Societate

articolul anterior articolul urmator

Nu există rase!

37
17 Feb 2020 17:04:14
Sanda Vişan
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

La începutul acestui an, societatea românească, ce nu duce lipsă de zilnice controverse acute, era zguduită de încă un conflict ce a inflamat spiritele: într-o comună din Harghita, locuitorii s-au revoltat, pentru că la brutărie lucrau doi muncitori din Sri Lanka. “Mâinile negre alungate de pe fehér kenyér” [pâine albă, în limba maghiară], titra site-ul Deutsche Welle, pe 2.02.20202, sub semnătura lui Cristian Ştefănescu.

Anchetele efectuate de diferite instituţii ale statului român au identificat printre cauzele acestui conflict continuat si printr-o petiţie ulterioară, care cerea şi ea îndepărtarea muncitorilor asiatici, un mai vechi conflict economic între proprietarii brutăriei şi localnici, precum şi retorica populistă şi naţionalistă a Budapestei, la care maghiarii din Harghita sunt expuşi prin intermediul mass media maghiare. Aşa că oamenii locului au decis că nu vor să cumpere pâinea albă frământată pentru ei, de mâinile negre ale muncitorilor srilankezi.

În dorinţa de a aplana incidentul, concluziile anchetelor au vorbit de atitudini xenofobe, când, de fapt, am fost martorii unui conflict de natură rasială, căci nu doar împotriva unor străini s-au exprimat localnicii, ci împotriva unor străini de culoare.

Ideea de rasă fiind un construct bine ancorat nu doar în teorie, ci şi în practicile sociale, de peste 300 de ani, ea este privilegiată şi astăzi, în retoricile politicienilor care afişează o atitudine nombrilistă, exprimată prin promovarea unor valori naţionale autentice, în opoziţie cu toleranţa şi incluziunea pe care le presupune o societate deschisă.

Sigur că oamenii ar fi mai pregătiţi pentru a face faţă cu demnitate, provocărilor generate de schimbările de pe piaţa muncii şi marile fluxuri migratorii mondiale, dacă lucrări precum cea semnată de Marius Turda şi Maria Sophia Quine, “Istorie şi rasism – Ideea de rasă de la Iluminism la Donald Trump”, ar face parte din bagajul lor intelectual. Apărut în 2019, la Editura Polirom, în traducerea lui Marius-Adrian Hazaparu, studiul se concentrează pe trei mari direcţii: realitatea istorică a conceptului de rasă, interacţiunea dintre rasă şi naţiune şi analiza componentei rasiale integrate în practicile ştiinţifice.

Pentru a explica diferenţele dintre oameni, ideea de rasă a apărut în secolul al XVII-lea, iar conţinutul ei a rămas neschimbat, în esenţă, până azi. De ce? Pentru că, susţin autorii cărţii, conceptul şi domeniul nu beneficiază de instrumentele şi rigoarea pe care celelalte domenii de studiu şi le-au stabilit în epoca modernă şi care le-au asigurat evoluţia.

Sanda Vişan - Reveniţi în România, după ce la sfârşitul anului trecut aţi lansat în librării cartea al cărei coautor sunteţi. Pe 18 februarie,  în cadrul Conferinţelor Universităţii Bucureşti, nu am dubii că vă veţi uimi auditorii cu ideile pe care le susţineţi, coagulate în jurul efortului de demolare a unui concept înrădăcinat în cultura occidentală, încă din secolul al XVII-lea. Susţineţi că ideea de rasă este “un produs al minţii umane şi nu unul al naturii”.

Cu alte cuvinte, nu există rase. E uimitor ce spuneţi, v-ar replica cineva care se uită la culoarea pielii. Vreţi să argumentaţi de ce nu există rase, după părerea dv., când cel puţin de la Cuvier încoace diferenţele de rasă sunt considerate a fi permanente, intrând în mentalul colectiv din întreaga lume?

Marius Turda - ‘Rase’ umane nu există. Putem vorbi de o singură ‘rasă’ umană, adică omenirea, care cuprinde toate varietăţile umane posibile. Gruparea oamenilor în ‘rase’ diferite, unele superioare şi altele inferioare, este creaţia oamenilor de ştiinţă (de toate nuanţele, de la antropologi şi biologi, până la lingvşsti şi filozofi).

Cuvier este unul din părinţii ‘rasismului’ ştiinţific modern, adică a acelui fel de a ordona lumea şi realizările umane prin prisma ideii de ‘rasă’. Ideea permanenţelor ‘rasiale’ şi a diferitelor ‘rase’ (caucaziană, africană ş.a.m.d.) pe care el a promovot-o din perspectiva anatomiei umane (culoarea pielii şi a părului etc) a apărut ca o modalitate de a clasifica şi explica diferenţele între oameni, pe baza ştiinţelor moderne, mai ales antropologie.

Ea a fost însă şi o încercare de a întelege de ce ‘rasa’ albă, europeană este ‘superioră’ şi creatoare de mari realizări culturale (de la clădirile Atenei clasice, până la picturile din Renaştere şi muzica barocă), iar ‘rasa’ neagră, de exemplu, este ‘inferioară’, adică a contribuit ‘foarte puţin’ sau ‘aproape deloc’ la progresul intelectual al omenirii.

Acest mod de a gândi despre alţii şi despre noi înşine (mai ales dacă suntem albi) a intrat, cum spuneaţi, în mentalul colectiv din întreaga lume, mai ales în acele zone unde au fost şi sunt oameni albi. El a influenţat nu doar dezvoltarea ştiinţele umaniste şi sociale, însă şi practici politice de asuprire, discriminare şi eliminare (cum a fost în Statele Unite, Africa de Sud, dar şi în unele colonii ale ţărilor europene, cum a fost Congo-ul belgian sau Abisinia italiană).

De ce oare ne este atât de greu să renunţăm la felul de a gândi ‘rasial’? De ce continuăm să credem că unii oameni (de obicei albi şi de obicei bărbaţi) sunt ‘superiori’ altora (de obicei ne-albi sau femei)?

În această carte încercăm să explicăm cum s-a ajunst la ideea că există ‘rase’ diferite de oameni, unele superioare, altele inferioare, şi mai ales încercăm să arătăm că această idee toxică nu a dispărut din imaginaţia publică şi discursul politic, chiar dacă ştiinţa modernă a demonstrat categoric unitatea speciei umane. Dupa cum spunea şi coordonatorul Proiectului Genomului Uman, Francis Collins, ‘singura rasă despre care putem vorbi este «rasa umană»’. Nu exista ‘rase’ umane!

Sanda Vişan - La ce a servit conceptul de-a lungul timpului, în zona teoretică, dar mai ales în practica socială, chiar actuală? Ne putem referi la spaţiul nostru geo politic, deşi conceptul de rasă nu înseamnă doar plasarea europenilor albi deasupra celorlalţi, întrucât el există şi în Japonia sau China?

Marius Turda - Conceptul de ‘rasă’ a servit la alimentarea rasismului, adică organizarea şi înţelegerea lumii prin raportare la ideea de ‘rasă’. Rasismul a existat si continuă să existe peste tot. Există o idee de ‘rasă’ japoneză (după cum discutăm în carte), şsa cum există şi o idee de ‘rasă’ germană.

Rasismul se manifestă în ţările creştin-ortodoxe, precum Grecia, sau în ţările ne-creştine, precum Japonia; el prosperă în democraţii sociale dezvoltate, ca Suedia, şi în ţări postcomuniste, ca Ungaria sau Polonia. Rasismul şi diferite idei rasiale au supravieţuit în fostele puteri coloniale, precum Marea Britanie, Olanda şi Franţa, şi în ţări ale căror regimuri trecute erau făţiş rasiste, precum Africa de Sud şi Statele Unite ale Americii.

Există un ‘rasism’ al albilor, aşa cum există un ‘rasism’ al asiaticilor, sau un ‘rasism’ creştin şi unul musulman. Asta demonstrează, după cum încercăm să arătăm în carte, că condiţiile istorice pentru naşterea ideii de ‘rasă’ şi a rasismului nu ţin atât de factori biologici şi fizici diferiţi, precum culoarea pielii, cît, de multe ori, de pretenţiile de superioritate intelectuală legate de realizările culturale şi istorice. Ideile rasiale se bazează nu doar pe argumente de diferenţă ‘naturală’, cât (mai ales în secolul nostru) pe argumente de diferenţă culturală şi religioasă.

Marius Turda este absolvent al Universităţii din Bucureşti, al celei Central Europene de la Budapesta si al Universităţii Oxford. Acum este profesor la Oxford Brookes University şi director al Centrului de Istorie a Medicinei, al aceleiaşi universităţi. A publicat numeroase cărţi, atît ca autor, cît şi ca editor, dintre care menţionăm: “Eugenics and Nation in Early Twentieth Century Hungary” (Palgrave Macmillan, 2014), “Crafting Humans: From Genesis to Genetics and Beyond” (V&R unipress, 2013), “The History of Eugenics in East-Central Europe, 1900-1945: Text and Commentaries” (Bloombury, 2015), “Religion, Evolution and Heredity” (University of Wales Press, 2018) şi “Teleology and Modernity” (Routledge, 2019).

La Editura Polirom i-a mai apărut volumul “Eugenism şi modernitate. Naţiune, rasă şi biopolitică în Europa (1870-1950)” (2014).

Coautoarea volumului “Istorie şi rasism” este Maria Sophia Quine, fost senior lecturer de istorie europeană modernă în cadrul Departamentului de istorie de la Queen Mary, University of London.

Sanda Vişan - Ce concepte vi se par viabile la ora actuală, pentru a înlocui multisecularul concept de rasă?

Marius Turda - Conceptul de ‘rasă nu trebuie înlocuit din spaţiul public şi politic; el trebuie eliminat complet. Ştim însă, aşa cum arătăm şi în carte, că eliminarea lui sau înlocuirea lui cu concepte mai puţin jignitoare nu este o soluţie de lungă durată.

De ce oare spune politologul Eric Kaufmann că ‘întrebarea esenţială a timpurilor noastre [în Marea Britanie] nu este “Ce înseamnă să fii britanic?”, ci mai ales “Ce înseamnă să fii britanic alb?” O spune pentru că ‘rasializarea’ lumii se face şi fără conceptul de ‘rasă’. Asta a spus-o si antropologul Claude Lévi-Strauss în cartea lui clasică, Rasă şi istorie (1952).

Sanda Vişan - Aşa cum conceptul de rasă este un construct care evident că nu ar fi existat fără marile descoperiri geografice din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, nu ne-am putea întreba dacă şi tentativa dv. de a-l deconstrui şi istoriciza nu este rezultatul multiculturalismului şi al corectitudinii politice, adică al influenţei unui trend politic şi cultural?

Marius Turda – Dorinţa mea de a istoriciza conceptul de ‘rasă’ nu are nici o legatură cu ‘multiculturalismul’ şi ‘corectitudinea politică’. Dimpotrivă! Ţine de preocupările mele academice şi personale. Mă ocup de aceste subiecte de peste 20 de ani. Fiind interesat de istoria eugenismului, a naţionalismului, a Holocaustului şi a istoriei ştiinţei, mai ales medicină şi antropologie, discuţia despre ‘rasă’ şi rasism a fost de la început una centrală.

Pe de altă parte, ceea ce observăm în ziua de azi, în ţări precum S.U.A. şi Marea Britanie, însă şi în Franţa, Italia sau Olanda, este o revenire la multe teme rasiale din trecut. Aceste teme rasiale şi discursul identitar pe care ele îl promovează şi‑au reluat locul în limbajul nostru politic şi sînt normalizate în moduri de neînchipuit cu doar cîţiva ani în urmă.

A fi interesat de acest subiect, cred eu, ţine de angajamentul civic al fiecăruia dintre noi. Cu toţii trebuie să respingem prejudecăţile rasiale, etichetările biologice care atribuie unora calităţi ‘superioare’, iar altora calităţi ‘inferioare, precum şi descrierile discriminatorii ale minorităţilor etnice, sociale şi sexuale.

Dacă vi se pare că doriţi să aflaţi mai multe despre această perspectivă asupra conceptului de rasă, puteţi comunica direct cu prof. univ. Marius Turda, care va fi prezent la Sala Media a Teatrului Naţional Bucureşti, pe 18 februarie, ora 18, pentru a susţine conferinţa “Despre ştiinţă şi etnicitate”, în cadrul Conferinţelor UB, “Ştiinţa pe înţelesul tuturor”. 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

37 Comentarii

Sorin Ionascu
17.02.2020, 17:27:44

Hm, eu unul nu as fi de acord cu ideea ca Nu exista rase. Ele exista si sunt caracterizate de anumiti parametri morfologici bine definiti. La fel cum exista si la animale. Asta nu inseamna insa ca exista o anumita superioritate a uneia dintre rase, sau ca ele sunt foarte clar delimitate, pentru ca foarte multi indivizi apartin, prin incucisare, mai multora dintre ele - e foarte posibil ca numarul metisilor sa fie mai mare decat cel al indivizilor "pure breed". Ceea ce afirma autoarul cartii e tot o forma de extremism, opusa celei a rasismului, pentru ca el incearca sa nege evidenta. Da, natura ne-a facut diferiti si unici, uneori ne putem incadra in anumite tipologii umane, pe care, din considerente lingvistice, le-am denumit "rase", si exact acest lucru face ca viata sa fie interesanta. Nu e cazul sa combatem teoriile nocive precum rasismul apeland la false idei si la un extremism de acelasi nivel, pentru ca ajungem mai rau ca aceia pe care ii combatem.

+6 (16 voturi)
Dili Mache
17.02.2020, 18:16:11

Sorin Ionascu Bine, faptul ca tu nu esti de acord cu opinia unui expert cu educatie de elita si 20 de ani de cercetare in domeniu, schimba totul!

-6 (14 voturi)
un motan intransigent
17.02.2020, 17:53:01

Nu exista rase! D-aia se confunda asa de usor un pudel cu un doberman. Doar la pisici sunt rase. Pisicile sunt rasiste! Ca sa nu mai inteleaga nimeni nimic!

+5 (13 voturi)
Radius
17.02.2020, 18:11:39

Știm! Și nu există nici sexe! Iar în camera de alături sunt Cezar și Napoleon... Nu e frumos? Ești vecin cu ei iar peste o oră aveți masa de seară...

+7 (13 voturi)
Iulian Arion
17.02.2020, 18:23:08

Conceptul raselor umane s-a dezvoltat ca urmare a teoriei Ëvolutiei Speciilor a lui Charles Darwin. Aceasta nu are o baza stiintifica. Este doar o credinta, ca multe altele. Nu exista niciun experiment observabil, inregistrabil, reproductibil adica stiintific in sprijinul teoriei lui Darwin. Teoria lui Darwin a avut succes pentru ca justifica sclavia si traficul cu sclavi. Se credea, evolutionismul fiind o credinta, in conceptul rasei evoluate a europenilor si a reselor mai putin evoluate de pe celelalte continente. Karl Marx a fost entuziasmat si a primit un exemplar olograf de la Darwin. Marxismul are la baza darwinismul, proletariatul fiind clasa sociala superioara celorlalte. Ţărănimea era cea mai înapoiată clasa

-7 (15 voturi)

Vezi toate comentariile (37)

Modifică Setările