Societate

articolul anterior articolul urmator

Nu tremur, mă cutremur!

5
28 Jan 2015 13:13:39
Ciprian Chirvasiu

Punct fix în programul săptămânal: în fiecare seară de vineri, mama înteţea focul în camera cu televizor, punea la fiert pe argazul cu butelie câteva oale cu apă, pe un taburet mai vechi aşeza un lighean imens şi, alături, desfăcut dintr-o bucată de ziar, cubul de săpun gălbui, făcut în casă.

În acea seară, eu terminasem rapid, avem 13 ani, eram ditamai măgădăul, tata turnase apă proaspătă şi, zvârcolindu-se ca un drac, în mâinile experte ale mamei intrase la cazne soră-mea mai mică, era plăcut, dinspre soba cu plită din bucătărie şerpuia un miros subţire de cozonac, la „Grigorescu”, televizorul cu lămpi, rula un film plicticos din care nu pricepeam o iotă, o dădusem pe picoteală, am crezut că visez, pereţii începuseră să scârţâie, lustra se izbea de tavan, ligheanul se răsturnase, câinele urla a mort, vitele răgeau ca la junghi, larmă de nedescris în poiată, tata striga din pragul uşii „Afaaaaarăăăă!!!”, o ţinea sub braţ pe soră-mea împachetată într-un prosop, nici nu ştiu cum am coborât desculţ cele câteva trepte spre livadă, ne-am oprit cu toţii gâfâind sub un măr, împrejur se dezlănţuise infernul, din bezna deasă, fulgerată de scânteile care împroşcau stâlpii de telegraf, se auzea un huiet prelung, lugubru, prin pământul de sub tălpile goale se ridicau şi coborau nişte gâlme bizare, deodată marginea pădurii de pe dealurile din est a fost incendiată de o lumină vânătă care s-a întins până aproape de zenit, apoi s-a retras cuminte, deodată cu stingerea mugetului teluric. Încă o zgâlţâitură. Şi încă una. Apoi iar beznă şi tăcere asurzitoare. 4 martie 1977, ora 21, 23, într-o localitate aflată la 145 de km de nordul Capitalei. „Ăsta a fost cutremur!”, l-am auzit şoptind pe tata. Da, unul cât zece bombe de la Hiroshima. Ceea ce a urmat se ştie. Peste 1.500 de morţi, mai mult de 35.000 de locuinţe năruite, Bucureştiul transformat într-un morman de moloz. Aşa a fost atunci.

Fără îndoială, campania de informare „Nu tremur la cutremur”, iniţiată de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, este utilă pentru cei 80% din românii care habar n-au ce e de făcut în asemenea situaţii, iar filmuleţele animate-cu deosebire pentru cei mai netrăiţi şi obişnuiţi să înveţe din videoclipuri cum se bea o cană cu lapte. Interesantă, dacă nu chiar caraghioasă de-a dreptul, e chestia cu rucsacul de urgenţă, care cântăreşte vreo 20 de kile şi pe care familia, adică tatăl care asudă pe un şantier din Otopeni, mama, care lucrează prin Ferentari, şi pruncul rămas acasă cu bona, trebuie să-l aibă permanent la îndemână. Sau, dacă sunt toţi acasă, după ce începe sinistrul, să-l ia în spinare şi să-şi dea întâlnire, fie sub tocul uşii, fie în „triunghiul vieţii”. În rucsacul cu pricina ar fi bine să se afle: apă, biscuiţi, medicamente, o pătură groasă, lanternă, radio, baterii, documente, periuţă şi pastă de dinţi şi alte articole de igienă personală. În ’77, un puşti pe nume Sorin Crainic, a fost descoperit aproape imobilizat, într-un gol de sub dărâmăturile fostului bloc Continental, după 250 de ore de la dezastru. A fost ultimul supravieţuitor recuperat dintre ruine. Povestea sa este cumplită. Nu vreau să par cinic, dar nu pot să-mi închipui cum cineva aflat în situaţia se trezeşte, aprinde lanterna, se spală pe piept cu apă rece şi, în timp ce-şi freacă dinţii, deschide radioul, ca să afle care mai sunt noutăţile, apoi ronţăie un biscuit, înghite un antinevralgic şi aşteaptă să fie salvat.

Fiindcă pe alocuri această campanie seamănă cu un leucoplast lipit pe o rană deschisă.
Iată câteva motive.

1. Nu doar clădirile din Centrul Vechi al Capitalei sau cele cu bulină roşie reprezintă un pericol, ci şi cele nou-nouţe, făcute „la hei-rup”. La câteva, am văzut cu ochii mei cum s-a lucrat şi m-am cutremurat. Că, după vreo nenorocire, or s-o dea după plop cu „normativul de proiectare antiseismică” din 2012  nu mai încălzeşte pe nimeni.

2. Cutremurul din 1977, de 7,2 grade pe Richter, a durat 55-56 de secunde. Apariţia elementului-surpriză + estimarea mentală a unei situaţii în derulare, impredictibilă şi haotică + luarea deciziilor sunt elemente atât de comprimate în timp încât, de obicei, reacţiile oamenilor sunt mai degrabă instinctuale decât raţionale. Panica, în care suntem sfătuiţi să nu intrăm în timpul cutremurului, se instalează după. 

3. Nu există „în eventualitatea că”, ci în mod sigur, după un cutremur,  nici un telefon mobil nu funcţionează. Aşa că nu mizaţi pe ele! Am verificat muţenia lor deplină la un seism petrecut pe la prânz, acum vreo zece ani.

4. Nu sunt sigur şi nu am nici o garanţie că gazele şi curentul electric se întrerup automat şi centralizat, aşa cum se susţine. Nu ştiu dacă până azi s-a făcut vreo simulare în acest sens.

5. Pregătirea oamenilor în caz de cutremur ar fi trebuit să fie precedată, însoţită şi continuată de/cu pregătirea şi consolidarea aşezărilor urbane pentru o asemenea eventualitate. Cele 12 şcoli din Capitală care se pot transforma în adăposturi şi echipa de căutare-salvare alcătuită din 48 de specialişti mi se par a fi doar pretextele cuiva de-a se băga în seamă. M-ar interesa să se explice după ce calcule s-a conchis că ar fi suficiente. Recomand în acest sens şi un recensământ al borcanelor de murături sau al hălcilor de şuncă din adăposturile antiatomice.  

Şi, nu în ultimul rând, o întrebare: ce le-a venit tocmai acum? E adevărat că în luna ianuarie s-au înregistrat aproape 40 de cutremure, dar parcă seismologii susţineau ştiinţific că asta „e de bine”, fiindcă astfel se disipează tensiunile tectonice!

Oricum, e bine să vă gândiţi cu seriozitate la rucsacul acela! La cât de agresivi sunt ruşii, nu se ştie niciodată!         

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

5 Comentarii

Menumorut
28.01.2015, 14:34:59

Pasta de dinti in rucsacul de supravietuire ? Buna asta....impotriva cariilor provocate de cutremur. Nu..nici gazele nici curentul nu se intrerup automat.Retelele mobile pot ramane in functiune, doar ca sunt suprasolictitate ca de Revelion..asa ca slabe sperante sa poti apela. Am vazut un documentar referitor la pregatirea "poporului american" in eventualittaea unui atac nuclear. Te spargi de ras....si cand citesti ce trebuie facut...si cand vezi exercitiile de simulare. Pe scurt..cam asta ai de facut...si nimik mai mult. Constientizezi ca e cutremur...Apoi vine frica...Treci repede peste ea...desi momentele par luuuungi...Cauti un loc pe care il crezi tu sigur in cladirea in care te afli...Si aici sa nu vad exagerari de genul...tocul usii...si alte prostii...pentru ca nu e o regula...O cladire sau un element al ei...cade..se rupe.. atunci cand intra in rezonanta...Ori nu se poate sti care, cum si cand intra in rezonanta...macar pentru ca frecventa oscilatiilor are prostul obicei sa nu fie "fixa"...ca nu e Europa FM.. Da...nu ai ce cauta pe scari...nu ai unde sa fugi mai mult de 10-20 de metri..si trebuie sa fii atent la ce anume din casa iti poate cadea in cap...E bine sa stai in picioare nu sub masa si alte prostii..pentru ca in cazul caderii unor elemente ai timp sa te feresti...Un pas e de ajuns uneori...Iesirea din cladire te expune unor riscuri mari..Elementele externe, decorative, terasele de la iesirea din cladire cad primele. De la etajul 8...si o bucata de polistiren tencuita te poate omori.. Apoi incepi sa simti cutremurul..si sa astepti...Vei observa cum creste intensitatea...apoi scade...si astea "vrancene" au obiceiul sa mai zguduie o data tare...dupa ce initial scad.. In 91 a fost un cutremur maricel..A existat o singura victima in Bucuresti...Un profesor de la IPB...A calculat el cat a calculat si a sarit pe geam...de la etajul 1..Si-a rupt putin...un picior..Daca se ducea sa caute rucsacul de supravietuire..poate se termina cutremurul si nu sarea pe geam..Cam asta ar fi fost avantajul rucsacului... PS: "Dulce si amar" se numea filmul din seara aia..Bulgaresc..

+7 (7 voturi)
gogu58
28.01.2015, 16:30:31

Daca mai e si noaptea mai pune inca 10-15 secunde pana te dezmeticesti si te lamuresti daca trece vreun camion pe strada sau este cutremur...

+3 (3 voturi)
Menumorut
28.01.2015, 19:26:30

Daca e noapte si e sub 10 secunde sau sub 6 grade...afli dimineata la stiri..Ca am vazut ca le numara si pe alea de 2,5...:)...si dai vina pe Vrancioaia...ca o fi avut o zi mai grea..:)

+2 (2 voturi)
mihai radu
28.01.2015, 16:52:09

Dle.Chirvasiu,filmul se numea "Dulce si amar",era un film social bulgaresc.Experienta nefericita a cutremurului din "77 m-a invatat un lucru importan,oricate instructiuni de salvare se vor emite,in momentul cand incepe zgaltaiala uiti tot fiindca intra in functiune instinctul de supravietuire care-ti spune sa iesi afara.Locuiam la curte cu doi copii mici si am reusit cam in treizeci de secunde sa iesim afara cu totii,dar la bloc ce sanse ai,chiar daca stai la parter?!Pe vremea aceea nu se publicau instructiuni de supravietuire,nu se anunta producerea de seisme,nici nu stiam ca traim intr-o zona seismica,pentru populatie a fost o surpriza totala.Acum orice scuturatura de trei grade pe Mercali,este anuntata de televiziuni cu litere de o schioapa,parca ar veni sfarsitul lumii,Nici asa nu este bine fiindca instaleaza panica,mai ales la caracterele mai slabe.

+2 (2 voturi)
Menumorut
28.01.2015, 19:30:51

Richter..nu Mercali.. Din 40 pana in 77 a fost un singur cutremur simtit....dar mic undeva prin 74-75... Eram copil si m-a busit rasul ca se miscau bibeloaiele in vitrina...Mi-a placut...:) Ei ...ala din 77 nu mi-a mai placut... Iar filmul...dracu l-a mai vazut...pana la sfarsit...I-am retinut titlul din cauza acelui "amar"...

+1 (1 vot)
Modifică Setările