Nocivitatea celui mai practicat „sport naţional“ din România

S-a publicat motivarea sentinţelor în primă instanţă de judecată, în Dosarul Colectiv, la 5 ani distanţă de la producerea tragediei, judecătorii de la Tribunalul Bucureşti arată că: „tragedia de la Clubul Colectiv este rezultatul unei activităţi infracţionale în lanţ, în raport cu un cadru legislativ care - chiar dacă nu era perfect - oferea instrumente previzibile/predictibile de evitare, pentru un cetăţean cu o cultură medie“.

Acest „sport naţional“ se practică de zeci de ani, fără restricţii, nestingherit, în toate domeniile societăţii, inclusiv la cel mai înalt nivel şi are efecte devastatoare, provocând pagube imense şi tragedii iremediabile. Cu toţii suntem afectaţi de amploarea luată de fenomen în ultimii ani. Mai rău, până în prezent, autorităţile noastre nu par capabile ori nu vor să ţină sub control dezvoltarea fără precedent a acestui „sport“, în multe cazuri chiar îl practică intenţionat, fiind parte a fenomenului!

Practicarea activităţilor infracţionale în lanţ de către diverse organizaţii şi grupuri de criminalitate organizate este „sportul“ devastator, de nestăvilit în România actuală. Dacă s-ar face un sondaj profesionist nu ca cele electorale, unde cel care comandă sondajul iese pe primul loc indiferent de opţiunile reale ale cetăţenilor, cred că percepţia publică ar indica infracţionalitatea şi corupţia drept cancerele cele mai mortale ale societăţii româneşti. Nu noul coronavirus, nu alte boli moderne extrem de periculoase!

Recent, s-a publicat motivarea sentinţelor în primă instanţă de judecată, în Dosarul Colectiv, la 5 ani distanţă de la producerea tragediei, judecătorii de la Tribunalul Bucureşti arată că: „tragedia de la Clubul Colectiv este rezultatul unei activităţi infracţionale în lanţ, în raport cu un cadru legislativ care- chiar dacă nu era perfect- oferea instrumente previzibile/predictibile de evitare, pentru un cetăţean cu o cultură medie“.

Magistraţii au mai constat şi că inculpaţii au adoptat o atitudine de negare şi au invocat vinovăţia altor persoane şi a unor instituţii ale statului.

„Atitudinea subiectivă a inculpatilor nu rezidă în lipsa unei educaţii juridice, ci în lăcomie, iresponsabilitate şi ignoranţă a legii. Inculpaţii- deşi unii sunt educaţi în condiţiile unei societăţi în tranziţie, dar libere, democratice, şi cu o carieră de antreprenor- au adoptat o atitudine de negare, invocând pretinsa vinovăţie a altor coinculpaţi, a altor persoane, a unor autorităţi a statului“, se mai arată în motivare.

Pe de altă parte, magistraţii spun că atitudinea ulterioară a unor inculpaţi de împiedicare a stabilirii adevărului denotă „cinism, rea-credinţă şi lipsă de respect faţă de lege şi suferinţe uriaşe ale victimelor“.

Pentru o mai bună aducere aminte, acuzaţi şi martori în acest caz soldat cu pierderea a 65 de vieţi nevinovate şi afectarea vieţilor altor sute de oameni, supravieţuitori, părinţi şi rude ale victimelor, sunt atât demnitari, miniştri, reprezentanţi ai administraţiei locale, angajaţi ai unor instituţii publice cât şi oameni de afaceri. În prezent, unii responsabili, cum este cazul lui Raed Arafat, sunt încă în funcţie, alţii, ca fostul ministru al Sănătăţii, Bănicioiu, vrea din nou la putere, unii s-au retras din prim planul guvernării şi al administraţiei locale, exemplu Oprea, Piedone... De menţionat este că procesul este departe de a se fi încheiat şi este posibil ca talerele justiţiei să se schimbe într-un fel sau altul.

Dar, mergând pe motivarea instanţei, privind derularea activităţilor infracţionale în lanţ, a negării şi tergiversării de către inculpaţi a faptelor, ne uităm în peisajul societăţii româneşti şi constatăm că avem destule cazuri în justiţie care au în prim plan organizarea şi desfăşurarea unor astfel de practici în multe dosare, unele chiar de răsunet. De-a lungul ultimilor 30 de ani, grupările criminale organizate au proliferat fără precedent. Unul dintre cele mai celebre dosare recente este cel al Dosarului Piaţa Victoriei 10 august 2018, în care există instituţii importante ale statului şi demnitari ai momentului pasibili de vinovăţii în lanţ şi de sentinţe în instanţă. Şi mai aflăm în ultimul timp, că unii actori din fruntea efectivelor de jandari la vremea respectivă, încep să dispară din instituţii, pensionându-se la 45 de ani  sau dispărând discret în ceaţa publică.

Exemple de grupuri infracţionale la nivel înalt pot fi date aproape din toate segmentele importante : din administraţie unde banii publici sunt devalizaţi de unii, aproape în văzul public, din educaţie (celebrele cazuri de doctorate plagiate, inclusiv la vârful Academiei de Poliţie), din sănătate (vedem cazul la zi, al fostei ministre Sorina Pintea), din economie. Nu e nevoie să fii expert ca să-ţi dai seama că infracţionalitatea şi corupţia, de multe ori de mână, devastează şi devalizează această ţară, cu efecte dintre cele mai nocive şi tragice!

Iar acest „sport naţional“ distrugător nu poate fi controlat şi diminuat decât dacă există inteligenţă şi voinţă politică, iar Justiţia este cu adevărat liberă şi independentă să-şi îndeplinească menirea!