Patimile lui „Daddy” şi bătrânul ţap ispăşitor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Liviu Dragnea FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Liviu Dragnea FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Într-un recent interviu de televiziune, Liviu Dragnea a afirmat că toate problemele sale „pleacă de la omul de afaceri George Soros”. Soros, crede Dragnea, vrea să „facă rău” României şi orchestrează din umbră o conspiraţie malefică. Şi, pentru că „Daddy” este nevinovat, un bătrân ţap ispăşitor trebuie să fie acuzat.

S-ar putea spune că nu e nimic grav într-o astfel de opinie personală şi că un astfel de anunţ nu poate fi catalogat drept antisemit. Cum ar putea afirmaţiile lui Liviu Dragnea, şeful socialiştilor mioritici, să fie fasciste? Dacă politicianul nostru crede că există un duşman nevăzut care pune la cale mârşăvii împotriva lui, poate el să fie etichetat drept xenofob? Într-adevăr, nu există nicio referinţă directă la evreitatea omului de afaceri, prin urmare nu există nicio umbră de îndoială cu privire la intenţiile preşedintelui Camerei Deputaţilor de pe malurile Dâmboviţei.

Însă modul cum vorbeşte politicianul român despre Soros ne trimite direct în bezna gândirii, într-o epocă sinistră care, înainte de al Doilea Război Mondial a creat o cultură a urii împotriva evreilor şi care este astăzi extrem de periculoasă.

Utilizarea „ameninţării Soros” nu este nici nouă şi cu atât mai puţin inocentă. După cum demonstrează William Brustein în studiul său bine documentat despre rădăcinile urii din Europa (Roots of Hate: Anti-Semitism in Europe Before the Holocaust, 2003) o mare parte din atracţia fascismului s-a întemeiat pe discursurile xenofobe ale liderilor politici şi culturali. Europa Centrală şi de Est a fost un focar de infecţie antisemită, iar existenţa unor politicieni care au utilizat fricile concetăţenilor şi o presă agresiv conspiraţionistă a creat mediul propice pentru catastrofa ce a urmat. Programul de exterminare rasială şi-a avut justificarea în discursurile de acest tip.

„Lupta” preşedintelui PSD cu acest „personaj malefic” şi demonizarea unei persoane de origine evreiască trebuie înţelese în contextul sinistru al revenirii antisemitismului în Europa Centrală şi de Est. Pentru a înţelege mecanismul folosit acum de liderul stângii teleormaniste, trebuie să vedem cum, în Ungaria lui Viktor Orbán, atacurile împotriva lui George Soros au devenit politici guvernamentale. Cruciada lui Orbán, care include acum laude directe la adresa lui Horty Miklós, utilizează antipatia pentru a coagula spiritul de solidaritate. Această abordare, însă, conduce la ură, iar o cultură a urii rasiale va avea mereu rezultate îngrozitoare.

Cel mai recent exemplu odios al antisemitismului mascat, utilizat chiar de către instituţiile statului maghiar, poate fi găsit în campania publică (aici link video), finanţată de către guvernul de la Budapesta. Încercând să mobilizeze electoratul împotriva politicilor de la Bruxelles, au apărut o serie de mesaje publice întemeiate pe ideea unui pericol global, pus la cale de o conspiraţie „Ocultă”, care promovează interese sinistre, antinaţionale. Mai rău este că aceste idei sunt promovate de către un guvern. Argumentul, plătit din banii contribuabilului maghiar, este direct conspiraţionist şi are un explicit conţinut fascist: „Acesta este George Soros, cel mai influent miliardar al lumii. El susţine plasarea imigranţilor ilegali şi vrea să elimine frontierele. E scandalos! Politicile lui vor ruina Ungaria. Să nu-l lăsăm pe Soros să râdă de noi la urmă!” În toate marile oraşe ale ţării vecine au fost plasate pancarte cu chipul omului de afaceri, râzând diabolic, însoţite de mesajul: Să nu-l lăsăm să râdă (de noi)!

Dacă revenim la România, trebuie să vedem pericolul acestui traseu de gândire propagandistică. Eficient pe termen scurt, are consecinţe catastrofale pe termen lung. Aşa cum arată Brustein, România a fost a doua ţară din Europa care a introdus legi antisemite, prin guvernul Goga-Cuza, în 1937. În plus, datele cumulate în acest studiu demonstrează că, raportat la numărul de locuitori, România a înregistrat cel mai mare număr de incidente antisemite între 1899 şi 1939, înainte de declanşarea Holocaustului. Mai grav, la noi incidentele violente erau cele mai numeroase, Brunstein (pp. 12-14) arată că, raportat la Germania de dinainte de Hitler, acţiunile antisemite din România erau de 3 ori mai multe! Nu suntem o cultură politică sau o societate care să fie imună la antisemitism, dimpotrivă.

Când cei mai importanţi oameni politici ai unei ţări cultivă un discurs al urii, societatea respectivă poate să se îmbolnăvească rapid. De aceea conspirativita acută de care suferă unii politicieni de la noi se poate transforma într-o infecţie gravă, cu contagiune extinsă, imposibil de oprit. Iar întoarcerea unui rău social cum este antisemitismul, prin utilizarea unor instrumente primitive de propagandă politică, poate să ne readucă într-un punct de al istoriei noastre pe care unii ar vrea să îl ignorăm, dar de care nu ne putem dezbăra.

Desigur, şi acest articol este plătit din banii lui Soros.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite