„Pedofil“ pentru o seară
0
Weekendul ăsta am fost la curve. Însoţit de o jurnalistă olandeză, care venise în documentare pentru un material despre prostituţia cu minori în România. Înarmat cu un jeep închiriat, o cameră ascunsă, un ghiul de aur asezonat cu o brăţară masivă de argint şi o pereche de ochelari de soare care să mă protejeze de luciul nocturn, sclipitor al străzilor cu fete, am pornit la vânatoarea de minore şi minori.
De ceva vreme călăuzesc jurnalişti străini prin patria noastră mândră şi exotică. Ei numesc jobul ăsta "fixer". Cei mai mulţi vor intrări în comunităţi de romi. Sunt foarte înnebuniţi şi după ieşiri, după ce şi-au terminat materialul. Îi ajut negreşit, cu condiţia să vibrez şi eu la subiect. Din când în când, însă, primesc şi cereri mai curioase.
Scenariul de acoperire era pe cât de simplu, pe atât de bolnav. Eu căutam pentru această doamnă şi sotul ei, care urma să ajungă în ţară peste două zile, 6 fete sau băieţi sub 14 ani pentru 3 sesiuni de sex în grup. Nu mă aşteptam să găsesc copii la orice colţ de stradă, scopul era să găsesc pe cineva care putea să promită că face rost.
Mi-am petrecut ziua sunând la vreo 15 saloane de masaj, cea mai apropiată variantă românească pentru prostituţia legală. Evident că la telefon toate fetele au peste 18 ani, motiv pentru care am aranjat câteva întâlniri. Am fost uimit de corporatizarea procesului de a-ţi rezerva o duduie prin telefon. Discuţiile sunt atât de sterile, atât de naturale, încât simţi că iti cumperi şosete de la un magazin online.
Am abandonat uşor gândul că aş putea găsi copii folosiţi la prostituţie în saloanele „legale”. N-ar risca bunătate de business care merge uns şi fără exploatare de minori. Aşa că am început să mă plimb cu taxiul. Am făcut vreo 10-12 curse, timp în care am tras de limbă toţi taximetriştii, aceste oracole pe patru roţi ale Bucureştiului. Toţi mă îndrumau către locurile clasice: Mătăsari, Gara de Nord, Foişorul de Foc, Muncii etc. Nimeni nu ştia însă de un business cu copii, ba chiar am fost aproape să-mi iau bătaie de la unul care era vizibil deranjat de intrebare.
Aşa de mici? Doamne fereşte, asta e infracţiune! Zicea o doamnă-peşte la Gara de nord.
Când se lasă seara peste Bucureşti, faci pe dracu-n patru, minore să găseşti. După periplul de zi, am luat în primire arsenalul de acoperire şi am pornit către zonele roşii, de la centru către periferie. După indicaţiile primite de-a lungul zilei, am vizitat pe rând zone precum Maria Rosetti, Batiştei, Unirii, Romană, Pache Protopopescu, Griviţa, Foişorul de Foc, Mătăsari, Muncii, Gara de Nord, Vacareşti, Ştefan Furtună, Centura... you get the point.
La Foişorul de Foc, doi puşti de vreo 12 ani fiecare se opresc la geamul maşinii curioşi. M-au întrebat dacă vreau iarbă. Le-am zis că vreau femei. Avem, răspund cei doi în cor, dar mai târziu, pe la 11 ies fetele. Da’ mai mici nu ai, 12-14 ani, aşa? S-au uitat bizar la mine şi au dat din cap ca nu. Am văzut pe rând sprâncene ridicate de la peşti şi matroane, oricât de mult încercam să marinez întrebarea înainte de a o scuipa. Aşa de mici? Doamne fereşte, asta e infracţiune! Zicea o doamnă-peşte la Gara de nord. Nimeni nu ştia nimic.
Sunt sigur că există astfel de reţele în Bucureşti. E clar că nu e treabă de-o noapte, trebuie pătruns un pic mai adânc în problemă. Tot ce voiam, însă, este să văd dacă există un fenomen, dacă e uşor să găseşti minori în Bucureşti gata să-ti satisfaca plăcerile, dacă eşti un olandez generos şi deviant. Am terminat pe la 4 dimineaţa cerându-i scuze jurnalistei olandeze: Îmi pare rău că nu avem prostiţutie cu minori la tot pasul în Bucureşti!
Se încarcă comentariile...
