la Televiziunea Română şi prezentat pe post de „trofeu“ al Revoluţiei. După ieşirea din direct, cel care primise ad-hoc porecla de „Prinţişor“ avea să fie lăsat în paza unui căpitan, care l-a ameninţat cu moartea “la fiecare câteva minute”.

Bulversat de rapiditatea evenimentelor şi incapabil să răspundă măcelului care începuse în Sibiu, Nicu Ceauşescu decidea, în cursul zilei de 22 decembrie 1989, să fugă la Bucureşti.

Premisele erau îmbietoare: unchiul său, Ilie Ceauşescu, îi promisese un elicopter, iar pe drum, spre aeroport, Nicu aflase că puterea fusese preluată de către Ion Iliescu, persoană despre care credea că "se poate vorbi cu el foarte bine".

Elicopterul este înlocuit cu un Oltcit

La momentul fugii dintr-un oraş ce se tranforma într-un adevărat teatru de război, Nicu Ceauşescu visa o cooptare în rândul noii conduceri de la Bucureşti.

Se autocaracteriza ca fiind "o persoană utilă". Nici nu avea să bănuiască dezastrul din următoarele zeci de ore. Bătut şi înjunghiat la intrarea în Bucureşti, avea să fie prezentat, pe post de trofeu, la Televiziunea Română. Tot aici urma să fie agresat din nou, umilit şi ameninţat în repetate rânduri cu moartea. În final, după o operaţie întârziată, Ceauşescu-junior avea să fie predat procurorilor.

22 decembrie 1989. Ajuns la aeroportul Sibiu, în jurul orei 13.00, Nicu Ceauşescu aude dinspre oraş focuri puternice de armă. "Trag TAB-urile. Probabil c-a fost atacat Dragomir (n. red. - colonelul Aurel Dragomir, şeful Garnizoanei Sibiu), iar acum ripostează", îi transmit securiştii ce-l însoţiseră până în acest punct. Potrivit propriei mărturii, în faţa instanţei ce-l judeca în 1992, ultimele cuvinte auzite de Ceauşescu-junior, înaintea de părăsirea definitivă a Sibiului, au fost: "Trage Armata în Securitate!".

"Prinţişorul" petrece aproximativ o oră în incinta aeroportului, aşteptând în zadar elicopterul ce-i fusese promis de Ilie Ceauşescu. Înfricoşat de focurile de arme bubuind aproape continuu dinspre oraş, Nicu ia hotărârea să plece la Bucureşti cu maşina. Prietena sa, soprana Daniela Vlădescu, îi oferă autoturismul personal, un Oltcit.

Nicu Ceauşescu porneşte spre Bucureşti, urmând traseul Copşa Mică - Făgăraş - Sinaia - Câmpina - Ploieşti. Pe drum se opreşte o singură dată, să alimenteze cu benzină. Îl întreabă pe angajatul benzinăriei cum merg lucrurile la Bucureşti, iar acesta îi răspunde că "este linişte, oamenii se adună la Televiziune şi la Radio". Informaţia îl linişteşte pe Nicu şi îl face să creadă că decizia de a merge în Capitală a fost cea potrivită. De la fuga părinţilor săi cu elicopterul, de pe sediul CC al PCR, trecuseră aproximativ trei ore.

Scuipat, bătut şi înjunghiat

În jurul orei 19.00, "Prinţişorul" ajunge la intrarea în Bucureşti, în dreptul Aeroportului Băneasa. Opreşte maşina, obligat de câteva autobuze parcate de-a curmezişul drumului. Coboară din autoturism şi se îndreaptă spre primii militari pe care-i zăreşte. Este recunoscut de aceştia şi băgat într-o maşină a Armatei, ce urma să se îndrepte către Televiziunea Română, locul considerat de Ceauşescu-junior ca fiind "centrul noii puteri".

Maşina în care se aflau şoferul şi, pe bancheta din spate, Nicu flancat de doi militari este atacată de un grup de oameni ce-l recunoscuseră pe fiul dictatorilor. Cei doi militari sunt bătuţi, fiind acuzaţi că ar fi încercat să-l protejeze pe Ceauşescu-junior. "Prinţişorul" este scos din autoturism şi, după câţiva pumni şi picioare primite în stomac, este condus de mulţimea furioasă către un autobuz parcat în zonă.

La urcarea în autovehicul este înjunghiat de o persoană necunoscută, în partea stângă a stomacului, scuipat şi bătut încă o dată. În final, cei prezenţi se decid: tot Televiziunea Română rămâne punctul de destinaţie, dar pentru cu totul alte motive decât cele la care se aştepta Nicu. Revoluţionarii voiau să-l prezinte oamenilor, în direct, pe fiul "satrapilor".

„Să apară, dar să nu vorbească!"

Nicu Ceauşescu este adus la Televiziune în jurul orei 21.00. Este preluat imediat, din curte, de căpitanul Emil "Cico" Dumitrescu şi urcat la etajul 11 al instituţiei. Plin de sânge, "Prinţişorul" este introdus într-o cameră plină de oameni, roind cu toţii în jurul lui Ion Iliescu. Iată cum avea să descrie Nicu Ceauşescu scena respectivă, în iulie 1991: "A fost o blocare din partea lor. Se uitau destul de curios la mine. Dl. Iliescu a spus: «Haideţi să continuăm comunicatul, iar el să fie ţinut de Armată!»".

Fiul Ceauşeştilor este scos din cameră şi aşezat pe jos, rezemat cu spatele de un perete. După câteva minute, revine Ion Iliescu şi începe o discuţie interminabilă cu "un tânăr", cum avea să povestească Nicu. Miza: dacă e bine sau nu ca fiul dictatorilor să fie arătat la televizor. "Cineva a spus: «Bine, să apară, dar să nu vorbească! »", povestea Ceauşescu-junior.

În timpul discuţiei, la faţa locului îşi face apariţia şi ziaristul Mihai Tatulici. Ce avea să urmeze este unul dintre episoadele emblematice ale Revoluţiei. "Domnul Tatulici fusese, până la acel moment, un aşa-zis prieten al lui Ceauşescu-junior. În seara aceea, pe holurile Televiziunii, l-a bruscat pe Nicu. Îi striga: «Nu ţi-e ruşine de ce i-ai făcut poporului ăstuia?»", povesteşte procurorul Dan Voinea, cel care a instrumentat dosarul privind faptele ce au avut loc la acel moment.

Cele 170 de secunde în direct ale lui Nicuşor

Teodor Brateş: O clipă, o clipă vă rugăm! Vedeţi cine este aici în studiou. Este prinţişorul moştenitor, Nicu Ceauşescu. Cel care la recentul congres, la această parodie de congres, a cîntat osanale tăticului şi mămichii. Cu neruşinare, pur şi simplu! Sigur, nu e cazul să ne vorbească. Am vrut doar să vă informăm c-a fost prins. Şi va fi supus judecăţii poporului.

Trebuie să fie judecat legal, de către popor. Emil „Cico" Dumitrescu: Permiteţi-mi să vă spun, dragi concetăţeni, că a venit singur să se predea. L-au adus trei tovarăşi, care sînt aici în spate. Vă rog, poftiţi în faţă, ca poporul să vă vadă!

Un tânăr: Trebuie să mulţumim oamenilor care ne-au înţeles şi au vrut neapărat ca să-l vadă la Televiziune, să ştie toată ţara că este aici, că nu sînt zvonuri.

Teodor Brateş: Şi că este arestat. Un tânăr: Că este arestat. Ne-a mărturisit, în momentul în care l-am scos din maşină, că este Nicu Ceauşescu şi că a avut ostateci, că a luat ostateci copii. Ne-a mărturisit! (Nicu Ceauşescu face un gest de tăgadă.) Minte din nou, cum a minţit întotdeauna! (Se suprapune cu Teodor Brateş.) Pentru acest lucru l-am protejat ca să vorbească. (...)

Emil „Cico" Dumitrescu: Vă rog, vom analiza, va veni momentul cînd vom analiza faptele care le-a făcut şi cu ce-i vinovat şi cu ce este nevinovat. Dar vă rugăm foarte mult: să nu cumva să încerce cineva, în această perioadă, să se dea la acte care sînt necontrolate! (voce: "Că oricum l-am salvat"). Noi (voce: "Noi l-am adus întreg") îl avem aici lîngă noi. A mărturisit că a plecat de la Sibiu şi a dat ordin comandantului Securităţii din Sibiu să nu tragă. (voci: "Minte!") Asta-i versiunea pe care o spune. Vom verifica-o.

Un bărbat: Pierdem prea mult timp cu el. Nu mai discutăm atîta.
Un tânăr: A mărturisit că a luat ostateci copii! (voce:"Să ne spună două cuvinte!") Să ne spună două cuvinte!

Voci: Nu, nu, nu. Linişte, nu vorbeşte criminalul! Tiranii au vorbit destul! Gata.

„Ne-a zis că a luat ostatici copii"

Nicu Ceauşescu este băgat în Studioul 4 al Televiziunii Române, fără a fi adus, pentru moment, în faţa camerelor de luat vederi. Căpitanul Emil "Cico" Dumitrescu îi pasează un bilet prezentatorului Teodor Brateş, care se retrage, preţ de câteva zeci de secunde. În spatele camerelor are loc o a doua discuţie, a celor aflaţi în studio, privind oportunitatea prezentării în direct a lui Nicu Ceauşescu.

"Am ajuns cu toţii la concluzia că era oportun, dar numai cu condiţia să nu stârnim compasiune. Dacă starea sănătăţii lui nu era normală, mai bine renunţam, pe moment, să-l prezentăm şi ar fi fost mai potrivit să aşteptăm când «va arăta mai bine»", povesteşte Teodor Brateş. Nicu Ceauşescu este fimat în direct timp de aproximativ două minute şi 50 de secunde. Acesta este momentul în care este numit pentru prima dată "Prinţişorul moştenitor" de către Teodor Brateş.

„Iarăşi minte!"

Un tânăr prezent afirmă că Nicu i-ar fi spus, pe drum, că a luat copii ostatici. Nicu încearcă să se apere, însă nu este lăsat de acelaşi personaj. "Iarăşi minte!", strigă acesta. De altfel, tema copiilor „luaţi ostatici" devenise deja o „marcă" a Revoluţiei, fiind anunţată încă din după-amiaza de 22 decembrie 1989.

O altă persoană dintre cele aflate în jurul "Prinţişorului" încearcă să-i dea cuvântul, însă este întreruptă abrupt de mai multe voci: "Nu, nu, nu. Linişte, nu vorbeşte criminalul! Tiranii au vorbit destul! Gata". Plin de sânge, Nicu Ceauşescu este scos din Studioul 4.

„Să ne urăm succes!"

După ieşirea din emisie, Nicu Ceauşescu este dus într-un birou al Televiziunii şi lăsat sub supravegherea unui anume căpitan Chioranu care, potrivit mărturiei "Prinţişorului", îi spunea, la fiecare câteva minute, "ba că mă omoară, ba că nu mă omoară".

A doua zi, pe 23 decembrie 1989, este transportat la Spitalul Militar Central, unde va fi supus unei intervenţii chirurgicale, în
urma rănii suferite prin înjunghiere.

Nicu Ceauşescu este externat pe 28 decembrie 1989 şi, aproape imediat, începe ancheta pe numele său, fiind acuzat pentru "ordinul dat în ziua de 17 decembrie 1989 trupelor din garnizoana Sibiu, de a folosi armele de foc împotriva poporului răsculat, cu consecinţa uciderii şi vătămării grave a integrităţii corporale a unor grupuri mari de persoane, ce constituie infracţiunea de genocid".

Despre soarta sa, poporul avea să mai afle o singură dată, la 23 decembrie 1989, când, în informarea din partea Consiliului Frontului Salvării Naţionale, prezentată de Ion Iliescu la Televiziunea Publică, se spunea: "În fine, stimaţi cetăţeni, sunt arestaţi şi Ilie şi Nicu Ceauşescu. Va veni momentul judecăţii drepte, severe, a poporului, a celor care s-au făcut vinovaţi de această tragedie naţională. (...) Nimic nu mai poate întoarce roata procesului de înnoire a României. Să ne urăm succes!".

După doi ani de proces, din 1990 până în 1992, şi o perioadă de detenţie întreruptă pe motive medicale, Nicu Ceauşescu avea să moară, singur, la 45 de ani, din cauza unei ciroze. Se întâmpla pe 25 septembrie 1996, în spitalul "Allgemeines Krankenhaus der Stadt" din Viena.