Ofertă nebună, neexploatată, pentru cineaştii români

Mare păcat că nu se fac filme cu poveştile, subiectele din abundenţă, ale acestei veri fierbinţi şi nebune a anului 2018, din România. E lipsă de interes a cineaştilor români, ignorarea acestor poveşti şi personaje adevărate mine de aur. Dacă totuşi cineva ar fi dispus să profite de pe urma ofertei fără număr, trebuie să se grăbească mai ales că unele personaje notorii nu vor mai fi disponibile pentru documentare.

Suntem spre sfârşitul unei veri de neuitat! O vară nebună! Întâmplările acestei veri a anului de graţie 2018 pot fi incluse şi predate în diverse manuale şcolare sau cărţi de specialitate: manuale de istorie, manuale de limba română, politologie, economie. În tomuri de specialitate, cum ar fi psihologia şi manipularea maselor umane, psihiatria. Se pot inventa noi ştiinţe, precum minciunologia.

Şi toate astea în România, mereu surprinzătoarea, inventiva şi iubitoarea noastră patrie. Nu ştiaţi? He, he, heee! Realitatea bate la cur filmul, cu toate că ar putea fi invers. Ce filme ar ieşi dacă cineaştii români ar acorda puţină atenţie şi s-ar apuca să scrie scenarii, să facă filme despre actualitatea politico, socială, economică, securistică, jandarmeristică, parlamentaristică, guvernantistică, asasinartistică...!

Subiectele, poveştile curg gârlă de nu le mai încape nici Dunărea, darmite Dâmboviţa bucureşteană. Avem şi figuri de marcă, predominat din politică. Actori mai buni sau mai răi, artişti la butoane, de mare clasă sau de factură proastă, care ies zi de zi şi chiar noaptea la rampa marelui public, etalându-şi cu nonşalanţă calităţile - orale, fizice, de inteligenţă, de incompetenţă, de prostie, de curaj şi frică, de tupeu, de nesimţire...

În plus, oamenii nu sunt fitecine! Au valoarea lor, au nume şi porecle celebre, câştigate cu sudoare, cu muncă, cu voturi populare. Mai mult, au importanţă naţională, averi uriaşe acumulate din muncă multă, de la punga publică. Sunt figuri importante în media românească. Votaţi sau numiţi, aceştia deţin cele mai importante funcţii în stat şi fac tot ce vor muşchii lor cu restul românilor şi cu România. Sunt potenţi până la Dumnezeu şi peste acesta!

Cine nu a auzit de: Dragnea ayatollahul, Tăriceanu n neveste, Iohannis zis Mutul, Vasilica Dăncilă premierul He, he, cu a ei ceată de la Guvern-Olguţa karatista, Popa Pamblică, Duoamna Dan jandarmeriţa supremă, Daea zis şi oaia, Vâlcov Cimitir, Orlando Finanţistul, Fifor Rachetistul, Arafat Smurd, Tudorel Rudotelul justiţiei. Sau cine nu i-a auzit, văzut măcar o dată la televizor pe marii artişti emeriţi din Parlament, capetele de berbeci ale marelui partid roşu: Rădulescu mitralieră, Ştefănescu revoluţionarul, Bacalbaşa glumeţul de la camera de gardă, Pop genunche, Andronescu abramburica, disidenta roşie, Iordache ciordache altă întrebare?

Lista figurilor de marcă este lungă, foarte lungă, nescurtată în ciuda referendumului pentru doar 300 de parlamentari şi nu o pot înşira pe toată aici. Putem foarte bine să o completăm şi cu cetăţeni din aşa zisa opoziţie politică, demnitari care ar putea fi personaje, eroi de film, stele de cinema. Îmi cer iertare dacă am omis, neglijat pe cineva care se simte marginalizat.

Oferta poveştilor şi personajelor celebre pentru cineaştii noştri poate fi completată cu marile figuri ale capilor administraţiei publice locale şi centrale. Vă daţi seama ce pelicule s-ar turna cu edila şefă, duoamna Firea, cea mereu cu punga bugetului bucureştean deschisă către săraci şi bogaţi, care reuşeşte peste noapte să înconjoare Primăria Capitalei de oameni cu mâna întinsă? Sau ce filme s-ar face în traficul bucureştean? Băluţă, Negoiţă, Mutu...

Şi pe partea hard, cea a senzaţiilor tari, a contactelor fizice şi ale trăirilor extreme, a confruntării publice stăm bine la oferte artistice. Cu arme, cu grenade, pulane, pumni, picioare, victime, ambulanţe şi spitale. Păi, cine mai are o Jandarmerie ca a noastră, cine bate, gazează şi fugăreşte mai bine ca aceasta? Cu jandari atacaţi, bătuţi, maltrataţi! Asasini!!! Suspans, mistere, pistoale furate, găsite, violenţe, scenarite, minciunite, subordonare, insubordonare, miracole cu jandarmeriţa pe moarte, dar care iese din spital cu ditamai bidoanele pe piept!

Ce peliculă internaţională, coproducţie, s-ar face cu  turiştii israelieni bătuţi mai ceva ca în filme, nu mai vorbesc de diasporenii care n-au reuşit să cucerească guvernul Vasilicăi şi s-au întors prin ţările de adopţie cocoşaţi de bătaie şi gazaţi cât cuprinde? Aaa...să nu uit! Şi pe partea mai deocheată s-ar face filme de mare succes, cu Poliţia în prim plan, acţionând cu tenacitate, exces de zel şi deştăptăciune pentru combaterea infractorilor şi marelui pericol „M...i PSD!”

Mare păcat că nu se fac filme cu poveştile, subiectele din abundenţă, ale acestei veri fierbinţi şi nebune a anului 2018, din România. Nu înţeleg lipsa de interes a cineaştilor români, ignorarea acestor poveşti şi personaje adevărate mine de aur. Dacă totuşi cineva ar fi dispus să profite de pe urma ofertei fără număr, trebuie să se grăbească mai ales că unele personaje notorii nu vor mai fi disponibile pentru documentare, în scurt, timp. Unele vor fi la Beciul Domnesc, iar altele probabil că vor urma calea penalilor fugari, care s-au dus să formeze noi comunităţi de diasporeni cu stare în ţări exotice precum Madagascar şi Costa Rica.

Haideţi, cineaşti români, când vă mai întâlniţi cu o asemenea ofertă? Profitaţi! Cannes-ul, Oscarul vă aşteaptă!