Societate

articolul anterior articolul urmator

Patria delatorilor fericiţi

26
21 Mar 2016 13:21:53
Doru Pop

La români, delaţiunea a fost mereu un sport naţional, o practică predilectă, exersată cu devotament din generaţie în generaţie. Predispoziţia de a ne „turna“ semenii pare să fie o trăsătură naţională de caracter. Ne vindem unii pe alţii cu mare bucurie şi, dacă se poate să fie cineva din imediata noastră apropiere, e cu atât mai bine.

Există, din păcate, nenumărate exemple de delaţiuni ticăloase în istoria acestui popor. Iată doar câteva dintre cele mai sinistre. Horea a fost prins cu ajutorul „fraţilor de sânge”, turnat pentru 300 de galbeni de către vărul lui, Gheorghe Nicula. Tudor Vladimirescu a fost acuzat de propriii lui căpitani, învinuit pe nedrept că ar fi făcut o înţelegere cu turcii, ucis şi aruncat într-o fântână. Alexandru Ioan Cuza a fost scos din domnie cu ajutorul oamenilor săi de încredere. Dar epoca de aur a delatorilor a coincis cu perioada ceauşistă când, conform informaţiilor fragmentare pe care le avem, la fiecare trei români era câte un turnător. Acum turnătoria a redevenit o activitate pozitivă social. 

Mai mult, dosarele făcute publice de CNAS demonstrează că delaţiunea se practica pe scară amplă chiar în familie. Soţi şi soţii care „dădeau cu subsemnatul” despre activităţile consorţilor lor, fii şi fiice care îşi făceau temele de casă raportând ce fac părinţii, prieteni care îşi vindeau colegii. Această înclinaţie malignă o întâlnim astăzi de la scriitori la politicieni, de la oamenii de afaceri la universitari. Multora se pare că le place că există un cadru legal în care delaţiunea poate să fie pusă în scenă. Că putem să ne eliminăm „competiţia” de la locul de muncă printr-o pâră bine plasată. Că putem să scăpăm de oamenii care ne deranjează printr-o delaţiune efectuată subtil.

O altă dovadă pentru prezenţa acestei gene a pârei găsim în multitudinea de expresii prin care apreciem această activitate jegoasă. Ea are un puternic caracter etnic.

Zicem cu admiraţie că „l-am dat în gât“ şi ne bucurăm că putem să „dăm pe goarnă” - ca şi când ar fi o acţiune estetică, o funcţie aproape muzicală, cu conţinut artistic. Ne place să afirmăm despre semenii noştri că „le-am pus gând rău“, ca şi când aceasta ar fi o calitate şi turnătorul este văzut ca o făptură simpatică, el fiind „ciripitor“. Uneori activitatea aceasta nocivă este chiar ironizată şi luată în uşor, delatorul de fapt „sifonează“, lasă să „scape“ ceva nevinovat.

Fără a face o analiză lingvistică a plăcerii strămoşeşti a „datului în gât”, este relevant că vinderea cuiva prin cuvinte, datul din gură pentru a face rău altuia este minimalizată. Turnătorul este papiţoiul, cel care scapă din papiţ nişte lucruri. Aşa cum am văzut într-un caz recent, în care o papiţă supărată pe socrul ei a început să toarne o mulţime de figuri publice, cu cât aberaţiile sunt mai mari, cu atât plăcerea devine mai mare.

Acest tip de delator se naşte dintr-o încrucişare între mitoman şi monstrul lipsit de morală, iar la români, unde moralitatea şi etica private sunt luate în uşor, turnătoria ticăloasă se face cu mare nonşalanţă. Acest gen de delator nu are nicio remuşcare, el nu simte că face ceva rău, dimpotrivă, se consideră un fel de apărător al eticii, un soi de erou de benzi desenate care aduce dreptatea socială.

Însă pretutindeni în lume există un principiu juridic care împiedică delaţiunea mincinoasă. De la porunca veterotestamentară cu numărul trei, care avertizează împotriva mărturiei mincinoase, până la prevederile legislative internaţionale care pedepsesc sperjurul. În practica internaţională mărturia mincinoasă este o ofensă extrem de gravă, iar exemplul cel mai bun este acţiunea de suspendare a preşedintelui Clinton care nu a fost adus în pragul destituirii pentru activităţile sale sexuale, ci pentru că a minţit în faţa comitetului senatorial.

„Pârâşul”, însă, este un animal milenar care vieţuieşte în munţii Carpaţi şi care a evoluat în mod natural de câteva milenii şi nu are condiţionări etice. El pare că se hrăneşte numai cu plăcerea de a face rău - de la reclamagiii din epoca ceauşistă care au devenit astăzi denunţătorii DNA, de la turnătorii care îngroşau voluntar rândurile informatorilor Securităţii, până la mincinoşii care fac astăzi coadă la DNA. Aceasta şi deoarece Codul nostru Penal este extrem de îngăduitor cu mărturia mincinoasă, dacă poţi să scapi numai cu o amendă, atunci de ce n-ai spune vrute şi nevrute despre te miri cine şi despre te miri ce?!

Delatorul trăieşte în mâlul murdăriei morale ca şi când aceasta ar fi a doua sa natură. Pentru că la noi acuzarea falsă şi lansarea de minciuni sfruntate sunt forme predilecte pentru „asasinatul de caracter”. Vedem pretutindeni dorinţa gratuită de a-i distruge pe cei care ne displac. Iar când minciuna coexistă cu bucuria de a vedea răul altcuiva, atunci răul social are consecinţe catastrofale.

La fel de grav este faptul că nu ni se pare nimic grav în această activitate. Avem chiar expresii speciale pentru a ne găsi scuze: „am zis într-o doară”, „am zis şi eu, n-am dat cu parul”, sau varianta malignă, „a venit vine”. Vedem adeseori cum delaţiunea mioritică este trecută drept o simplă bârfă. E cazul unui fost politician şi delator pocăit care spunea public că a uitat ce a spus în faţa procurorilor, că erau nişte lucruri doar aşa, că nici nu-şi mai aduce aminte ce a scris şi că a fost „la nivel de bârfă”. Nu mai contează că viaţa unui om este pusă în cumpănă prin aceste „vorbe goale”.

Parafrazând un mare poet, ce putem să spunem altceva decât că suntem o ţară tristă, plină de delatori.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

26 Comentarii

Menumorut
21.03.2016, 13:36:03

Sunt partial de acord cu ce ati scris. Diferenta intre delatorul liber interesat si cel fortat sa spuna adevarul....sa spunem in cadrul unei anchete..este insa cam mare..Nu suntem la clasa I..sa aparam pe cel care a spart geamul...Din cate stiu nu e deloc "mioritic" acest comportament in cadrul unei anchete..ci cam american... Am insa o problema cu folosirea asta fara rost..oriunde si oricum a termenului mioritic.. Vad aceasta formulare.."Vedem adeseori cum delaţiunea mioritică "...Sa inteleg ca oaia era delatoare..??? Ciobanul las...Sper ca macar iarba era buna...! Mama ei de Miorita..ca multi n-au inteles nimic din balada aia...!

+11 (13 voturi)
Menumorut
21.03.2016, 13:48:25

Si mai am o intrebare..De ce trebuie sa ne asumam noi ca romani toate relele din lume ? Daca n-as sti putina istorie...citindu-va articolul as inclina sa cred ca delatiunea a fost inventata in Romania...si numai aici se gaseste pe Pamant... Horea nu e primul om din lume... tradat de ai lui... Nici macar Iisus nu e primul... De ce noi spunem despre romani ca-s cei mai rai de pe pamant..si ca numai aici se intampla rele ? Asta nu e tot un fel de delatiune..?!!!

+9 (11 voturi)
Adrian Foangă
21.03.2016, 15:11:12

Delatiunea e apanajul popoarelor meschine. Nicio surpriza ca romanii isi turnau pana si mama la secu. Voiculescu isi turna famila fara jena.

-3 (9 voturi)
dorin valeriu domuta
21.03.2016, 15:36:18

Am mai intalnit astfel de ... "repeziti" ca acest domn Pop . Pusi oricand sa generalizeze si sa gaseasca romanilor tot soiul de gene defecte. Da fapt, firea omeneasca, in toate neamurile, in toate rasele si in toate locurile este la fel ! Calitati si defecte impartite de Pronie aleator. Bietul socru-meu, Dumnezeu sa-l ierte, om nascut si crescut intr-un mediu multietnic(mai multietnic decat azi) cum era Ardealul tineretii lui obisnuia sa spuna : "de fapt, sunt doar doua feluri de oameni : oameni buni si oameni rai !" Natia n-are importanta ! A atribui niste defecte, carente, marsavii doar neamului a carui istorie ( crezi ca )o cunosti denota o obtuzitate si o lipsa de judecata patente. Daca mai e si vorba despre neamul din care faci parte (?) ma face sa ma indoiesc de bunacredinta si dreapta judecata a autorului. Si parca , sa banuiesc o gena defecta ... . Dar nu la natie ma gandesc !

+7 (11 voturi)
costea petre
21.03.2016, 16:19:53

Foarte superficial articol! Parca ar fi fost comandat de clientela DNA-ului. Este o instigare pe fata la pasivitate civica, este un omagiu patimas a situatiei „lasa-mă să te las”, cea mai ticăloasă situatie in care se poate gasi o societate. Nimic despre spiritul civic. Cititorul este incurcat si nu ajutat, sa discearna intre delatiune si spirit civic. Este adevarat, granita dintre aceste doua concepte este labilă, dar tocmai din acesta cauza un jurnalism responsabil ar trebui sa-l ajute pe cetatean sa discearna. Incerc sa fac o delimitare intre delatiune si spiritul civic. Spiritul civic ar fi si atitudinea de a sesiza institutiile competente despre incalcare legii prin fapte care dauneaza interesului general, prin care un cetatean lipsit de onestitate î-si crează un vantaje personale in detrimentul celorlalti. Delatiunea ar fi sesizarea acelorasi autoritati a faptului ca o persoana cunoscută are o situatie materiala sau pozitie socială obtinute prin mijloace legale si onorabile. Dupa cum se vede, delatiunea intr-o societate asezată corect nu are nici o sansa de a provoca rau cuiva, singurul compromis este tocmai delatorul. Delatiunea provoaca rau in societatile in care legile sunt strambe, sau legea nu este aplicata corect. Intr-o societate cu legislatie buna si executiv destoinic delatiunea moare in mod natural, iar sesizarile autoritatilor iau forma atitudinii civice, atât de necesara si societatii românesti.

+6 (8 voturi)

Vezi toate comentariile (26)

Modifică Setările