Om bogat, om sărac

În Franţa sunt 8,6 milioane de săraci. Ce însemnă să fii sărac în Franţa? Să trăieşti cu mai puţin de 964 de euro pe lună.

Mi-a atras atenţia un articol din presa franceză - în Franţa sunt 8,6 milioane de săraci. Adică 14,1%, cel mai mare procent din 1997 încoace. Aşa mulţi, mi-am zis! Dar stai, să definim sărăcia. Pentru că deşi, teoretic, săracul e sărac oriunde ar trăi, practic cu cât trăieşte într-o ţară mai bogată cu atât e mai...înstărit. 

Ce însemnă să fii sărac în Franţa? Să trăieşti cu mai puţin de 964 de euro pe lună. Dintre cei 8,6 milioane 2,1 milioane trăiesc cu mai puţin de 642 de euro pe lună, adică sunt la pragul de sărăcie extremă. 

Şi nu pot să nu mă întreb cam câţi români ar vrea să fie atât de săraci. Hai să nu zicem 964 de euro lunar, dar măcar 700, aproape de pragul de sărăcie extremă francez, adică vreo 3 000 de lei. 

Să ştiţi că pragul nu e foarte mare. Poate fi depăşi chiar şi de o parte dintre francezii care trăiesc din ajutorul statului. RSA, sau revenu de solidarité active, un venit de solidaritate, un fel de venit minim garantat la noi, poate ajunge şi la 1 000 de euro lunar, în funcţie de situaţia materială şi numărul de copii aflaţi în întreţinere.

(sursa: rsa-revenu-de-solidarite-active.com) 

(date de la 1 ianuarie 2012, sursa: leparticulier.fr)

Şi, pentru că vine Crăciunul, beneficiarii de RSA primesc o primă. Între 152 şi 457 de euro (suma variază în funcţie de numărul de persoane). 

O persoană atinge pragul de sărăcie când are un venit lunar mai mic de 60% din venitul mediu net. Unde e România în topul săracilor? Pe locurile fruntaşe. Ultimul raport Eurostat arată că în 2011 Bulgaria, România şi Letonia înregistrau cele mai multe persoane sărace sau cu risc de excluziune socială - 49% in Bulgaria şi 40% în România şi Letonia.

Şi mi-am adus aminte de o discuţie din staţia de autobuz din Martigues, un orăşel la vreo jumătate de oră de Marsilia. O franţuzoaică îi povestea alteia cât de greu i-a fost ei când era tânără - am primit un T2, a fost tare greu la început! Apoi, mi-au dat o locuinţă mai mare, cu 2 camere, bucătărie separată, s-au mai aranjat lucrurile. 

Explicaţie: am primit - da, cei care nu îşi permit o locuinţă fac cerere şi statul le-o oferă, şi nu doar atunci, pe vremea doamnei, care avea peste 70 de ani, ci şi acum (în funcţie de sat/oraş/arondisment, condiţii, etc); T2 adică un apartament de aproximativ 45 de metri pătraţi, cu un dormitor, baie, living comun cu bucătăria. Deci difficile şi greu nu-i tot aia. 

O să ziceţi probabil că şi preţurile sunt mai mari. Vă contrazic. Orice supermarket are preţuri pentru toate buzunarele. Aproape oricine îşi permite să manânce. Uneori in magazinele franţuzeşti chiar găsesc produse mai ieftine ca la noi. Iar dacă facem o comparaţie de preţuri, ţinând cont de salariul minum din ambele tări, aş zice că e mai ieftin în Franţa (salariul minim brut în Franţa e de aproximativ 1 400 de euro). 

O să ziceţi poate că sunt alte condiţii. Da, sunt, orice om are dreptul să trăiasca decent. Aşa cum e normal. Orice stat care se respectă trebuie să asigure cetăţenilor săi un trai minim, să creeze locuri de muncă, să facă legi care să îi protejeze, să-i ajute pe cei nevoiaşi, copiii sau batrânii. Vise. Între timp bătrânii noştri cerşesc o bucată de pâine, în România sau de ce nu, în Franţa, copiii fac la fel, de voie sau de nevoie, salariul minim nu ajunge nici măcar la 200 de euro...Dar e bine că avem parlamentari mulţi şi buni. Totul e sub control. 

Acum să nu credeţi că francezii trăiesc pe roze. Datele institutului de statistică arată că 685 000 de persoane nu au locuinţă. Dintre acestea 133 000 trăiesc pe stradă. 

Guvernul francez a organizat zilele acestea o conferinţă naţională pe tema sărăciei. Un plan pe 5 ani care să reducă numărul celor aflaţi în dificultate, o muncă la care să participe nu doar statul ci şi instituţiile private, biserica. S-a decis creşterea venitului de solidaritate, peste 50 de milioane de euro vor fi deblocaţi pentru a crea 4 000 de locuri pentru cei fără domiciliu şi alte 4 000 pentru azilanţi. Alte 50 de milioane vor fi folosite pentru a finanţa diverse măsuri care să ducă la crearea de locuinţe   adaptate cerinţelor europene şi la evitarea situaţiilor extreme. Ce face România? Nu ştiu.