Obrejenia

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Din copilăria la Slătioara şi până azi, la senectute, între sărbătorile Calendarului Creştin Ortodox românesc, Obrejenia, care înseamnă, cum se ştie, ”Schimbarea la faţă”, mi-a însemnat biografia întreagă şi m-a făcut să înţeleg, întotdeauna tulburat, ideea revelaţiei cuprinsă în această Schimbare la faţă, pe care Antim Ivireanul a numit-o atât de fericit ”Dumnezeiasca înfrumuseţare a lui Hristos”.

La Slătioara, în Oltenia de sub munte, Obrejenia se sărbătoreşte cu o smerenie şi cu o emoţie care îşi află află ecoul în viaţa de toate zilele a satului, considerată fiind un hotar al verii înspre toamnă, când încep să se coacă roadele pământului şi se culeg seminţele lor şi ale florilor şi când iarba nu mai creşte, ostenită, şi când frunzele arborilor îşi schimbă şi ele înfăţişarea, un prag de fapt al începutului toamnei.

Am crescut din copilărie în cultul acestei sărbători, revelatoare şi pentru ”Calendarul ţăranului român”, scris de savantul Ion Ghinoiu, în paginile căreia vom afla ecoul Obrejeniei.

În anii 90, am ridicat în grădina casei părinteşti, cu meşteri dulgheri slătioreni tineri o căsuţă după modelul clasic al Tămâioarelor, acele bisericuţe de lemn olteneşti care înfloresc în Oltenia de sub munte şi am dedicat-o iniţial unui muzeu al civilizaţiei ţărăneşti slătiorene.

Încurjat însă de arhiepiscopul Râmnicului, marele meu prieten şi duhovnic, dr. Varsanufie, am transformat muzeul ţărănesc într-un schit consacrat celebrării sărbătorii mele de suflet, sfinţit de către arhiepiscop împreună cu un sobor al preoţilor Slătioarei cu hramul ”Schimbarea la faţă”. A fost o clipă hotărâtoare pentru întreaga mea biografie scriitoricească şi de creştin ortodox.

Zilele trecute, la 6 august, un tânăr preot din Slătioara a slujit un emoţionant Tedeum şi în acest Tedeum s-a citit, cum se citeşte de obicei în Biserica Ortodoxă română cea mai frumoasa înfăţişare a schimbării la faţă din capitolul 17 al Evangheliei după Matei. Îmi îngădui să recitim împreună această sfântă înfăţişare.

”1. Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. 2. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. 3. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. 4. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. 5. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L". 6. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. 7. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. 8. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. 9. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi. 10. Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? 11. Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate. 12. Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei. 13. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul. 14. Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi, 15. Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. 16. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. 17. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. 18. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. 19. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? 20. Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.”

Această metaforă dumnezeiască venind să arate puterea credinţei care dă verticalitate şi identitate ortodoxiei noastre reprezintă pentru noi cei de astăzi un pilduitor îndemn la apărarea spiritualităţii identitare creştine româneşti.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite