Societate

articolul anterior articolul urmator

O judecată prin foc

7
29 Aug 2019 11:59:08
Cătălin Sturza

În Grecia am prins un incendiu de vegetaţie – de fapt, am fost prins pentru o scurtă vreme, împreună cu familia, în mijlocul lui. O bucată din pădurea de deasupra satului unde stăteam a luat foc. Am trecut cu maşina chiar prin mijlocul incendiului; circulaţia fusese deja blocată de un echipaj de pompieri.

Am coborât să văd despre ce era vorba şi am văzut flăcările în faţa maşinii, apoi am văzut limbi de foc ieşind din pădure şi din spate. Am sărit de urgenţă înapoi în maşină şi am condus către mare; în ziua aceea, am rămas în preajma mării. Mai târziu am revenit la acea bucată de pădure şi am văzut urmele incendiului.

În zilele acelea, am citit despre incendiile masive de pădure din Rusia, din Brazilia, din Africa şi din alte locuri. Am văzut astfel de urme şi pe drum, în multe locuri din Grecia, şi chiar din Bulgaria. În unele puncte, erau dealuri întregi care arseseră – şi rămăseseră pe ele doar resturi de vegetaţie carbonizată. Am mai fost şi în alţi ani în cele două ţări, chiar pe aceeaşi rută. Zona unde am fost noi ştiam că este o zonă sigură, nu mai avusese incendii de vegetaţie. Recunosc că, în acele zile, am avut un sentiment apocaliptic. Am simţit că natura e un pic şuie; şi că lumea întreagă parcă arde în jurul nostru – fie sub focul ideologiilor (care mai de care mai radicale – şi devastatoare), fie sub focul atrocităţilor morale (apăreau noi şi noi dezvăluiri despre amploarea reţelelor de traficanţi de carne vie din România), fie chiar sub focul care mistuie pădurile pe aproape toate continentele.

12 ani până la apocalipsa „verzilor”

Nu m-am mirat să văd că ecologiştii ne ameninţă, din nou, în aceste zile cu apocalipsa. Ba chiar Alexandra Ocasio-Cortez, o portavoce a radicalilor democraţi (de stânga) din Parlamentul SUA, ne spunea câţi ani mai avem: 12, până la apocalipsa „verzilor”. Am simţit iminenţa pericolului, în Grecia; dar, cu toate astea, viziunea reprezentată de Cortez, Madonna şi de alte vedete mi se pare una foarte îngustă şi, în multe privinţe, extrem de populistă. Astfel de viziuni nu fac, deseori, decât să mai smulgă nişte voturi – şi nişte bani pentru activiştii care alimentează panica. Şi care activişti fie nu vin cu soluţii realiste, fie vin cu „soluţii” care înrăutăţesc şi mai mult situaţia. Nu o să discut acum problema „schimbărilor climatice”. Voi spune doar că nu neg că acţiunile omului au un efect asupra mediului înconjurător. Nu neg că sunt defrişate masiv păduri – sau că se aruncă deşeuri radioactive în ocean. Doar că viziunea „verzilor”, cu soluţiile ei de multe ori false şi cu profeţiile ei mai sumbre decât oricare dintre profeţiile religioase, mi se pare foarte îngustă; şi ne poate abate atenţia dinspre probleme cel puţin la fel de urgente (cum ar fi declinul demografic al vechii lumi, de pildă) sau spre abordări ineficiente şi chiar cinice.

Pentru că tot am vorbit de tăierile de păduri. Mai ţineţi minte uraganele recente din Haiti, care au ucis mii de oameni? Numărul victimelor a început să crească după ce o mare parte din pădurile insulei au fost tăiate. Au fost tăiate chiar de locuitorii foarte săraci ai micii republici. Aceşti oameni şi-au tăiat pădurile pentru că pur şi simplu au nevoie de lemn, cu care să gătească şi să încălzească. Ei transformă lemnul într-un soi de cărbune de calitate foarte proastă, cu care îşi acoperă nevoile de bază. Ei nu taie pentru că sunt nişte monştri lacomi de profit; ei taie pentru că, pur şi simplu, sunt foarte săraci, şi trebuie să trăiască.

 La ce ajută faptul că Madonna şi alte vedete scriu pe Twitter că ne loveşte apocalipsa climatică? Da, ajută la PR-ul Madonnei, care mai face un pic de virtue signaling pentru fanii ei şi pentru establishmentul progresist din „lumea civilizată”. Dar la o problemă precum cea din Haiti nu există decât o singură soluţie, în doi paşi: A. Madonna îşi donează o parte din avere către locuitori, şi îi ajută să trăiască pe termen scurt şi să nu mai taie pădurile; B. Miliardarii lumii (dintre care mulţi îngroaşă rândurile establishmentului progresist) îşi donează o parte din avere, ridică ţara şi oamenii pe termen lung, şi îi ajută să nu mai taie pădurile. Condiţia e, desigur, ca banii donaţi chiar să ajungă la oameni, şi nu 1% la oameni şi 99% la directorii unor ONG-uri şi la campanii pentru legalizarea prostituţiei, scăderea vârstei consimţământului sexual la adolescenţi, şi alte teme favorite ale corectitudinii politice. Iar precum Haiti sunt multe exemple – oameni care taie păduri pentru că sunt pur şi simplu extrem de săraci, şi trebuie cumva să trăiască. Avem vreo soluţie pentru ei? Bine. Nu avem sau nu vrem să avem, dar facem virtue signaling pe Twitter şi aruncăm cu nişte lozinci? Asta mi se pare extrem de cinic.

Apocalipsa climatică: perspectiva creştină

Care e perspectiva creştină asupra apocalipsei climatice? „Toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum”, ne spune Apostolul Pavel. Altfel zis, trăim într-o lume căzută, şi întreaga natură suferă împreună cu omul – fie direct, din pricina condiţiei căzute a creaţiei, fie indirect, din pricina acţiunilor adesea nesăbuite ale omului, care înrăutăţesc lucrurile. Mai ştim că „veţi auzi de războaie, şi zvonuri de războaie”, şi că „toate acestea trebuie să vină, dar nu va fi sfârşitul”. De aceea spun că această apocalispă a „verzilor” este una foarte îngustă şi mult mai sumbră decât cea creştină – iar dacă vom vorbi doar despre dioxidul de carbon, nu vom vorbi despre problemele morale, despre lăcomie, despre minciună şi manipulare (inclusiv prin instrumentalizarea populistă a temei climatice, în unele cazuri), despre viciile omului. Nu vom mai vorbi despre atacul asupra familiei naturale, şi chiar a demnităţii persoanei umane. Şi despre toate celelalte incendii care devastează lumea. Care nu sunt doar incendii de păduri; lumea e devastată de focul unor ideologii malefice, care e cel puţin la fel de distructiv. Altfel spus, nu vom mai înţelege că omul este un custode al Creaţiei, şi care sunt şi drepturile, dar şi responsabilităţile care decurg din acest rol pe care ni l-a atribuit Dumnezeu; şi vom cădea în extreme adeseori aberante: fie vom spune că avem dreptul să facem orice dorim (fals); fie vom vota legi care prin care vom proclama că pomii trebuie să aibă drepturi (?!).

Hybrisul modern îl regăsim aşadar şi la stânga, şi la dreapta spectrului politic: omul este custodele Creaţiei, însă prin viciile lui este un administrator prost şi iresponsabil al acesteia; ambele abordări, şi cea care neagă efectele directe sau indirecte ale acţiunilor omului (inclusiv în plan moral) asupra naturii, şi cea care ideologizează chestiunea climatică şi o instrumentalizează populist în scopuri politice, sunt simptome ale acestui hybris. De asemenea, asta ne va face fie să ignorăm fondul problemei – dacă vom susţine că nu există efecte vizibile ale acţiunii directe sau indirecte a omului asupra naturii, a Creaţiei (şi nu vorbesc aici despre dioxidul de carbon, sau doar despre acesta). Fie ne va va arunca în disperare şi deznădejde: la ce bun să mai încercăm să trăim o viaţă morală, să ne creştem familiile, să luptăm cu aceste vicii sau cu ideile toxice care bântuie societatea, când oricum dispărem cu toţii în 12 ani? După noi, potopul.

Problema mediului ar trebui, mai degrabă, abordată aşa cum o face Sir Roger Scruton – adică, cu grijă la faţa locului faţă de mediul concret; şi nu prin ideologizarea populistă a chestiunii climatice. 

„Jocul este să îi faci pe toţi să alerge cu stingătoarele de incendii în mâini, când vine o inundaţie; şi să se înghesuie pe partea bărcii care este deja sub apă”, scria, acum 80 de ani, C.S. Lewis. Citatul este la fel de actual; doar că acum oamenii par că aleargă cu aruncătoarele de flăcări în mâini când este un incendiu – şi pun şi mai mult gaz pe foc, pretinzând că se luptă să îl stingă.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

Iulian Arion
29.08.2019, 12:21:45

Ideile nu sunt toxice deloc. Trebuie sa reimpadurim Romania. Gandim global, dar actionam local. In Balta Ialomitei si a Brailei se practica agricultura subventionata, nerentabila economic. Administratorul Insulei Mari a Brailei spunea la tv ca in fiecare an trebuie sa pompeze 30 milioane de mc de apa de pe renurile agricole inundate. Solutia este impaudurirea cu Powlonia elongata, cel mai rapid absorbant de CO2 din lumea vegetala. Productia de grau este nerentabila. Nu se justica exportul acestei culturi puternic subventionate. Terenurile din campie trebuie cultivate cu livezi irigate prin picurare si impadurite.

0 (2 voturi)
The Fog
29.08.2019, 15:48:07

Nu am idee cine a declarat mangalul drept carbune de calitate foarte proasta. Probabil vreun ecologist exaltat. Pentru productia de fonta si fier niciun carbune natural nu a fost suficient de bun, si Anglia si-a ars toata padurea (care de-abia crescuse dupa ce o taiase prima data, ca sa-si faca corabii cu care sa-si cucereasca imperiu colonial - intre timp a mai crescut odata la loc, acolo ploua mult) pentru mangal, pana sa inventeze un chimist cocsul din huila. Un lucru e clar si universal - omului sarac degeaba ii vorbesti de protectia mediului. Asta e departe in varful piramidei lui Maslow. Si majoritatea celor care nu vor ca oamenii din tarile sarace sa "strice mediul" pentru a-si procura un minim de confort n-ar renunta pentru nimic la confortul lor, mult mai poluant. Cu ajutoarele externe e corect. Ajutoarele externe sunt modalitatea prin care banii oamenilor saraci din tarile bogate ajung la oamenii bogati din tarile sarace. In ceea ce priveste legalizarea prostitutiei si scaderea varstei consimtamantului sexual as dori sa-i atrag atentia autorului ca e un pai pe acolo, dar in tara noastra (traditional crestina) avem barna. Avem logodne si casatorii consumate inainte de 15 ani, dar nimeni nu se ia de etnia respectiva, atat de docil votanta. Si asta aduce a ipocrizie, tot traditional crestina...

+3 (5 voturi)
Dan Dinu
29.08.2019, 15:55:54

Palavragiu incontinent, cu vorbele ciudat inaderente ... . În ziua în care Adevărul preia articolul maestrului Andrei Pleşu, s-ar cuveni să-ţi ţii brăcinarii şi să nu te mai publici pe tine (încearcă Smikactiv !) Spre binele tău! Altfel, eşti ca manelistul Guţă care bagă o manea tocmai când Eric Clapton a cântat "Tears in heaven" ... . Şi, pentru că pe 23 august a fost ziua de naştere a maestrului (şi ca să fie şi scrisul tău, Sturza, folositor la ceva pe lumea asta), vă urez La Mulţi Ani, domnule Andrei Pleşu!

+2 (4 voturi)
Sorin Ionascu
29.08.2019, 21:27:49

Un alt articol emetizant dintr-o serie deja lunga, in care se foloseste de cateva adevaruri, pe care apoi le distorsioneaza, ca sa-si arunce laturile obisnuite. BLEAH!!!!!!!!!!

+3 (5 voturi)
Ce ar spune Isus
30.08.2019, 23:41:09

Catalin Sturza De la apologia religiei, ai sarit la negarea schimbarilor climatice, maestre? De ce nu-ti stergi tu contul frumusel, scapi de dureri de cap, scapi de ironia, scarba si dispretul celor care iti citesc articolele, si te duci frumusel la radio Trinitas: acolo au nevoie de specialisti in medicina religioasa, schimbari climatice religioase, psihoterapeuti religiosi. Ca esti ridicol, nene... fiecare fraza pe care o debitezi demostreaza ca nu ai habar de notiunile elementare de mediu, clima, stiinta in general. Investeste Biserica Ortodoxa Romana in ceva skyscrapere prin Dubai?

+2 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (7)