Societate

articolul anterior articolul urmator

O lumânare stingheră la căpătâiul unui Mare OM

4
11 Jan 2019 11:16:19
Dinu Săraru

S-a stins şi a fost înmormântat într-un cvasianonimat – cu excepţia Bisericii – un mare om, apărător şi salvator, cum s-a şi spus, al Bisericilor, un militant unanim recunoscut în epocă al spiritualităţii identitare româneşti.

Inginerul Eugen Iordăchescu, un militant, repet şi subliniez eu, uitat de către o clasă politicianistă care ignoră nu numai ideea de spiritualitate identitară, spiritualitate pe care o priveşte de sus, şi distant, şi dispreţuitor şi, de ce să n-o spunem fără sfială ci şi o trădează, supunându-se lesne şi interesat tăvălugului atât de agresiv globalizator şi atât de nefericit mai ales în spaţiul identităţii naţionale şi de credinţă.

Inginerul Eugen Iordăchescu, la căpătâiul căruia au fost alături de familie un episcop vicar şi preoţii bisericilor salvate de el şi n-a fost de faţă niciun reprezentant al administraţiei care să dea, astfel, măcar prin prezenţa la înmormântare glas preţuirii şi recunoaşterii meritelor unui mare om al civilizaţiei româneşti, rămâne în memoria noastră ca autor al unui concept şi ansamblu tehnologic capabil să asigure translarea intactă, chiar şi sute de metri, a unei valori arhitecturale monumentale, răpită astfel uitării prin demolare forţată sau reconstituită uneori fără sufletul care i-a dat identitatea.

Datorită inginerului Iordăchescu au fost salvate Biserici importante din Bucureşti şi nu numai şi am fost martor – există fotografia clipei – alături de savantul inginer şi de patriarhul Iustin Moisescu când a pornit pe şine de cale ferată din locul ei de zidire spre Mânăstirea Antim Schitul Maicilor, unde se află şi azi, capodoperă de arhitectură şi de sculptură şi de pictură creştin-ortodoxă română.

Dar am fost martor, lângă umărul inginerului Eugen Iordăchescu, când un bloc întreg nou, cu nenumărate etaje şi zeci de apartamente şi garsoniere, a pornit pe aceleaşi şine ale „războiului“ de cale ferată imaginat de savant la câţiva zeci de metri spre Obor, unde se află şi astăzi. Şi ţineţi minte ce adaug acum, în bloc se aflau, în dimineaţa aceea, şi trebăluiau în locuinţele lor locatarii şi unii dintre ei îşi beau liniştiţi cafeaua în balcoane, sub privirile noastre siderate de pe trotuarul care rămânea pe loc. Vă daţi seama, un bloc cu zeci de locatari care îşi trăiau viaţa în camerele lor, în acea dimineaţă, se ducea cu candelabrele nemişcate, cu luminile aprinse, spre Piaţa Obor. Blocul există şi astăzi la locul lui nou.

În acea vreme, când şi Râmnicul meu, Râmnicul Vâlcii, era răscolit de patima întineririi cu orice preţ, am fost sunat la telefon la 6 dimineaţa de către edilii care ţineau să mă asigure că după demolare, Casa lui Anton Pann va fi reconstituită milimetric – să fiu liniştit – la 40 de metri spre Olăneşti, pe aceaşi stradă care ducea şi duce şi azi la izvoarele celebre. Am strigat: Nu! în pâlnia telefonului telefonului şi am cerut o oră de răgaz. La rândul meu, l-am sunat la telefon pe inginerul Iordăchescu şi l-am convins pe loc să vină la Râmnic, la chemarea plănuită de mine, şi să deplaseze el intactă 40 de metri Casa lui Anton Pann. Şi a venit şi peste câteva zile, seara, la nouă, la lumina reflectoarelor, dintre ruinele din jur care copleşeau oraşul, am transmis, reporter de televiziune, chiar în clipa aceea, cu oraşul întreg de faţă, plecarea Casei lui Anton Pann, în drumul ei de 40 de metri spre Olăneşti.

Acest inginer salvator al cauzei civilizaţiei identităţii româneşti merită şi în Râmnic o stradă, o străduţă măcar, din apropierea Casei lui Anton Pan, cu numele lui, iar pe zidul casei lui Anton Pann o placă în care să se spună, în câteva cuvinte, puţine, isprava lui.

Acest inginer, Eugen Iordăchescu, la căpătâiul căruia a fost un vicar episcopal şi o scrisoare patriarhală, merita mai mult, aşa cum merită atât de mult spiritualitatea românească de azi săracă în recunoaşterea oficială.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Un cititor
11.01.2019, 11:21:54

".......şi n-a fost de faţă niciun reprezentant al administraţiei care să dea, astfel, măcar prin prezenţa la înmormântare....." A fost "acest mare om" ca EI ?! NU ! Atunci......de ce va mirati ?!

Sorin Ionascu
12.01.2019, 13:12:32

Eu unul eram un pustan cu multi ani in urma cand s-a efectuat mutarea acelei biserici al carei nume nu il cunosc, dintre fostul magazin Cocor si Unirea, cativa metri in spate, pentru a face loc blocului construit ulterior in fata. Am trecut prin zona exact atunci cand s-a facut acea mutare si inca imi amintesc evenimentul. Peste multi ani, am vazut documentare extatice facute de americani, care, mult mai tarziu, au reusit sa mute niste cocioabe (lasa ca pe unele le-au faramat fara putinta de reparare) si considerau ca au facut ceva WOW!!!. Nimeni nu isi mai amintea de lucrarile mult mai grele si mai complexe ale romanilor, facute exclusiv cu resurse proprii si cu o logistica mult mai modesta. Nu sunt un nostalgic al unei epoci trecute, dar acestea sunt dovezi ca atunci se puteau face si aici lucruri minunate, la care acum nu prea mai putem nici sa visam.

+2 (2 voturi)
Marcel Panciu
14.01.2019, 19:02:19

Dumnezeu sa-l odihneasca. Acest OM a realizat in Romania anilor '80 ceva ce mintea occidentalilor se străduiește și astăzi să priceapă.

1 Gheorghe
18.01.2019, 02:56:37

MAESTRE Sararu, prin necrologul scris de dumneata aici, ai facut mult mai mult decat putea face un neica nimeni oficial de astazi la inmormantarea acestui Om. Daca si numai o suta de oameni citesc articolul si se simt putin mai bine ca unul de al lor a facut ceva in lumea asta, si isi aduc aminte pentru cateva minute de Omul respectiv, atunci Maestre, ai facut de zece ori mai mult. Multumesc!