Parfum de FMI

E greu de crezut că autorităţile de peste Ocean s-ar lăsa influenţate de luptele electorale de pe bătrânul continent.

Arestarea lui Dominique Strauss-Kahn, directorul în exerciţiu al Fondului Monetar Internaţional, acuzat că ar fi încercat să violeze o cameristă într-un hotel din New York, poate părea o poveste hollywoodiană pentru publicul de dincoace de Ocean. Francezilor, ca să nu mai vorbesc de români, nu le vine uşor să înţeleagă că nişte poliţişti îndrăznesc să-l salte şi să-l încătuşeze, ca pe un infractor oarecare, pe şeful uneia dintre cele mai puternice instituţii de pe planetă.

În Statele Unite, oamenii legii sunt percepuţi însă ca fiind deasupra politicienilor. Ne-o arată sondajele de opinie, potrivit cărora poliţia este cea mai de încredere instituţie americană, după armată şi micile întreprinderi, cu o rată de aprobare de aproape 60%, în vreme ce Congresul întruneşte abia 7%.

Dincolo de cifre, mai interesantă mi se pare reacţia unei părţi a opiniei publice de pe malurile Senei, dar şi ale Dâmboviţei. Prestigiosul cotidian "Le Figaro" notează că teoria conspiraţiei care a înflorit deja pe internet şi se răspândeşte cu rapiditate în rândul clasei politice are la origine o postare de pe Twitter. Autorul, un tânăr pe nume Jonathan Pinet, activează în cadrul Uniunii pentru o Mişcare Populară, formaţiune condusă de actualul preşedinte francez Nicolas Sarkozy. Curios este că tweet-ul care anunţa arestarea venea la numai câteva minute după întâmplare.

Miza complotului? Popularitatea în creştere a lui DSK, prescurtare cu care-l alintă presa din Hexagon pe socialistul ajuns şef la FMI. Până ieri, el era considerat principalul favorit în alegerile prezidenţiale de anul viitor, cu un avans aproape dublu faţă de Sarkozy. De aici şi până la scenariul conspiraţiei mondiale n-a mai fost decât un pas.

Deşi românii nu se prea omoară cu dragostea pentru FMI, suntem un popor foarte receptiv când vine vorba de jocuri de culise, dat la gioale şi atacuri sub centură. Aşa că jurnaliştii care n-au rămas încremeniţi în realităţi mioritice (gen realegerea lui Boc în fruntea PDL) au preluat cu maximă promptitudine şi minime rezerve alegaţiile conspiraţioniste.

Habar n-am dacă presupusul agresor e vinovat sau nu în cazul femeii pe care ar fi fugărit-o în pielea goală prin luxosul apartament din Manhattan. Aş înclina să spun că nu iese fum fără foc, ţinând cont de antecedentele sale, căci a mai fost implicat în scandaluri cu tentă sexuală. E greu de crezut că autorităţile de peste Ocean s-ar lăsa influenţate de luptele electorale de pe bătrânul continent.

Mai degrabă, sunt convins că în spatele dosarului stă dorinţa poliţiştilor americani de a-şi face treaba indiferent de identitatea inculpatului. Să ne amintim că, în 2001, una dintre fetele preşedintelui George W. Bush era anchetată pentru consum de băuturi alcoolice înainte de vârsta majoratului, iar fratele fostului preşedinte Bill Clinton era arestat pentru că s-a urcat băut la volan. Sub aceeaşi acuzaţie era reţinută, în 2009, fiica senatorului John Kerry, fost candidat prezidenţial. În 2002, fata guvernatorului statului Florida, Jeb Bush, era condamnată pentru posesie de droguri, la fel cum păţea, un an mai târziu, şi fiul fostului vicepreşedinte Al Gore.

Sunt doar câteva exemple care ne demonstrează că, la ei, nimeni nu e mai presus de lege. Nici dacă miroase a parfum de FMI!