Opriţi războiul împotriva justiţiei! Opriţi războiul împotriva corupţiei!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

România a devenit teatru de operaţiuni într-un aşa numit război împotriva corupţiei. Ca în orice război, există momente în care balanţa pare să încline într-o parte sau alta, dar, în timp, singurul efect clar este o stare de distrugere tot mai avansată a vieţii oamenilor simpli. Mai există un război asemănător, purtat în numele unor idealuri înalte, ale cărui rezultate sunt măsurate în criminalitate şi ruină: războiul împotriva drogurilor.

Am citit de curând câteva atenţionări ale doamnei Laura Codruţa Kovesi care deplângea absenţa măsurilor de prevenire a faptelor de corupţie. Citez dintr-un discurs al doamnei procuror din 7 februarie 2018: „În intervenţiile noastre publice din ultimii ani am insistat mereu pe necesitatea prevenirii faptelor de corupţie şi am spus că lupta împotriva corupţiei nu trebuie să însemne doar arestări, inculpări şi condamnări în dosarele DNA, ci investigaţiile penale trebuie dublate de măsuri preventive. Rezultatele noastre demonstrează că, în lipsa unor măsuri clare de prevenire, corupţia în instituţiile publice s-a manifestat prin aceleaşi acţiuni repetitive (sublinierea mea).“ Citind aceste rânduri am avut ciudata senzaţie că îl aud pe unul din angajaţii Ministerului de Interne şi ai Agenţiei Naţionale Antidrog vorbind despre importanţa prevenirii consumului de droguri în şcoli şi licee, pentru ca apoi să semneze bugetele în care majoritatea banilor merg la activităţile de combatere. Vrem să prevenim, dar orientăm majoritatea resurselor către intervenţiile poliţieneşti. Şi în timp ce alocăm 1000 de euro pentru un concurs de desene pe asfalt şi un clip tembel pe Youtube pe care nu-l vede nimeni, cumpărăm cu milioane tehnică de ascultare şi ţinem în puşcărie din ce în ce mai mulţi oameni.

Doamna Kovesi are dreptate. În absenţa unor măsuri de prevenire, corupţia va continua. Dar nu în mod repetitiv, ci exponenţial. Pentru că logica oricărui război este să răspunzi cu o măsură şi mai puternică la lovitura adversarului. Astfel am ajuns în acest punct, cu bomba atomică a decredibilizării Curţii Constituţionale şi ameninţările cu tot felul de referendumuri. La fel se întâmplă şi în cazul drogurilor. Dacă ne uităm la ţări precum Mexic, Rusia, SUA, Columbia, unde războiul împotriva drogurilor are o istorie mai îndelungată, putem vedea spirala distrugerii atingând straturi tot mai profunde ale vieţii sociale, politice şi economice, până când însăşi fibra naţională este în pericol a se rupe.

Din câte ştiu, până în prezent nu există niciun demers pentru implementarea unui program de prevenire a faptelor de corupţie în instituţiile publice, asta dacă nu socotim telefonul unde oamenii sunt îndemnaţi să sune pentru a le raporta după ce ele au fost comise. Dar prevenirea înseamnă să intervii în mintea omului care se găseşte în situaţia de a comite o faptă de corupţie şi a implanta acolo o serie de mecanisme de conştientizare şi auto-control care să-l determine să aleagă o cale alternativă. Aşa cum prevenirea consumului de droguri nu înseamnă să-i raportezi pe consumatori la poliţie, ci să acţionezi pentru ca tânărul să aleagă o altă cale la momentul când se creează posibilitatea de a consuma. 

***

Până efectele prevenirii s-ar face simţite, rămâne să ne confruntăm cu problema celor aflaţi acum în situaţia de a comite fapte de corupţie. Să ne gândim la un om care de ani de zile face bani foarte mulţi într-un timp rapid, fără să fie nevoit să muncească cele opt ore pe zi, fără să aibă şefi, nu în sensul obişnuit al cuvântului cel puţin, fără să aibă nevoie de studii în vreo specialitate oarecare, specializat doar în formarea şi menţinerea unor reţele largi de cunoştinţe care să-i ofere protecţie. Acest om, chiar dacă ar vrea acum să facă ceva aprobat de societate, nu mai ştie ce şi cum, sumele sunt prea mici pentru ce e el obişnuit, e deprofesionalizat şi dezabilitat. Tendinţa de a se întoarce la viaţa sa veche este mult prea mare. E greu de spus dacă am descris un personaj crescut în cercul afacerilor corupte cu Statul sau un dealer de droguri. În fapt, faptele de corupţie sunt mai aproape de traficul de droguri decât de consumul de droguri, dar chiar şi aşa este nevoie să urmăm sfatul doamnei Kovesi şi să investim în prevenire.

Puşcăria nu îi îndepărtează pe oameni de infracţionalitate, îi împinge în schimb într-un colţ, unde ajung să se simtă încolţiţi şi ameninţaţi şi dispuşi să facă orice pentru a-şi scăpa pielea.

Pot să-mi imaginez un cititor răbufnind exasperat „bine, dacă îi este prea greu să muncească la fel ca noi toţi, atunci la puşcărie cu el! Sau ea“. Din păcate, aceasta este o non-soluţie şi, în afară de răcorirea de moment a unor frustrări populare alimentate de imaginile vilelor şi proprietăţilor luxoase ale celor suspectaţi de corupţie, nu rezolvă pe termen lung şi la nivel sistemic problema corupţiei. Şi din păcate, în acest moment, tot ce avem este apelul cântat la toate marşurile #rezist „X la puşcărie“. Puşcăria nu îi îndepărtează pe oameni de infracţionalitate, îi împinge în schimb într-un colţ, unde ajung să se simtă încolţiţi şi ameninţaţi şi dispuşi să facă orice pentru a-şi scăpa pielea. Puşcăria nu doar că nu previne revenirea la infracţionalitate, ba dimpotrivă, are efectul de a scădea eficienţa ameninţării cu privarea de libertate prin desensibilizare. În plus, nu există o legătură între mărimea termenelor sentinţelor care prevăd închisoare şi prevenirea infracţionalităţii (National Insitute of Justice, 2013).

Bun, dar ce este de făcut? Să lăsăm drogaţii liberi? Să nu-i mai pedepsim pe corupţi? Probabil niciuna dintre acestea şi un pic din amândouă. Logica războiului este logica lui totul sau nimic - fie nicio pedeapsă, fie viaţă după gratii. În război nu se negociază şi nu se fac paşi înapoi. Este important să ieşim din logica războiului, unde nişte oameni buni se luptă cu nişte oameni răi şi să recunoaştem toţi că există o situaţie extrem de complexă care nu se va rezolva doar prin trimiterea unor oameni după gratii. Să ne oprim să mai vorbim în termeni de stârpire şi eradicare a corupţiei (sau a drogurilor). Nu vom reuşi să eliminăm răul din oameni, cel mult să găsim mijloace de a trăi cu el în condiţii suportabile Poate acel plafon pentru abuzul în serviciu e o idee care ar putea fi revizitată sau ideea de prescriere a unor fapte, aşa cum am putea să contemplăm şi permiterea posesiei unor cantităţi minime de droguri, practicarea în anumite condiţii a prostituţiei, şamd. De partea cealaltă, ar fi nevoie să înceteze caricaturizarea legilor de funcţionare a justiţiei. Pe scurt, un armistiţiu şi un acord de încetare a focului.

Aş putea contempla chiar ideea unui rehab pentru cei condamnaţi pentru fapte de corupţie, sentinţe alternative la închisoare în care cei condamnaţi să fie referiţi către intervenţii de reabilitare şi reînvăţare a valorilor pro-sociale, locuri de muncă speciale pentru aceia care nu au muncit nicio zi din viaţa lor, luaţi încă de mici şi predaţi sistemului mafiot de relaţii şi bani nemunciţi.

Dar nimic din toate acestea nu se vor realiza, dacă vom continua războaiele din inima societăţii româneşti.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite