Pentru partide, o sugestie de locaţie a viitorului referendum, întru introducere

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu definirea familiei între persoane de sex diferit e problema, ci lipsa de legi pentru parteneriatul civil. Dar e mai simplu să construieşti ţarcul, decât să munceşti la convingerea oilor.

Îmi pare rău să te anunţ, dar...

Te-ai născut român printr-un accident. Pe bune, puteai fi din Kenya, ca Obama. Te-ai născut om, pe Pământ, ca apoi nişte alţi oameni mai bătrâni să te înveţe că nişte graniţe trase pe hârtie te definesc, cu tot cu limba şi obiceiurile care au fost strânse în acele locuri. Nu te vor învăţa respectul pentru păstrarea acelor locuri sau a culturii respective, cel puţin nu din prima, p-aia o vei înţelege singur, atunci când identitatea ta devine clară. 

Îţi vor povesti că acum 500 de ani, un om pe care nu l-ai cunoscut, dar despre care s-au făcut filme, s-a bătut pentru ca tu să trăieşti. Tu deja ar trebui să ştii că dacă nu te năşteai, oricum nu ai fi fost prin zonă ca să regreţi asta - sau situaţia geopolitică de acum 500 de ani. Dar pentru că identitatea ta de mic animal dresat din pruncie spune că eşti cumva egoist, vei adapta istoria unor oameni necunoscuţi în viaţa ta. 

Peste tot, de la naştere şi până la moarte, nişte oameni te vor învăţa egoismul, pentru că egoismul este numai al tău, te face unic. Mai multe egoisme d-astea unice creează o ţară, iar cumva, suma crimelor istorice, comise în numele păstrării acelor graniţe trase pe hârtie sau a unei limbi, devine okay. Se numeşte naţionalism. 

Şi vei mai fi învăţat că dacă gândeşti altfel, ca un hipiot nespălat şi pacifist, vor veni alţii, răi, să-ţi şteargă limba şi graniţele ei. Pentru că până şi Iisus a spus, la un moment dat, ceva pe tema asta, cu transformarea aproapelui într-un şişkebab cu o bucată lungă de oţel. Aşa-l iubeşti mai mult. 

Frica de pierdere a micului tău egoism, a micii tale proprietăţi intelectuale, a realităţii construite în jurul tău te ţine viu şi cetăţean ascultător. Dacă oamenii ăia pe care-i asculţi doar pentru că sunt mai mari bagă şi un văl religios, de datorie (preferabil naţională), în care se justifică rugăciunea la oameni invizibili, e şi mai ok. Merge. Vinde. 

Când urmezi normele şi mergi frumos la biserică să aranjezi de-o nuntă, vine preotul la tine şi te îndeamnă să semnezi pentru susţinerea acelui referendum pentru definirea familiei, în altar. Poţi semna şi pentru viitoarea soţie, e okay, că ea e păcătoasă şi nu poate intra. Şi toată scena asta se întâmplă în Cotroceni, Bucureşti, România, Europa, secolul XXI. Eşti alături de 1,5 milioane de alţi bărbaţi care au susţinut familia adevărată, creştină, ţinând-o pe femeie în spate şi semnând şi în numele ei. 

Am pus roboţi pe Marte, iar într-o biserică de pe Pâmânt, ţi se bagă pe gât, sub ochii Bărbosului, ceva despre care nici nu-ţi păsa, la modul real. Dar dacă ţi se cere să ai o părere, de ce nu?

Sunteţi de acord cu scoaterea sexului din homosexuali?   - Da, să se numească homouali! 

Iar altfel, să gândeşti lăsând de la tine, prin orice prisma doreşti, umanistă, creştină sau nesimţită, este ca şi când ai încerca să-i explici unui orb culoarea roşie. 

Nu definirea familiei între persoane de sex diferit e problema, ci lipsa de legi pentru parteneriatul civil. Dar e mai simplu să construieşti ţarcul decât să munceşti la convingerea oilor. Şi mă simt folosit, ca o oaie, de nişte tâmpiţi de politicieni pe o temă inventată, în campanie. Şi mă oftică asta, pentru că nu conservatorismul e problema aici, clotildismul de oportunitate politică, dacă vreţi să definim subiectul, ci felul în care se pune întrebarea - agresiv, cu susţinere obţinută prin metode murdare, de către o biserică pierdută-n trecut. 

Este okay să vrei valori creştine, este okay să ai o părere despre căsătorie, inclusiv despre cum ar trebui definită căsătoria. E foarte okay. Dar la fel ca la religie, e cel mai okay când îţi ţii părerile pentru tine, nu să le bagi altora pe gât. Pentru că dacă mariajul liber consimţit a doi gay îţi afecteaza definiţia de familie sau ţi-o diluează pe a ta, învăţată de la nişte oameni mai în vârstă, programată la fel cum eşti programat să fii român, atunci n-ai ce căuta in democraţie. Tot ei te-au învăţat şi că era mai bine în timpul lui Ceauşescu sau că e bine să furi, tot ei te-au sărăcit şi te-au trimis în străinătate la muncă, tot ei te-au născut într-o societate bolnavă. 

Şi mai ştii ceva, dacă tot e să fim măgari şi să întoarcem cum vrem noi legile?

Articolul 48 din Constituţia României, cu limba aia pe care o crezi a ta, din ţărişoara în care te-ai născut dintr-un accident, poate de revelion, dintr-o decizie care nici măcar nu ţi-a aparţinut, spune aşa:

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

Scrie acolo soţi? Nouă nu ne trebuie referendum pentru definirea familiei, nouă ne trebuie un ofiţer de stare civilă cu ceva creier care să spună, „vă declar soţi” la doi bărbaţi. Şi ca să fiu mai sadic, trebuie un căpitan de aeronavă Tarom care să căsătorească doi politicieni bărbaţi, unul de la PSD şi unul de la PNL, în timpul unui zbor; să facă treaba aia ruşinoasă între ei, nu cu creierii noştri. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite