O anomalie curentă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Alături de virgulele aşezate nonşalant între subiect şi predicat, se distinge absenţa semnului exclamării în situaţii consemnate în special de presă şi de diverse site-uri şi înregistrate în arhivele nesfârşite ale reţelelor sociale.

Notabilă este, în ultimii ani, evacuarea semnului exclamării după mulţumesc.  O replică în Facebook: „Mulţumim, Iuliana, pentru reminder.” „Vă mulţumesc tuturor pentru urări şi pentru mesajele frumoase pe care mi le-aţi trimis de ziua mea.” (mesajul unei vedete tot în Facebook). Pe site-ul unei publicaţii medicale găsim mesajul: „Mulţumiri, stimaţi colegi, pentru dedicaţie, pentru seriozitate şi pentru implicare dincolo de limitele profesionale.” Se poate presupune că lungimea frazei scrise îl determină pe autorul ei să uite semnul exclamării. Revenirea asupra textului însă ar putea asigura punctuaţia corectă. Graţie consecvenţei unui jurnalist, un interviu transcris de o agenţie de ştiri se încheie astfel: „Vă mulţumesc mult pentru acest interviu.”/ Vă mulţumesc şi eu pentru invitaţie”. Iată şi un site care oferă chiar modele de text de mulţumire: „Mulţumesc pentru ajutorul acordat atunci când am avut nevoie.”

Lacunele în cunoştinţe, pe care recapitularea unor lecţii de clasa a II-a le-ar putea elimina, se reflectă şi în alte contexte. Clasicul Bine ai/aţi venit! apare tot mai frecvent neînsoţit de semnul exclamării care până recent părea inevitabil. În discursul ţinut în deschiderea unui eveniment economic formula de început este redată astfel:  „Bună dimineaţa şi bine aţi venit.” O altă ilustrare a noii variante este prima frază a transcrierii unei emisiuni TV: „Bine v-am regăsit, doamnelor, domnilor.” Mesaj pe un site de puericultură: „Bine-ai venit în locul unde vei găsi toate secretele bine păstrate despre minunea naşterii copilaşului tău.” Pagina de internet a unui restaurant anunţă pe un ton (involuntar) sec: „Bine aţi venit. Descoperiţi meniul nostru.”

Şi exprimarea regretului devine, azi, searbădă, după cum o arată exemplele: „Îmi pare rău pentru chestia asta.”/ „Justin Bieber, umil: Îmi pare rău. Nu am fost pregătit pentru această viaţă.” O agenţie de ştiri consemnează următoarea afirmaţie: „Valentin Teodosiu, despre Malvina Urşianu: Îmi pare rău că un cineast mare a dispărut dintre noi.”

Este surprinzătoare dispariţia semnului exclamării şi în cazul modului imperativ. Dacă intonaţia redă exact intenţia, în scris lipsa punctuaţiei poate produce confuzie.  Unele propoziţii eliptice devin ambigue, nefiind clar dacă e vorba de imperativ la persoana a II-a singular sau de indicativ la persoana a III-a singular: „Mănâncă.”/ „Vorbeşte.”/ „Scrie.”/ „Desenează.” Următorul îndemn este, de asemenea, incert, dacă apare redat în scris fără semnul exclamării: „Faceţi contracte pe piaţa liberă.” O publicaţie titrează: „Nu-l ucideţi. Acest om are de spus o poveste.” Deşi nu este ambiguu gramatical, ultimul exemplu pierde din intensitatea naturală a imperativului.

În enunţurile menţionate absenţa semnului exclamării reduce, în diverse grade, forţa semantică a verbului. Interesantă (şi la fel de inexplicabilă) este apariţia fenomenului opus – folosirea unui exces de punctuaţie, eroare comisă cu entuziasm mai ales în Facebook sau WhatsApp: „Ce faci???”/ „Ai mâncat??”/ „Te-a sunat Andrei???”/ „Ai văzut mesajul meu???”/ „Am venit!!”/ În aceste exemple semnul întrebării, respectiv cel al exclamării sunt folosite inutil, ele încărcând mesajul fără un scop precis. Se iveşte aici o întrebare legitimă – care este diferenţa semantică între un enunţ neutru precum „Am venit” şi afirmaţia „A murit Dan”, dacă mai multe semne ale exclamării se adaugă ambelor cazuri? 

Paginile de Facebook abundă în astfel de exemple, iar presa a preluat anomalia sub o formă similară. Iată câteva ilustrări: „Buffet este la fel ca noi, nu?. / „Wow! Asta e pentru mine?. /„Ştii, puteam să vindem la un preţ mai bun. / „«A fost totul degeaba?». Revolta unui veteran britanic care şi-a pierdut piciorul în lupta cu talibanii din Afganistan”/ „[...] artista mărturisea: «După ce am devenit mamă sunt mai motivată, mai bună şi cu multă iubire în jur! »”.  Iată şi un jurnalist generos cu folosirea eronată a semnelor de punctuaţie: „[...] dar când a aterizat în miez de noapte pe Aeroportul Otopeni, primul gând care l-a fulgerat a fost „O, Doamne! Asta e România!?.

O serie şi mai elaborată de semne de punctuaţie nu este greu de imaginat, pe măsură ce tot mai multe articole de presă seamănă cu pasaje extrase din literatura suprarealistă, iar dezvoltarea kitschului lingvistic pare tot mai încurajată.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite