Omul cu camera foto înfiptă în umăr

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Numele lui este Mr. Mann. Mi-a devenit pacient din cauza faptului că avea o problemă de sânge/măduvă. Când am citit dosarul, mi-a sărit în ochi un raport de radiologie: „Pacientul are o cameră fotografică fragmentată încorporată în umărul stâng”. Bineînţeles că nu m-am abţinut şi l-am întrebat ce s-a întâmplat. Şi aşa am aflat povestea fascinantă a domnului Mann.

Mr. Mann este veteran de război, din al doilea război mondial să fiu mai exact. Născut şi crescut în Pennsylvania, a fost luat cu japca la război când era la graniţa dintre copilărie şi adolescenţă, graniţă marcată de mijitul mustăţii. A fost mai întâi dus în Florida la antrenament, să înveţe cum să sară cu paraşuta şi cum să tragă cu puşca. Apoi, într-o noapte a fost paraşutat în Franţa. Nu orice noapte. "D day". Debarcarea în Normandia. Pacientul meu, Mr. Mann, a participat la debarcarea în Normandia!!!!

Întrebările mi-au venit una după alta. Sunt un om fascinat de istorie, chiar dacă nu sunt un erudit.  Îmi doresc să înţeleg, să călătoresc în trecut, să visez, să îmi imaginez. Domnul Mann este un bătrânel la 90 de ani, slab, un pic adus de spate, care merge cu o cârja făcută dintr-o creangă de copac. Nu pentru că nu şi-ar permite un baston modern, ci pentru că aşa îi place lui. O cârjă din creangă de copac.  Este întodeauna tuns perfect, ras perfect, cu cămaşa călcată perfect. Îşi poartă bătrâneţea cu eleganţă molcomă şi cu precizie cazonă.

Ca să se găsească, soldaţii americani aveau un dispozitiv mic, ca o jucărie, care strâns în mână făcea un zgomot ca de greiere.

Mr. Mann a fost paraşutat în Normandia în ziua D. I-am spus că tot ce ştiu eu despre D-day este de la Hollywood, din filme. L-am întrebat dacă aşa a fost. Nu, nu a fost aşa, cel puţin nu pentru Mr. Mann. Nu a fost îmbulzeală de soldaţi cu care ne-am obişnuit în filme. A fost paraşutat noaptea. Paraşutele de noapte erau de camuflaj închis la culoare, cele de zi erau albe. Nu am ştiut până acum. A aterizat într-o livadă. Ore bune a mers pe şest căutând alţi soldaţi.

Ca să se găsească, soldaţii americani aveau un dispozitiv mic, ca o jucărie, care strâns în mână făcea un zgomot ca de greiere. Aşa se şi numea, greiere ("cricket"). A durat mult timp până ce s-au regăsit câţiva şi au făcut un grup mic. Apoi au aşteptat răsăritul. Unii soldaţi care au aterizat în mlaştină au murit înecaţi, traşi în jos de greutatea paraşutei ude şi a echipamentului. Un alt soldat, cunoscut de al Mr. Mann, a aterizat pe o turlă de biserică. De fapt paraşuta s-a agăţat de turlă. El a rămas aşa, spânzurat prin paraşută de turla bisericii. Odată cu răsăritul a început şi coşmarul războiului. Cel de pe turlă era o ţinta perfectă. A scăpat pentru că l-a făcut pe mortul, a stat nemişcat cu orele. Acum este un fel de legendă în zonă, au construit baruri cu numele lui (John Steele). 

Dar cum de are o camera foto în umăr?

Mr. Mann a supravieţuit şi D-day, şi restul războiului. A participat şi la alte bătălii faimoase. Mi-a povestit cu modestie cum a participat la "The battle of the bulge". Cum a rămas izolat cu câţiva soldaţi pe teren inamic şi cum au capturat un pod. Cum s-a făcut un film despre capturearea podurilor, film bazat şi pe povestea lui Mr. Mann ("A bridge too far").

Dar cum de are o camera foto în umăr? Mr. Mann a avut o pasiune - fotografia. A făcut cele mai frumoase fotografii din timpul războiului cu o cameră foto de buzunar, pliabilă. Când era strânsă era cam cât o tabacheră, când era deschisă avea un burduf de piele ca o armonică. Kodak. O ţinea în buzunarul de la piept. Tot timpul a ţinut-o în buzunarul din dreapta. În ziua respectivă, din motive necunoscute, a pus-o în buzunarul din stânga. Acest mic gest i-a salvat viaţa. A fost împuşcat de la distanţă mică, iar glonţul a împins camera în umărul stâng. Mr. Mann e convins că acea cameră Kodak, care îi era aşa de dragă, i-a salvat viaţa lui şi a soldatului din spatele lui. Mr. Mann a fost dus rapid la infirmierie, apoi a fost zburat la un spital de pe front. Chirurgii l-au cusut cu camera foto în umăr. S-a vindecat aşa, cu aparatul foto în umăr.

Mr. Mann ştie totul despre camera foto - anul fabricaţiei, tipul de obiectiv, datele tehnice, dimensiunile, totul. În timpul războiului camera i-a fost prietenul cel mai apropiat. Şi acum face parte integrată din el, din Mr. Mann.

Mr. Mann merge încet, sprijinit în cârja din creangă de copac şi este tot una cu camera foto din umărul stâng. Şi el, şi camera foto au avut poveşti de spus, poveşti fascinante, parcă din altă lume.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite