Papa Francisc - „Marea ameninţare la adresa planului lui Dumnezeu pentru oameni este şi a fost mereu minciuna”

În predica rostită la Sfânta Liturghie oficiată acum câteva zile în Parcul Rizal din Manila, Papa Francisc a reamintit omenirii marele pericol pe care îl reprezintă minciuna pentru progresul umanităţii. Într-o lume globalizată care a transformat minciuna în raţiune de stat şi în a doua natura a majorităţii locuitorilor planetei, Papa Francisc nu ezită să-şi asume, curajos şi lucid, mărturisirea adevărului în Hristos.

Papa Francisc - unul dintre puţinii ierarhi ai Bisericii creştine contemporane care reuşesc să se manifeste apostolic, depăşind neputinţele unor atitudini enclavizate, habotnice şi fariseice care afectează o parte considerabilă a ierarhiei bisericeşti - avertizează cu severitate, aproape profetic:

”Diavolul este tatăl minciunii. Adesea diavolul ascunde capcanele sale în spatele aparenţei sofisticării, al fascinaţiei de a fi „moderni”, de a fi „ca toţi ceilalţi”. Diavolul ne distrage cu mirajul plăcerilor efemere şi al distracţiilor superficiale. În acest mod noi ne irosim darurile primite de la Dumnezeu, amuzându-ne cu dispozitive neînsemnate; irosim banii noştri în jocul de noroc şi în băutură; ne concentrăm numai asupra noastră. Neglijăm să rămâne centraţi asupra lucrurilor care contează realmente. Neglijăm să rămânem în adâncul nostru ca nişte prunci. Acesta este păcatul: a uita în adâncul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. De fapt, pruncii, aşa cum ne învaţă Iisus Hristos, au propria lor înţelepciune, care nu este înţelepciunea acestei lumi.”

De fapt, Papa Francisc descrie starea de decădere morală a civilizaţiei noastre grav afectată de miciună.

Ce altceva este sistemul economic global, decât expresia minciunii că legile economiei de piaţă ar fi singure suficiente pentru asigurarea bunăstării generale?

Raportul Organizaţiei umanitare ”Oxfam”, remis publicităţii înainte de deschiderea Forumului Economic Mondial de la Davos, avertizează că ”o elită care cuprinde doar 1% din populaţia planetei controlează 48% din averea de la nivel mondial (cu o creştere de la 44% în 2009 la 48% în 2014), iar procentul va fi de peste 50%, în 2016. Membrii acestei elite posedă o avere medie de 2,7 milioane dolari/persoană (în 2014). Din procentul de 52% din averea de la nivel mondial rămasă, aproape toată (46%) este deţinută de o cincime din populaţia lumii. Aproximativ 80% din populaţia planetei deţine doar 5,5% din averea mondială (fiecare locuitor din acest segment are o avere medie de 3.851 dolari), adică 1/700 din averea medie a celor din elita de 1%.”

Ce altceva este ”societatea de consum”, decât expresia reclamei mincinoase şi a nebuniei induse de marile corporaţii în mintea clienţilor de a consuma orice, oricât şi fără vreun folos real pentru prosperitatea sufletească a fiinţei umane, dar spre profitul corporaţiilor, prin transformarea consumatorului în sclav?

În cartea sa ”Speed Limits: Where Time Went and Why We Have So Little Left” (Yale University Press, 2014), profesorul Mark C. Taylor, şeful Departamentului Religie al Universităţii din Columbia (SUA), descrie implicaţiile periculoase ale acestui ”nou sclavagism” promovat de ”societatea de consum”:

”Capitalismul de piaţă a fost mult timp asociat nu numai cu raţionalitatea, ci şi cu libertatea de alegere. Prin a doua jumătate a secolului XX, principiile economice au definit raţiunea mai mult ca o raţiune care caracteriza pieţele. Raţionalitatea a ajuns să fie definite în mare măsură prin ceea ce avea sens economic, iar ceea ce nu era în interesul prorpiu al unei persoane, companii sau al unei ţări, era considerat ca iraţional prin definiţie. Alegerea, definită prin logica economică, a ajuns să fie considerată ca incontestabil mai bună dacă erau prezente mai multe opţiuni. Astfel, libertate de alegere a devenit ceva mai mult decât libertatea de a cumpăra şi consuma. Conform acestei logici, progresul economic este măsurat prin creşterea numărului de opţiuni pe care îl au consumatorii.

Deşi rareori recunoscut, această creştere a numărului de opţiuni este într-adevăr mai puţin folositoare creşterii bunăstării umane şi cu mult mai importantă pentru extinderea pieţelor.

Însă, ceea ce unge rotiţele şi încălzeşte firele economiei contemporane este datoria, în multiplele ei forme: datoria personală, datoria de consum, datoria card de credit, datoria publică la nivel local, de stat, regional etc. Problema datoriei este chiar mai gravă decât sugerează statisticile oficiale datorită sistemelor de ”feedback” de pe pieţele financiare complexe de astăzi. Accelerarea utilizării dobânzii compuse pe toate tipurile de datorii face din ce în ce mai greu să se realizeze plăţile la timp. În plus, pe măsură ce economia încetineşte sau stagnează, veniturile oamenilor intră în declin, ceea ce face şi mai greu serviciul datoriei. În timp ce economiştii şi politicienii dezbat despre reducerea impozitelor şi austeritate (abordare neoliberală Friedman) sau despre creşterea impozitelor şi a cheltuielilor (abordare liberală Keynes), ca posibile strategii pe termen scurt pentru rezolvarea problemei datoriei, nu există nicio îndoială că, pe termen lung, abordarea actuală este nesustenabilă.

În zona politică, pe Stânga şi pe Dreapta, se menţine un angajament ferm la principiul creşterii economice rapide, ca o măsură de asigurare a bunăstării naţionale şi individuale. Se presupune că cea mai bună cale pentru ca economia să crească ar fi creşterea eficienţei, a vitezei de producţie şi a investiţiilor pentru a-i încuraja pe oameni să cheltuiască cât mai mulţi bani şi cât mai rapid. (...) Sistemul este afectat de o ”raţionalitate iraţională” şi de o ”eficienţă ineficientă”. Aceste probleme nu au lovit economia şi pieţele financiare din exterior, ci sunt intrinseci funcţionării şi logicii a ceea ce capitalismul a devenit astăzi.

La 18 noiembrie 1956, liderul sovietic Hruşciov adresa lumii capitaliste faimoasa ameninţare: "Vă vom îngropa!" Cu mult timp înainte de căderea Zidului Berlinului, a fost clar că această predicţie a fost fatal greşită. Dar afirmaţiile optimiste ale economiştilor neoliberali şi politicienilor neoconservatori cu privire la victoria finală a capitalismului global după prăbuşirea Uniunii Sovietice s-au dovedit a fi premature. Nu comunismul sau socialismul vor îngropa societatea capitalistă, ci această viteză tot mai mare, care continuă să creeze tot mai multe bunuri materiale şi imateriale decât putem procesa, bunuri irosite care ameninţă să ne îngroape”.

În discursul rostit la Sfânta Liturghie oficiată în Parcul Rizal din Manila, Papa Francisc a mărturisit mai ales despre scopul hotărât de Dumnezeu pentru fiinţa umană, idealul sfinţeniei aflat în totală opoziţie cu falsele valori promovate de sistemul actual al minciunii, egoismului şi degradării umane:

”Dumnezeu ne-a ales şi ne-a binecuvântat pentru un scop: să fim sfinţi şi fără prihană în ochii săi (Efeseni I,4: "Precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui"). Dumnezeu a ales pe fiecare dintre noi pentru a fi în această lume martor al adevărului Său şi al dreptăţii. Dumnezeu a creat lumea ca o grădină splendidă şi ne-a cerut să avem grijă de ea. Totuşi, prin păcat, omul a desfigurat acea frumuseţe naturală; prin păcat, omul a distrus şi unitatea şi frumuseţea familiei noastre umane, creând structuri sociale care au făcut permanentă sărăcia, ignoranţa şi corupţia.”

Papa Francisc face o mărturisire clară şi directă despre falimentul sistemului actual, un sistem care promovează egoismul şi rătăcirea fiinţei umane în bezna patimilor şi a lepădării de Dumnezeu.

Acţiunile Papei Francisc îi confirmă cu adevărat rolul de voce profetică a Bisericii, reuşind să relanseze viaţa spirituală şi prezenţa dinamică a Bisericii Catolice în agora cetăţii. În spaţiul Ortodox se manifestă însă, regretabil, o precaritate în unitatea de acţiune şi de mărturisire. Multe dintre Patriarhiile Ortodoxe par a fi rătăcite fie în susţinerea unor războaie fratricide (cum este cazul Bisericilor Ortodoxe din Rusia şi Ucraina), fie în ambiţii sau proiecte locale, afectate de enclavizare, de birocratizare, de slavă deşartă, uneori de naţionalism iraţional, şi lipsite de dimensiunea universală cerută de mărturisirea lui Hristos într-o lume globală şi globalizantă.

Prin predica rostită către poporul filipinez, dar şi către întreaga lume, Papa Francisc dovedeşte iarăşi că sistemul minciunii a aflat în persoana Papei acel urmaş al Apostolilor care este dispus să accepte jertfa de sine pentru a se împotrivi întunericului în care acest sistem caută să arunce umanitatea.

Mai presus de toate, există însă nădejdea noastră în Hristos, pe care Papa Francisc îl mărturiseşte ca fiind "pruncul fragil care a adus bunătatea lui Dumnezeu, milostivirea şi dreptatea în lume. Hristos a rezistat în faţa necinstei şi a corupţiei, care sunt moştenirea păcatului, şi a triumfat asupra lor cu puterea Crucii."

Urmând lui Hristos, ne vom împotrivi acestui sistem al minciunii, oriunde vom afla pe cei care slujesc întunericului, căci avem asupra noastră binecuvântarea lui Hristos: "În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea." (Sfânta Evanghelie după Ioan XVI, 33)

***

Surse bibliografice:

http://www.biblia-ortodoxa.ro

http://www.magisteriu.ro/predica-papei-la-liturghia-celebrata-in-manila-2015/

http://www.salon.com/2014/11/02/fast_cheap_and_out_of_control_how_hyper_consumerism_drives_us_mad/

http://www.oxfam.org/en/pressroom/pressreleases/2015-01-19/richest-1-will-own-more-all-rest-2016