Paştele Blajinilor în cel mai mare cimitir românesc

O pădure de cruci nu este o metaforă pentru cimitirul din Chişinău, care ocupă o suprafaţă cât un cartier

Sute de mii de credincioşi vor merge duminică şi luni la Cimitirul „Sfântul Lazăr“ din capitala Republicii Moldova, pentru a marca Paştele Mic şi pentru a da de pomană în memoria celor răposaţi.

Vânzoleală mare la Chişinău, într-unul dintre cele mai mari cimitire din Europa, unde basarabenii îşi dau întâlnire la o săptămână după Sfintele Paşti. Acum se ţine o sărbătoare care se mai păstrează şi în unele sate din România. Sărbătoarea este cunoscută sub numele de Paştele Blajinilor, dar i se mai spune şi Paştele Mic sau Paştele Morţilor. Cu acest prilej, credincioşii vin să îngrijească mormintele celor răposaţi, dar şi să le cinstească memoria şi să se bucure împreună cu ei de lumina Învierii.

Cimitirul „Sfântul Lazăr" devine în aceste zile cel mai aglomerat loc din capitala Republicii Moldova. Miercuri şi joi au fost ultimele zile în care s-a putut circula cu maşina pe aleile dintre morminte, astfel că la intrarea în incintă s-au format ambuteiaje timp de câteva ore. De astăzi, administraţia a închis porţile, pentru a putea face ultimele pregătiri înaintea marelui pelerinaj de duminică. „Muncitorii trebuie să adune tonele de gunoi lăsate de oamenii care şi-au îngrijit mormintele. Ne-a rămas să terminăm de văruit bordurile şi copacii", spune Pavel Ene, directorul cimitirului.

Bogaţii, lângă „Poarta Raiului"

Sutelor de mii de basarabeni care vin la cimitir de Paştele Blajinilor nu le este uşor să se descurce în labirintul funerar. Pentru ca oamenii să se poată orienta, cele 300.000 de morminte răspândite pe o suprafaţă de 120 de hectare au fost împărţite în sectoare, iar pe alei au fost montate plăcuţe cu numărul fiecărui sector. Morţii nu au fost înmormântaţi la întâmplare, ci într-o anumită ordine: în funcţie de religie, categorie socială şi banii plătiţi pentru parcelă.

Mai aproape de intrarea în cimitir, dinspre un bar care se numeşte chiar... „Poarta Raiului", sunt cavourile somptuoase care costă cât o garsonieră. Apoi, fiecare zonă are specificul său: evreii sunt înhumaţi într-o parte, rromii în alta, eroii sovietici cu stele la căpătâi într-un colţ. Au un loc special şi musulmanii, care nu sunt amestecaţi cu creştinii, fiind înhumaţi într-o margine a cimitirului, la fel cum au fost „repartizaţi" şi sinucigaşii.

Cimitirul „Sfântul Lazăr" a fost înfiinţat în 1964. De atunci, s-a extins de la an la an. „Mai avem spaţiu pentru încă vreo cinci ani, după care Primăria va trebui să găsească alt loc. Asta dacă numărul celor decedaţi nu va depăşi 5.000 de persoane pe an", spune directorul Pavel Ene.

Cavoul, cea mai bună soluţie

Cavourile, în care pot fi înmormântate şase-şapte persoane, sunt cea mai bună soluţie pentru a economisi spaţiul, crede administratorul unuia dintre cele mai mari cimitire din Europa. Nu toţi au însă bani pentru a ridica un cavou. „Cei care nu-şi permit au posibilitatea ca, după şapte ani de la decesul unui apropiat, să mai înmormânteze o rudă deasupra", susţine Pavel Ene. Dar există şi cazuri în care oamenii nu acceptă ca osemintele din groapă să fie adunate într-o pungă şi să fie puse în sicriul proaspătului defunct. La cimitir au loc uneori şi câte 20 de înmormântări pe zi. Cei trei preoţi de la biserica din cimitir, ce poartă hramul „Sfântul Lazăr", spun că se descurcă, pentru că unii credincioşi îşi aduc preot „de-acasă".

Îşi îngrijesc propriul mormânt

Mulţi oameni îşi îngrijesc propriul loc de veci. Oxana Guţuliac are aproape 70 de ani şi este văduvă din 2008. „Când am comandat piatra funerară pentru soţul meu, ne-am gândit să facem una dublă, şi pentru mine, ca să le fie mai uşor copiilor", spune femeia care vine periodic la cimitir.

Soţii Chibac şi-au gravat deja pozele şi numele pe piatra funerară, doar că n-au indicat, evident, anul morţii. Ca ei, sunt mii de basarabeni care îşi rezervă spaţiu din timp, contra unei sume care se ridică la 175 de euro. Cei care nu au loc de veci trebuie să plătească doar 65 de euro pentru mormânt.
Ieri, printre cei care veniseră să-şi vadă propriul mormânt înainte de Paştele Blajinilor era şi Simion Bejan, de 92 de ani. Era însoţit de unul dintre nepoţii săi, care făcea curăţenie. Bătrânul spune, zâmbind, că şi-a făcut sicriul încă de când avea 80 de ani, dar între timp i-a putrezit în pod.

"Mai avem spaţiu pentru încă vreo cinci ani, după care Primăria va trebui să găsească alt loc.''
Pavel Ene director cimitir

Un cimitir de două ori cât Herăstrăul

În Cimitirul „Sfântul Lazăr" din Chişinău sunt înmormântate 300.000 de persoane, aproape cât populaţia Iaşiului. Cimitirul se întinde pe o suprafaţă de 120 de hectare, de două ori mai mare decât Parcul Herăstrău din Bucureşti. O suprafaţă similară are cimitirul municipal Almudena din Madrid, care găzduieşte aproximativ cinci milioane de morminte. Ca întindere, doar cimitirele Zentralfriedhof din Viena şi Ohlsdorf din Hamburg sunt mai mari. Primul este dublu cât cele din Chişinău şi Madrid, iar celălalt măsoară 400 de hectare şi include cel mai mare parc din oraş şi trei muzee.

Ce este Paştele Blajinilor

Paştele Blajinilor, cunoscut şi ca Paştele Mic sau Paştele Morţilor, este sărbătorit în lunea de după Duminica Tomii. „Potrivit credinţei populare, Blajinii fac parte dintre cei dintâi oameni de pe pământ", se arată într-un articol publicat pe portalul crestinortodox.ro. „Blajinii, incapabili de a face rău, s-ar afla dincolo de lumea văzută, pe unde se varsă Apa Sâmbetei, în delta ei, pe Ostroavele Albe. Preocupările Blajinilor sunt postul şi rugăciunile pentru cei vii", se mai arată în textul citat. Întrucât Biserica nu are o rânduială pentru această sărbătoare, autorii consideră că ea trebuie respinsă de credincioşi.

300 de mii de oameni sunt înmormântaţi în cimitirul  din Chişinău.