Operaţii pentru pacienţii români: în Austria - da, în România - ba

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Pacienţii cu resurse financiare pot opta pentru intervenţii chirugicale şi tratamente afară
Pacienţii cu resurse financiare pot opta pentru intervenţii chirugicale şi tratamente afară

Măsurile antipandemie luate de autorităţi – prin care s-a schimbat fundamental modul de funcţionare a instituţiilor sanitare – au făcut ca în acest moment pacienţii români să ajungă la spital doar în stare critică. În acest context, un spital privat din Austria anunţă că are uşile deschise pentru aceşti oameni, care, dacă nu sunt infectaţi cu noul coronavirus, nu sunt ţinuţi nici în carantină.

În timp ce spitalele din România, atât cele private, cât şi cele de stat, au luat o pauză de la intervenţiile chirurgicale, reprezentanţii unuia dintre cele mai mari spitale private din Austria – Wiener Privatklinik - WPK – îi informează pe pacienţii români că se pot interna la ei pentru tratament. Asta chiar dacă suntem în plină pandemie. Practic, pacienţii care vor să meargă să se trateze în spitalul din Austria trebuie doar să demonstreze că nu sunt infectaţi cu noul coronavirus, iar pentru asta se pot testa la laboratorul Genetic Center din România. Dacă testul este negativ, pacientul poate lua drumul Vienei. Aici, va fi testat din nou, la un laborator recomandat de WPK. 

Cu două teste negative, pacientul poate fi internat pentru a fi tratat sau operat, fără a mai fi nevoie de carantină înainte. „Deşi este o perioadă plină de provocări, facem tot posibilul să venim cu soluţii practice şi sigure, în sprijinul celor care nu îşi găsesc tratamentul potrivit în ţară”, a declarat Ema Hafner, director pentru pacienţi internaţionali de la WPK. Aceasta a precizat că persoanele care vor să ajungă la spitalul din Austria trebuie să aibă asupra lor o scrisoare emisă de instituţia sanitară pentru a putea circula pe teritoriul Ungariei. 

Pacienţii, trataţi când ajung în stare critică

În ţară, atât în spitalele private, cât şi în cele de stat este linişte. „În lunile martie şi aprilie s-a observat o scădere accentuată a numărului de persoane care apelează la medicul cardiolog, de exemplu. În majoritatea spitalelor publice şi private, specializate pe cardiolgie, numărul internărilor şi al intervenţiilor efectuate a scăzut la sub 50%. Mulţi dintre pacienţi se tem de infectare cu noul coronavirus, pe de o parte, asta e clar. De cealaltă parte, în urma măsurilor luate ca urmare a stării de urgenţă, multe dintre cabinetele cardiologice s-au închis sau şi-au restrâns activitatea, aşa că pacienţii nu mai sunt diagnosticaţi la timp. Majoritatea pacienţilor trataţi în această perioadă la ARES au fost pacienţi ajunşi în stare relativ critică, pacienţi care au amânat intervenţia până în ultimul moment. Cele mai multe cazuri pe care le tratăm acum sunt sindroame coronariene acute, ischemii severe ale membrelor, cazuri care devin urgenţe prin prezentarea tardivă la medic. Medicii noştri se luptă în fiecare zi să salveze vieţile unor pacienţi care în urmă cu câteva săptămâni ar fi putut fi trataţi mult mai lejer”, explică dr. Oren Iancovici, medic specialist cardiolog, directorul ARES. 

Refuzaţi la operaţii

Reprezentanţii pacienţilor susţin însă că măsurile antipandemie sunt de fapt principalele responsabile de situaţia bolnavilor cronici care sunt trataţi doar când ajung în stare critică. „Dacă a fost dată o ordonanţă militară prin care se puteau opera doar 20% urgenţe, medicii s-au conformat. Unii spun că nu au ce opera din cauza acestei reglementări, alţii, din comoditate, nu operează, mai amână. Să vedeţi decese după data de 15 mai, încolo! Să vedeţi falimentul spitalelor pentru că n-au muncit şi nu sunt plătite conform contractelor încheiate cu Casa”, este de părere Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Pacienţilor Bolnavi de Cancer din România. 

Cert este, mai spune Irimia, că atât în Bucureşti, cât şi în Iaşi şi în alte locuri din ţară, pacienţii au fost refuzaţi la operaţii. Iar temporizarea înseamnă pierderi în vieţi omeneşti. „Se duce pe apa sâmbetei radioterapia şi chimioterapia făcute de pacienţii oncologici înainte de operaţie. S-au plâns şi privaţii de acest lucru: pacienţii sunt pregătiţi pentru operaţie, iradiaţi, au chimioterapia făcută, tumoarea s-a restrâns şi au indicaţie de operaţie, iar pacienţii sunt refuzaţi că nu sunt urgenţe. Aici a dus ambiguitatea din legislaţia românească! Bani aruncaţi pe fereastră, vieţi pierdute! Totul va fi cuantificat în vieţi. Asta pe lângă faptul că nu ne găsim în continuare medicamente”, mai spune Cezar Irimia. 

Măsuri care au perturbat sistemul 

Potrivit lui Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor, dificultăţile de a mai putea opera au început în urma unor măsuri greşite luate iniţial de autorităţi. „Ordinul dat în 23 martie a fost o măsură fără cap. În baza lui, spitalele au fost obligate să nu mai interneze pacienţi, ba mai mult, să-i externeze pe cei pe care îi aveau. Medicii au fost trimişi acasă. Au rămas doar urgenţele. Aceste dispoziţii au perturbat întreg sistemul. S-a distrus întreaga structură de furnizare de servicii medicale”, afirmă Barbu. 

Apoi, aceste urgenţe au fost redenumite, luându-se în calcul probabilitatea de deces, nu şi suferinţa pacientului. „Consecinţele netratării bolii nu au mai contat. Însă, o boală care nu este urgenţă poate duce, în urma unor complicaţii, la vătămare gravă, la invaliditate sau chiar la moartea pacientului. Un accident vascular tranzitoriu poate acum nu e o urgenţă, dar la noapte va fi şi omul poate rămâne paralizat sau poate muri”, a exemplificat Vasile Barbu. Sunt infecţii care, netratate la timp, pot să ducă la sepsis, şi s-a întâmplat acest lucru, mai spune Barbu. Pe lângă măsurile care au dus la scăderea capacităţii spitalelor de a mai răspunde urgenţelor pe alte patologii decât COVID-19, s-a mai întâmplat ceva: medicii s-au contaminat pentru că nu au fost instruiţi şi nici nu li s-a asigurat echipament de protecţie împotriva virusului nou. Această contaminare masivă a amplificat frica pacienţilor de spital. 

Potrivit lui Vasile Barbu, Ministerul Sănătăţii a încercat să dreagă lucrurile prin adoptarea unui alt ordin, dar a fost prea târziu: „Ordinul acesta nr. 555, prin care anumite spitale erau dedicate COVID, altele erau de suport şi o a treia categorie - de rezervă, era soluţia. Aşa trebuia făcut de la început. Din păcate, a fost prea târziu”. Pentru ca pacienţii să nu fie văduviţi de asistenţa medicală de care aveau nevoie trebuia ca spitalele pentru tratamentul COVID-19 să funcţioneze ca atare, iar restul, lăsate să funcţioneze normal, cu respectarea măsurilor de protecţie atât pentru medici, cât şi pentru pacienţi, conchide Barbu. 

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite