Societate

articolul anterior articolul urmator

O seară cu Emil Constantinescu

32
19 Nov 2013 18:13:17
Ştefan Mitroi
Emil Constantinescu este un politician şi om de ştiinţă român, iar între anii 1996 şi 2000 a fost preşedintele României  FOTO romanialibera.ro
Emil Constantinescu este un politician şi om de ştiinţă român, iar între anii 1996 şi 2000 a fost preşedintele României  FOTO romanialibera.ro

În 1996, am valorificat din plin ocazia de a nu-l vota pe Emil Constantinescu. Şi nu din pricina gogoriţei cu întoarcerea burghezo-moşierimii. Mai întâi, trebuia să-mi dea, ca să poată să-mi ia. Să-mi dea bicicletă, că n-aveam, neavând, prin urmare, nici spaima c-o să rămân fără caii de la ea. Nu l-am votat, ca orice prost nevindecat încă de trecut, din convingere!

Câteva luni mai târziu, m-am numărat printre ziariştii care l-au însoţit pe noul preşedinte în prima sa vizită în străinătate. Am tot umblat vreo cinci-şase zile cu avionul de colo până colo. S-a întâmplat ca pe un aeroport o ceaţă deasă să ne ţină ore în şir blocaţi în avion, tot aşteptând să decolăm. Ceaţa aia, dacă ea o fi fost, m-a împiedicat să-mi schimb părerea despre preşedinte, în ciuda obiceiului său de a sta, în tot acest timp, pe îndelete de vorbă cu noi, jurnaliştii. Apoi, Emil Constantinescu a început să apară la televizor în calitate de fost preşedinte. Aproape că-mi plăcea ce-l auzeam spunând. Îmi plăceau vorbele, dar omul sta încă departe de sufletul meu.

După o vreme, distanţa s-a scurtat. Şi-a venit o zi în care ne-am pomenit amândoi pe aceeaşi scenă. Era la Madrid, în 2011, cu o săptămână înainte de Crăciun. Se dădeau nişte premii. Se mai aflau acolo faimosul scriitor francez Michel Houellebecq, laureat al Premiului Goncourt în 2010, fostul ministru al culturii din Spania, poetul Cesar Antonio Molina, scriitorul spaniol Diego Vadillo Lopez, văduva pictorului israelian Baruch Elron, şi poetul de aceeaşi naţionalitate Eran Eisen. Cam aceştia erau premiaţii. Între ei, şi doi români, fostul preşedinte Emil Constantinescu, răsplătit pentru diplomaţie culturală şi, cu voia dumneavoastră, autorul acestor rânduri, recompensat pentru literatură.

N-aş vrea să sune a lipsă de modestie, dar simt, totuşi, nevoia să spun că festivitatea se desfăşura în faţa unui public foarte select, în clădirea monumentală a Cazinoului Militar de pe Gran Via, un fel de Magheru al Madridului, şi că, bineînţeles, nu era prezent în sală niciun reprezentant al ambasadei noastre în capitala Spaniei. După încheierea festivităţii, am fost invitaţi cu toţii la un pahar de vorbă la Centrul Cultural Niram. S-a întîmplat, dacă întâmplare o fi fost, să nimeresc la aceeaşi masă cu Emil Constantinescu.

Din vorbă în vorbă, fostul preşedinte a descoperit că fusese coleg de facultate, la drept, cu Lydia Elron, soţia regretatului pictor. Mai bine de un ceas, şi-au amintit amândoi de anii studenţiei, evocând cu vădită emoţie nume şi chipuri de colegi şi prieteni comuni. Pe urmă, cei doi au discutat despre câteva dintre marile muzee ale lumii. Fără să fiu chiar un ageamiu în această privinţă, n-am îndrăznit să mă amestec în discuţie, şi nu din timiditate, ci din pricina nivelului care mă depăşea. Au trecut apoi la muzică, capitol la care m-am simţit şi mai depăşit. M-am reabilitat un pic la dicuţiile despre literatură. Şi aici însă Emil Constantinescu părea să fie la el acasă. Mai mult însă decât cunoştinţele culturale ale fostului preşedinte, m-au impresionat căldura tonului său şi politeţea desăvârşită cu care se adresa celorlalţi. Deşi era decanul de vârstă şi de notorietate al celor de acolo, nu l-am auzit spunând niciodata cuiva tu sau dumneata, aşa cum le cam stă în fire şefilor sau foştilor şefi de stat de pe la noi.

Spre miezul nopţii, Emil Constantinescu s-a ridicat să plece la hotel. I-am spus înainte de a ne despărţi următoarele cuvinte: „Ştiu că nu mai contează, dar vă rog să primiţi acum votul pe care trebuia să vi-l dau în '96!“ A râs uşor. Râsul său m-a făcut să mă simt un pic ruşinat. L-am condus pe fostul preşedinte până în stradă. Mi-ar fi plăcut să mai stea. Cred că i-ar fi plăcut şi dumnealui. S-a posomorât, însă, dintr-odată, şi-a hotărât să plece. La capătul acelei nopţi avea să moară Vaclav Havel. Emil Constantinescu, preşedintele pe care îl votasem cu o întârziere de 15 ani, simţise în mod sigur ceva.
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

32 Comentarii

Corina
19.11.2013, 20:42:38

Vedeti, se spune "greu de cap." Dumneavoastra ati fost, ani de zile, "greu de inima" sau asa ceva. M-ati facut sa ma simt bine. Spre deosebire de Dvs., eu am vazut ca domnul Constantinescu era cel mai bun, din prima. Stiti ce inseamna din prima? Cand CDR in frunte cu seniorul Coposu isi alegeau candidatul la presedintie, cei cinci sau cati au fost asteptau verdictul intr-o sala. Toti asezati. M-a socat o diferenta. Pe fata lui Nicolae Manolescu (preferatul meu pana atunci) urlau agitatia si orgoliul amenintat. Emil Constantinescu - outsiderul, nou-venitul, nepoftitul - era linistea, siguranta si demnitatea in persoana. Iar tot ce a urmat - interviuri si restul - nu au facut decat sa-mi confirme ca era un om intelept, bun si cu viziune. A fost nemaipomenit de simplu. Ma mir de Dvs., zau.

+3 (9 voturi)
Corina
19.11.2013, 23:27:55

Si putem sa-i spunem azi "La multi ani cu sanatate!".

+1 (3 voturi)
costea petre
19.11.2013, 22:59:55

Eu l-am votat pe domnul Constantinescu de doua ori, adica de tot atatea ori de cate a candidat. Ma dezamagit cu declaratia halucinanta ca l-au invis nu stiu cine. Oare s-a batut ca sa castige in lupta aceasta. sau a cedat usor? Eu cred ca nu s-a batut cum trebuie. Singurul care a stiut sa se ia de piepti cu sistemul ticalosit a fost si este domnul Basescu. Totusi daca ar fi sa aleg intre domnul Constantinescu si adversarii pe care i-a avut as vota foarte hotarat tot cu domnul Constantinescu.

+3 (7 voturi)
Corina
19.11.2013, 23:25:18

Dar Basescu nu e ticalosit? Se lupta cumva cu ceva care-i e strain? Uita-te mai bine. Ii controleaza pe ai lui.

-3 (9 voturi)
costea petre
20.11.2013, 00:45:50

Nu mi se pare. Este singurul care a invins , aproape singur , sistemul de care se plangea domnul Constantinescu. Chiar si acum este singur, din pacate, in lupta cu restauratia sistemului acela, iar domnul Constantinescu, daca ar fi onest, ar trebui sa fie alaturi de presedintele in functie. Chiar il provoc sa faca aceasta , pana cand nu este prea tarziu. Demagogia politica de cea mai ordinara speta este pe cale de a bloca Romania prin anularea tuturor realizarilor de pana acum pe calea democratizarii efective a tarii, printr-o restauratie a domniei bunului plac si anularea statului de drept. Lumea civilizata sta cu ochii pe noi , iar acestia nu se informeaza de la Antena 3 si nici de la sinistrul personaj care este Mugur Ciuvica. Populatia este derutata , nu pricepe nimic, iar acest lucru se intampla din cauza sarjei de demagogie nimicitoare la care este supusa de catre cei care se vor groparii democratiei din Romania, sub lozinca ticaloasa ca lupta impotriva basismului. Basismul este sistemul care a dat curaj si demnitate justitiei, singura forta ce paote pune ordine in aceasta tara de ciocoflederi, si care este tinta predilecta a acestui sistem care tinteste restauratia situatiei din urma cu 9 ani.

+4 (8 voturi)

Vezi toate comentariile (32)

Modifică Setările