OAMENI FĂRĂ FRONTIERE Portret de învingător: în cârje, dar cu patru joburi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Dani Matei
Dani Matei

Daniel Matei (29 de ani) are tetrapareză spastică şi se ajută de cârje pentru a putea merge. În urmă cu şapte ani a avut un accident de maşină care pe alţii i-ar fi sfârşit. În prezent are patru joburi, toate din sfera domeniului de care este pasionat: marketing

„Adevărul" a demarat, în această săptămână, serialul „Oameni fără frontiere", în care vă prezintă poveştile emoţionante ale unor persoane cu dizabilităţi care au izbutit să-şi înfrunte destinul. După ce, ieri, aţi aflat istoria fierarului Dan Bratu, care continuă să muncească deşi este imobilizat într-un scaun cu rotile, vă propunem astăzi cazul unui alt învingător. Daniel Matei nu s-a lăsat doborât de accidentul rutier în urma căruia a suferit fracturi la nivelul vertebrelor cervicale şi n-a mai putut să meargă.

Dani - aşa cum îi spun toţi prietenii - stă aşezat în faţa biroului său de la „The Hub" şi scrie la un laptop. Nu „dă" forward unui e-mail, nu trasează obiective şi nici nu plănuieşte, încă, o nouă strategie de comunicare. Scrie o invitaţie către prieteni la petrecerea de ziua lui. „Sunt mulţi, aşa că le scriu un e-mail. Vom merge într-un pub şi ne vom distra", tresare Dani de parcă nu mai are răbdare.

Ieri a împlinit 29 de ani, deşi zâmbetul, optimismul şi conformaţia subţire îl întineresc cu cel puţin cinci ani. De parcă accidentul i-ar fi dat forţe proaspete sau în urma căruia s-ar fi născut din nou, altfel, mai viu, mai bun. Niciun rid de tristeţe nu i-a sădit. Iar când vorbeşte despre el, ajunge să termine propoziţia la persoana a II-a, ca şi cum experienţele prin care a trecut l-au călit şi acum propagă sfaturi către alţii, ca un orator înţelept: „Te vaiţi - «vai, săracul de mine!» - sau pui mâna şi faci ceva", tot repetă Dani. Dar poate sunt greşite aceste presupuneri de „înainte" şi „după" accident. Dani spune că a fost mereu vesel, pozitiv şi a ales să fie la fel şi după acel episod nefericit, chiar dacă acum se mulţumeşte doar să-şi privească prietenii dansând la o petrecere.

Fractură de coloană

La 22 de ani, era în ultimul an la Facultatea de Cibernetică de la ASE, făcea parte dintr-un ONG studenţesc, lucra în vânzări la o companie multinaţională şi îi era bine. Un tânăr economist începea să-şi croiască drumul către succes. Numai că, în luna noiembrie 2005, Dani a ieşit de pe drum. La figurat, dar şi la propriu. „Eram la munte cu mai mulţi prieteni, conduceam într-o duminică la prânz şi am derapat într-o curbă. Am intrat mai tare decât trebuia şi am ieşit în decor. În urma accidentului am avut o fractură de coloană la nivel cervical - cu trei vertebre fracturate. În maşină cu mine mai erau două persoane, care au avut fracturi şi câteva coaste fisurate, dar nimic grav. La mine, foarte important a fost că aveam centură. Dacă n-aş fi avut, nu mai vorbeam acum."

Cu mâinile pe balustradă

Paralizat de la gât în jos, aproape două luni nu a simţit şi nu a mişcat nimic. Iar primul semn a fost elanul de care avea nevoie. „După mai bine de o lună şi jumătate am mişcat un deget de la picior şi acela a fost momentul când doctorii mi-au spus: «Se poate!»."Au urmat luni de recuperare, exerciţii de gimnastică la pat şi, treptat, rezultatele au apărut. După şase luni a reuşit să se ridice în picioare şi „să meargă". Medicii i-au legat piciorul drept cu o faşă, l-au pus să se sprijine de balustradă şi i-au spus: „Acum, păşeşte!" Dani era uluit, nu putea. Şi totuşi s-a târât. Medicul l-a lovit cu piciorul peste picioarele lui, iar el a început să-şi mute mâinile pe balustradă. Aceasta a fost prima oară când Dani a învăţat din nou paşii de mers.

"Vedeam în jurul meu persoane cu probleme mult mai grave ca ale mele, dar nu mă gândeam că nu o să mă fac bine. Mereu am crezut că voi merge din nou."
Daniel Matei, persoană cu dizabilităţi

Cel care poate

Şi ce opţiuni are un tânăr de 22 de ani cu poftă de viaţă, dar cu picioarele betege dintr-odată? Dani a avut mereu o singură variantă: să repornească la drum. De-acolo, de unde l-a lăsat maşina, pe unde l-au purtat spitalele, a fost hotărât să schimbe ceva. Şi câte face! S-a reapucat de facultate, de cea de Marketing, fiindcă asta îşi dorea să înveţe, pe care a continuat-o cu un master la Universitatea Valahia din Târgovişte, la un program dedicat persoanelor cu dizabilităţi. Cibernetica nu a fost de el. Apoi, trei prieteni i-au propus să se ocupe de comunicarea online a comunităţii „RoPot", dedicată oamenilor interesaţi de antreprenoriatul social. Tot ei, mai târziu, în 2010, au fondat „The Hub Bucharest", un spaţiu care sprijină organizaţiile şi proiectele de inovaţie socială din România şi unde Dani este, în prezent, coordonator pe departamentul de marketing. Colaborează şi cu organizaţia-mamă, „The Hub", din Marea Britanie.

Tot în 2010 a început colaborarea cu „Ateliere fără frontiere", fiind consultant în zona de comunicare online. Şi asta nu e tot. În timpul rămas, acela care o mai fi, îl ajută pe Sorin, un prieten care are un magazin de biciclete urbane, să-şi facă afacerea cunoscută. De pe scaunul verde de la birou - căci de acolo munceşte aproape zilnic -, Dani încropeşte obiective nu pentru una, nu pentru două, nici pentru trei, ci pentru patru organizaţii! Intervine această întrebare firească: „Cum reuşeşti?". Pentru Dani nu e nicio presiune: „Devine uşor când faci ce-ţi place."


Câţiva metri parcurşi într-o jumătate de oră

Şi apoi, să nu credem că e chiar aşa înnebunit după muncă! Îi place să se joace boardgames (n.r. - jocuri pe tablă, de societate), să călătorească şi, cel mai mult, să se plimbe. Despre prima plimbare îşi aminteşte şi amuzat, şi cu recunoştinţă faţă de prietenii săi. „Când am început să merg ajutat de cârje, în primul weekend, am mers acasă, în Alexandria. Am ieşit la o terasă cu prietenii. Şi a durat să merg de la taxi până la terasă - care era la doi paşi - o jumătate de oră. Îmi spuneau: «Dar, ce? Ne grăbim undeva? Nu ne grăbim deloc!». Asta a însemnat enorm pentru mine".

Acum merge mai mult şi mai bine. Iar recuperarea îl ajută să câştige detalii: să urce un etaj în plus, să-şi îmbunătăţească echilibrul. O însănătoşire sută la sută nu este însă posibilă. Tot timpul îşi ia repere înainte să facă un drum, oricât de scurt, ca să se odihnească. Nu oboseşte fizic, ci mai degrabă neuronal, în a transmite impulsul nervos către musculatura picioarelor. Şi dacă nu se aşează, cade, pur şi simplu.

„Un cărucior cu bagaje n-aveţi?"

Oriunde vrea să ajungă, se porneşte cu multă vreme înainte, ca să se asigure că ajunge la timp. Se întâmplă să nu reuşească, dar nu mereu depinde de el. Odată, împreună cu prietena lui, aştepta trenul către Oradea, care sosea în Bucureşti de la Constanţa cu o întârziere de două ore şi urma să stea zece minute în gară. Iar în acest timp, ar fi putut să ajungă la vagonul său, care era ataşat în capătul trenului, aproape de Podul Basarab. Dar nimeni n-a ştiut să-i spună din vreme la ce linie să-l aştepte. Nici măcar un cărucior de bagaje n-au avut să-i dea, că s-ar fi descurcat cu el. „În cele zece minute am reuşit să trec de locomotivă şi de două vagoane. Eu trebuia să ajung la al 15-lea. I-am spus controlorului că nu pot să ajung aşa repede, dar nu l-a interesat. Nu putea să mă aştepte pe mine. Ce să facem? Ne-am urcat în tren! Mergeam două-trei vagoane şi mă odihneam când găseam un loc liber. În ritmul ăsta, am ajuns la mine în compartiment, plecat de la Bucureşti, undeva aproape de Sinaia. Aşa pornit eram ca să ajung să-mi iau locul!"

Pentru că interacţionez cu doi-trei taximetrişti pe zi, m-am plictisit să le spun mereu povestea. «Dar ce-ai păţit?», mă întreabă. Partea bună e că deja dacă merg atât de mult, încep să se mai repete. Şi nu mai avem discuţia «Ce-ai păţit?», ci «Ce-ai mai făcut?»
Daniel Matei

În juriu la Gala Persoanelor cu Dizabilităţi

La Gala dedicată persoanelor cu dizabilităţi care va avea loc pe 27 noiembrie, Dani va participa în calitate de jurat. Organizată de ActiveWatch şi Fundaţia Motivation, Gala va aduce premii pentru persoanele cu dizabilităţi care au avut împliniri marcante în plan educativ şi, totodată, pentru instituţiile şi unităţile de învăţământ care au susţinut cauza acestor persoane şi le-au integrat în activităţile lor. Cei care doresc să se înscrie în competiţie la Gala Persoanelor cu Dizabilităţi o mai pot face pe site-ul www.incluziune.org până la data de 10 noiembrie.
 

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite