Societate

articolul anterior articolul urmator

Pe noi ne omoară orgoliul

9
21 Nov 2012 10:55:01
Marius Manole

Că trăim vremuri grele, asta nu mai e demult un secret pentru nimeni, ne descurcăm fiecare cum putem. Încercăm să supravieţuim sau să ”vieţuim”, cum scria Lia Bugnar într-un text…că de trăit nici nu poate fi vorba.

 

Când ?? Când am avea noi timp sa trăim…Printre picături, ar spune optimiştii, categorie în care mă încadrez şi eu. N-ai cum, ar spune pesimiştii. Unii încearcă neavând nimic de făcut mai bun, neavând nimic de oferit societăţii în care trăiesc, să-şi găsească un rost pe faţa pământului.

Adică, mai concret, ce fac ei? Unii îşi fac ONG -uri care sug banii oamenilor, a nu se înţelege că nu sunt şi ONG -uri responsabile care chiar ajută, am întâlnit cazuri. Povestea mea se întamplă la o asociaţie de animale, mai exact la adunătura… că altfel nu-i pot zice, care are grijă de pisici luate de pe străzi. Până aici totul bine şi frumos. Bravo lor ! ar spune unii. Bravo lor am spus şi eu. Ba mai mult de atât, voiam să mă implic şi să fac şi eu la rându-mi un scop în viaţă din asta.

Ce te faci atunci când te duci cu inima deschisă să adopţi şi tu ca omul o pisică şi te loveşti de nişte oameni absolut incredibil de de răi. Presupui că persoanele care au grijă de animale ar trebui să fie oameni buni, darnici, calzi, prietenoşi.

Ei bine eu m-am întâlnit cu micuţa ”Hitler” care m-a chestionat de parcă doream să adopt un copil. Dacă stau la casa sau la bloc? cu chirie sau proprietar? dacă sunt sensibil la animale? dacă am simţit afecţiune din partea parinţilor când eram mic? dacă am copii? mai urma să mă întrebe cu cine votez... PNL sau PDL.

Total nemulţumită de răspunsurile mele, micuţa ”Hitler”, că nu pot să-i spun altfel, m-a refuzat mai mult sau mai puţin politicos, dupa ce am ajuns în casa ei venind după două spectacole şi dorindu-mi realmente să adopt o pisică. Repet... oamenii ăştia n-ar trebui să fie nişte oameni buni??? Sau numai simplu fapt că salvează animăluţe fără adăpost le conferă acest statut?

Eu m-am simţit ca într-un film prost, am plecat cu coada între picioare exact aşa cum a rămas şi pisicul în cauză. Om mai rău decât ăsta rar am întâlnit... Ocazie cu care am aflat că e o aventură să adopţi o pisică de pe stradă, dacă ai noroc să-ţi iasă una în cale care să nu depindă de vreun ”Hitler”... bine, dacă nu, te-ai lins pe bot. Există o mafie a pisicilor de adoptat care nu poate fi învinsă uşor. Credeţi-mă pe cuvânt!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

9 Comentarii

Adrian Pogîngeanu
21.11.2012, 11:09:02

Salut, ma gandesc ca "Hitler" voia ca pisica sa ajunga pe maini bune. Poate doar a respectat o procedura standard, sau poate ai dreptate si a exagerat. Sunt sigur ca vei gasi sa adopti o pisica si fara ajutorul unui ONG. Bafta!

+2 (2 voturi)
Marius Manole
21.11.2012, 11:16:51

eu sunt sigur ca a vrut sa ajunga pe maini bune si nu o banuiesc de rea intentie...doar ca felul asta de a pune problema e aberant si ar speria chiar si pe cei mai mari iubitori de animale.. Dar ai dreptate cred ca se poate si fara ajutorul nimanui ...

+3 (3 voturi)
Raluca Sălcudean
21.11.2012, 12:10:20

Marius, eu am reusit sa inving aceasta mafie. Inainte sa ma decid daca-l adopt, Hitler-ul meu imi dadea un Diego "sanatos" si "vaccinat". Cand el de fapt era plin de bube, coada ii era stramba, iar parul in cadea in anumite zone. Acum e gras, paros, coada e la fel de stramba :) dar nu mai are bube. Eu am semnat si un contract de adoptie, in care eram cumva obligata sa-l aduc inapoi daca nu ne intelegem si sa trimit timp de un an de zile cate o poza cu noi doi:) Funny nu?

+2 (2 voturi)
Monica Rosculet
21.11.2012, 17:17:53

Marius, probabil ca Hitler nu a vazut nicio piesa de-a ta si nu te cunoaste deloc. Altfel ar fi trebuit sa stie cat de mult iubesti animalele, mai ales cainii, si cum ai hranit si luat de pe strada un catel, acum cativa ani, catel care a murit, din pacate. Stiu asta pentru ca te-am intrebat ce s-a intamplat cu el, mai demult, cand te-am rugat sa-mi dai un autograf :) Eu am multe pisicute de dat spre adoptie. Daca nu te-ai lasat descurajat de micuta Hitler, sigur gasim una sa-ti placa. As fi cea mai fericita iubitoare de animale din lume daca as sti ca am dat spre adoptie o pisicuta sau catel, de ce nu:) unui om, unui actor pe care il respect, il apreciez si-l iubesc enorm. Monica

Carmen Bibarch
21.11.2012, 17:03:48

... multi oameni scrupulosi la datorie precum micuta "Hitler". iata aici si altii pe care i-am intalnit intr-o poveste cu final trist, tot cu pisici: intamplarea face ca vara aceasta sa fiu martora unui incident de o rara cruzime savarsit impotriva unui animal. Ma aflam in curtea unei institutii publice din capitala, maaare si importanta, cand, un tanar domn trece nepasator cu super masina personala peste un pisic lipsit de aparare, lasandu-l intr-o balta de sange si pleaca mai departe. Pana aici - clasic: sofer neatent accidenteaza un animal. Abia acum urmeaza partea interesanta, de croiala tipic romaneasca. Astfel, prietena care ma insotea, l-a luat pe micut in masina urmand sa il duca la un medic veterinar. Cu greu a scapat de angajatii din institutie, care nu o lasau efectiv sa paraseasca curtea interioara cu animalul in cauza: "Nu si nu, pisica ramane aici ... la noi ... e a noastra!" Dezbaterile au urmat principiul " vie sau moarta nu paraseste parcarea". Dupa minute bune de negociere cu portarul, cu jandarmul, cu X bagator de seama, amica porneste spre veterinar, cu promisiunea de a-l inapoia pe micut imediat ce acesta se va face bine. Nu am inteles logica ... pisicul nu apartinea nimanui, si apoi, domnii nu doreau sa il ajute cu nimic, dovada ca il aruncasera sub o masina din parcare - imaginea nu dadea bine la ditamai institutia, se gandira ei. Din pacate, intarzierea l-a costat viata inainte de a ajunge la medic. dar daca era un om? de aici trag concluzia: pe noi ne omoara orgoliul, dar pe langa el, pe noi ne mai omoara si nepasarea, prostia, lipsa de respect. Ar mai fi si altele, nu le insir aici si acum, dar am credinta ca vom schimba lucrurile in bine intr-o zi, candva. draga Marius, multumim pentru subiect. Si prin scris putem indrepta metehne si cusururi. Te citim cu placere!

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (9)

Modifică Setările