Noua dezordine amoroasă (între schimbarea de sex şi Schimbarea la Faţă)

În toată dezbaterea despre paşapoarte, identitatea de gen şi sexul biologic, ceea ce m-a uimit a fost numărul de sofisme şi contorsiuni logice ventilate-n spaţiul public.

Între multele opinii grăbite şi aproximări nefaste, am reţinut teoria unui fizician inteligent pe care-l respect: dl Cristian Presură. Domnia sa a comparat schimbarea de sex cu dobândirea unui paşaport străin (fie el american, elveţian sau britanic) de către un cetăţean român.

Un om de ştiinţă riguros ajunge să confunde natura şi cultura, biologia cu psihologia, drepturile naturale cu mofturile ocazionale. El ignoră sfatul marelui Pavel din Tarsus: nu tot ce-i posibil e dezirabil şi nu tot ce-i dezirabil e folositor.Ca să ajung în Elveţia nu-mi schimb numărul de cromozomi, nu-mi injectez hormoni în corp şi nu-mi tai penisul pentru a face loc unui vagin artificial.

Înlocuirea de sex oare chiar seamănă cu mutarea-n altă ţară? Păi sunt 27 de state-membre UE unde pot decide să locuiesc mâine.Câte genuri sunt pe lume? Cum le-au stabilit experţii? Prin ce metodologie ştiinţifică?

Câte genuri ne propuneţi să testăm până hotărâm ce suntem, cu adevărat? Cine, în ultimă instanţă, va plăti pentru costurile economice şi sociale pentru nouă dezordine identitară şi amoroasă?

Argumentul utilitarist de tipul fac ce-mi place n-are, evident, un fundament etic solid.

Toate deciziile noastre sunt însoţite de consecinţe. Unele decizii (cum ar fi sinuciderea asistată ori schimbarea de sex) au caracter reversibil. Mulţi dintre cei care au optat să-şi modifice sexul biologic au ajuns într-o stare de acută depresie.

O armată de psihologi ajunge să se ocupe de probleme inventate, pe care societatea occidentală şi le-a produs singură.

Pe vremuri, păgâni înţelepţi precum Marcus Aurelius propovăduiau vieţuirea simplă în acord cu legile firii. Să-ţi accepţi condiţia. Să nu tulburi armonia naturii. Să nu trăieşti viaţa prin comparaţie. Să ai mereu cugetul cumpătat. Să-ţi asumi limita constitutivă şi tragedia vieţii.

Din păcate, astăzi e la modă liber-schimbismul, nu stoicismul; revolta, nu revelaţia; transumanismul (în speţă, transgenderismul), nu transfigurarea spirituală (deci, Schimbarea la Faţă pe muntele Tabor al contemplaţiei).