Peste şase luni va fi târziu, mult prea târziu pentru Traian Băsescu!

„Parte din clanurile ţigăneşti au revenit acasă şi par a refuza categoric să respecte legile ţării. Lupta acerbă pentru a controla afaceri ilegale, în zonele pe care şi le-au auto-atribuit, împingându-i la acte de violenţă greu de imaginat a se petrece în România cu doar câteva luni în urmă”.

Aşa îşi începea prima postare, pe Facebook, în prima zi de Rusalii domnul Traian Băsescu. Până la urmă, mesajul domnului preşedinte Băsescu ar fi putut avea o logică dacă domnia sa ar fi fost plecat în vacanţă, în ultimele trei luni, în afara ţării, şi nu ar fi avut de unde să ştie de pandemia care a lovit România, că din cauza pandemiei au murit oameni, au scăzut veniturile populaţiei şi veniturile încasate la bugetul de stat, şi nici de intervenţiile prompte ale poliţiei şi ale jandarmeriei, când a fost cazul, uneori chiar cu încălcarea legii de către câţiva poliţişti şi jandarmi. Dar mi-am amintit repede că pandemia este în toată lumea şi că pe domnul preşedinte nu-l vedem,  la TV, doar atunci când nu vrea, aşa că domnul Băsescu rămâne în continuare un prefăcut şi nu oricare, unul cu experienţă.

Crizele ne arată care sunt liderii jucători şi care sunt prefăcuţii. Liderii  jucători sunt cei care înţeleg imediat care sunt nevoile oamenilor şi vin cu soluţii, în timp ce prefăcuţii  acţionează  mereu în aşa fel încât să se asigure că par buni şi grijulii. Pe scurt, prefăcuţii sunt interesaţi în principal de poziţia lor, iar jucătorii sunt interesaţi de oameni.

Domnul Traian Băsescu stăpâneşte foarte bine tehnica manipulării, tehnică pe care a folosit-o cu succes de multe ori. Îmi aduc aminte cum a reuşit, manipulându-şi partidul, să o trimită în parlamentul european, ca europarlamentar independent, pe fiica cea mică, dar şi  cum plângea când a aflat că domnul Stolojan este bolnav şi că din cauza bolii renunţă să candideze la preşedinţia ţării. Ca un prieten adevărat, domnul Traian Băsescu s-a oferit, atunci, să-i dea o mână de ajutor şi să candideze în locul său. Sensibil, cum sunt, am plâns şi eu odată cu domnia sa,  l-am crezut pe domnul preşedinte că e om bun şi l-am votat şi în 2004 şi în 2009. Şi, la îndemnul meu, l-au mai votat cinci-şase sute de romi din Mărginenii de Jos. Am greşit, dar mă bucur, totuşi, că victoria domnului Băsescu din 2004 l-a însănătoşit peste noapte pe domnul Stolojan, un adevărat domn, aşa cum îl caracteriza doamna Marcela Tătaru, colega sa de liceu şi profesoară de română, a mea şi a copiilor mei, din şcoala generală, la câteva zile după ce „ Stolo” devenise premier.

Nu am uitat  nici cum domnul preşedinte Băsescu a promis că-şi va da demisia la prima promisiune neonorată, şi nu şi-a dat-o, şi nici că guvernul domniei sale a tăiat  25% din salariile bugetarilor, inclusiv ale profesorilor, pentru ca nişte miniştrii, în frunte cu doamna Elena Udrea, să aibă bugete consistente la ministerele pe care le conduceau, aşa încât cei care contractau tot felul de lucrări, finanţate din banul public, să poată executa lucrări de calitate şi să nu iasă în pierdere.

Nu o să mai scriu  de anturajul domnului preşedinte cu anumiţi romi, nu tocmai oneşti, anturaj de dragul voturilor, pentru că n-am uitat ce-mi spunea în 2000 Antonie Iorgovan, cu care am avut onoarea să fiu coleg în  consiliul judeţean Prahova în perioada iunie - noiembrie 2000: „Tudorică, pentru voturi, trebuie mers şi la casa de curve”. Cu alte cuvinte, îmi spunea că orice vot contează şi politicienii, precum domnul preşedinte Traian Băsescu, ştiu foarte bine acest lucru, iar rezultatele alegerilor prezidenţiale din 2009 sunt un foarte bun exemplu.

E rău, ca lider, să manipulezi oamenii când vremurile nu sunt bune, dar e mult mai rău să-i manipulezi în vreme de criză.

E clar, clanurile interlope sunt o problemă pentru lumea întreagă nu doar pentru România şi etnia nu-i face pe unii mai răi decât alţii. „Clanurile ţigăneşti” care se războiesc sfidând legea şi autorităţile, reprezintă, desigur, o problemă, şi semnalul de alarmă tras de domnul Traian Băsescu merită luat în seamă, dar un asemenea lider ar trebui să ne spună mai întâi ceea ce e de făcut ca să depăşim această criză şi să nu ne abată atenţia de la ceea ce este cu adevărat prioritar, ca să facă pe îngrijoratul de soarta naţiunii şi să dea bine pentru domnia sa.

Prin 1988, pe vremea când eram inginer stagiar la Schela Roata de Jos, în drum spre casă, aşteptând trenul, mă  mai duceam să beau o cafea la nisip, vizavi de Gara de Nord. Voiam să nu mai adorm în tren pentru că într-o zi de salariu, în drum spre Ploieşti, am aţipit şi m-am trezit la Periş fără niciun ban în buzunar. Cred că mi-i luase frumoasa ţigancă de vizavi.

De cele mai multe ori mergeam singur la cafea. Într-o zi, de chenzină, l-am invitat la cafea  pe un coleg de serviciu şi de navetă pe ruta Angheleşti-Bucureşti Nord, român 100%. Un bulgar, cu un cartuş de BT în mână,  l-a atras  într-un gang să-i vândă ţigări la jumătate de preţ. Ca un prieten adevărat l-am urmat. Bucuros că l-a lovit norocul, colegul meu a scos bani, cât pentru 10 cartuşe, şi i-a dat bulgarului. Bulgarul i-a dat cele 10 cartuşe şi i-a zis, într-o română oacheşă, să nu plece că vrea să se convingă că banii nu sunt falşi, aşa că şi-a chemat un prieten să-i verifice. A sosit prietenul, cât ai zice peşte, a luat banii şi s-a retras într-un loc mai dosit, să-i verifice. A revenit cam în două-trei minute zicând că nu e sigur că banii sunt adevăraţi şi că ar fi bine să nu se mai facă tranzacţia. Aşa că bulgarul i-a dat colegului meu banii înapoi, şi-a luat ţigările şi dus a fost. Avea şi de ce, jumătate din numărul de bancnote le înlocuise colegul său cu bancnote din ziar. Şi eu şi colegul meu am ajuns la concluzia că bulgarul era de fapt un escroc ţigan, iar colegul său, un alt escroc era român. Ne-am dus la prima secţie de miliţie, el ca să depună plângere, eu ca martor, şi acolo i s-a spus că dacă depune plângere o să fie şi el sancţionat că a încercat să cumpere ţigări la negru, aşa că s-a lăsat păgubaş.

Fundaţia unui lider trebuie să o constituie valorile sale. Prefăcuţii, însă, indiferent de etnie,  nu apelează la valorile lor şi apelează la orice dă bine pentru ei, fie că sunt deghizaţi în politicieni sau în activişti de drepturile omului.

Aşa îşi încheia postarea domnul Traian Băsescu, în prima zi de Rusalii, la zi de mare sărbătoare:

„Dacă acum nu cerem şi nu lăsăm Poliţia şi Jandarmeria să neutralizeze fără menajamente grupările de crimă organizată, folosind mijloace proporţionale cu răul făcut victimelor, pentru a instaura legea şi ordinea publică în stradă, peste şase luni va fi prea târziu”.

 Da, şi eu cred că  peste şase luni va fi prea târziu, dacă, între timp, nu vom vedea la televizor arestări a „parte dintre clanurile ţigăneşti”, dar nu pentru România, ci va fi prea târziu pentru partidul domnului Traian Băsescu. Şi, sigur, peste şase luni va fi prea târziu pentru partidul domnului Traian Băsescu, dacă România va depăşi mai repede această criză şi alegerile locale şi  parlamentare vor avea loc anul acesta. Semne sunt, chiar destule!