Societate

articolul anterior articolul urmator

Plăcerile pandemiei. Întoarcerea refulatului

12
16 Oct 2021 12:48:28
Horia Vicenţiu Pătraşcu

Să ne imaginăm o sirenă antiaeriană care sună de doi ani încoace fără întrerupere. Dacă ar mai rămâne cineva întreg la minte ar înseamna că s-a obişnuit cu sunetul, că s-a adaptat la stresul acustic, că a învăţat să nu-l mai bage în seamă.

Definiţia urgenţei – este raritatea sau cel puţin intermitenţa ei. Când o stare de urgenţă este continuă, ea devine stare de normalitate. Este ceea ce se întâmplă de doi ani încoace, timp în care toate difuzoarele împrăştie sunetul morbid al morţii: numărul deceselor, spitalele arhipline, paturi de spital, bolnavi în stare gravă, lipsă de oxigen, agravare, criză fără precedent, valul patru, din ce în ce mai rău, medicii nu mai fac faţă, strigăte de disperare, vaccinul, insuficienţă, ajutor, carantină, permis de trecere etc. etc.

Şi totuşi lumea nici nu s-a obişnuit cu sunetul alarmei, este în continuare terifiată, se ascunde cum poate, da, chiar şi aceia care nu se vaccinează nu înseamnă că nu au înţeles pericolul, pentru că pericolul este atât de prezent în aer încât îţi intră în sânge, în mezencefal şi celulele corpului tău încep să reproducă virusul panicii, să fie un atelier de frică.

Văzând totuşi o asemenea rezistenţă la virusul fricii şi al panicii nu ai cum să nu suspectezi existenţa anumitor beneficii ale acestei stări de lucruri. Ceva îţi spune că în interiorul, în inconştientul profund al răului general se lăfăie o stare de bine, de plăcere dacă, într-adevăr, detensionarea se intersectează, măcar într-o anumită porţiune, cu plăcerea.

Dar despre ce detensionare poate să fie vorba în această maximă tensiune – a morţii, a bolii, a ameninţării permanente? Răspunsul ţi-l furnizează psihanaliza, se numeşte întoarcerea refulatului. Căci şi societăţile se comportă ca nişte organisme psihice, e drept mai înapoiate decât organismele psihice individuale, potrivit lui Freud, dar cu aceleaşi mecanisme şi reacţii. Întoarcerea refulatului este revenirea unui conţinut refulat sub forma simptomului nevrotic. În cazul umanităţii conţinutul refulat vreme de peste cincizeci de ani, de la încetarea celui de-al Doilea Război Mondial, este moartea, partea întunecată a vieţii, sentimentul negativ. După al Doilea Război Mondial moartea a (re)devenit un subiect tabu, pronunţarea cuvântului „rău” fiind, în ochii europeanului postbelic, vecină cu indecenţa sau înclinaţia morbidă. Conştientul societăţii occidentale a cenzurat doliul, „umbra”, negativul vieţii – iar cenzura a fost atât de puternică încât a fost asimilată chiar de către contestatarii „sistemului”, care în cea mai mare parte protestau într-un mod vesel, vitalist şi săltăreţ, flower-power. Probabil că o asemenea apărare a fost la rândul ei produsă de trauma celor două războaie mondiale a căror oroare dacă nu era ascunsă, uitată, adânc îngropată în inconştient – ar fi dus la o puternică demoralizare şi delăsare a societăţii, dacă nu la o imensă, lentă sinucidere colectivă (să nu uităm că a doua jumătate a secolului XX cunoaşte câteva exemplificări groteşti ale acestei tentaţii a sinuciderii în masă). Fapt este că a doua jumătate a secolului XX s-a caracterizat prin „dictatura” gândirii pozitive – prezentă de ambele părţi ale Cortinei de Fier. Atât blocul socialist cât şi blocul capitalist împărtăşeau aceeaşi perspectivă optimistă, senină, luminoasă, încrezătoare şi voliţională asupra existenţei în general şi asupra omului în special. Dar după şaizeci de ani de ascundere a negativului, acesta trebuia să se întoarcă. Şi dacă nu ar fi fost vorba de virusul covidului, un expert în psihiosociologie i-ar fi putut prevedea revenirea, căci şi în economia psihicului perioadele de „boom” sunt urmate o profundă... depresiune. Reţinerea de peste jumătate de secol a cuvintelor „rele”, „urâte”, „negative” – îşi ia acum revanşa printr-o inflaţie de vorbe care ne bagă în sperieţi. Dar care ne şi produc o senzaţie de plăcere pentru că aduc cu ele detensionarea, defularea unei imense tensiuni acumulate în sinele nostru colectiv. Fără această senzaţie de „plăcere” nimeni nu ar fi putut rezista celor doi ani de stres pandemic.

O a doua explicaţie o constituie „plăcerea” rezultată din schematizarea maximă pe care o aduce pandemia. Mintea umană oboseşte uneori în faţa propriei complexităţi. Este în ea o dorinţă de a se reîntoarce la vremurile primare, elementare, semianimalice în care se scălda în bucuriile simple ale dihotomiei, ale primelor diviziuni: bun-rău, adevărat-fals, plăcut-neplăcut, prieten-duşman, bărbat-femeie, viaţă-moarte. Clasificarea cu două clase abia depăşeşte nivelul icnetelor animalice, este veriga de legătură dintre maimuţă şi om. În cursul evoluţiei sale omul însă ajunge la un nivel de complexitate al gândirii care-i permite să treacă la clasificări mai vaste, să introducă nuanţe, detalii, subclase, subcategorii: precizia şi luxurianţa se împletesc în ceea ce individului mediu începe să-i pară din ce în ce mai mult o nedesluşită încâlceală. Dincolo de respectul învăţat, civilizat faţă de specialişti, experţi şi erudiţi, el nutreşte în cel mai adânc miez al său nostalgia întoarcerii la sistemul binar. Ce mult i-ar plăcea să se revină măcar din când în când la ordinea primordială, compusă din doar două elemente şi să ştie cu siguranţă pe care să-l aleagă, ce este binele şi ce este răul, pe cine să omoare şi pe cine să lase să trăiască. Şi acest lucru chiar se întâmplă, cu aceeaşi precizie psihosociologică. După vremuri tulburi de confuzie democratică, de „filosofie” şi despicare a firului în patru, de raţionamente complicate care duc direct la „corupţie” sofistică şi paralizie sceptică urmează vremuri „sigure” în care firul de păr se despică numai în două părţi! Ce uşurare! Ce plăcere să simţi din nou certitudinea gândirii, după ce atâţia ani i-ai îndurat numai îndoielile!

Ei bine, una dintre plăcerile enorme ale pandemiei actuale este tocmai această regresie la diviziunea pură, la schematismul primar al minţii umane. Acuma, în sfârşit ştim cu precizie! Ştim ce este bine şi ce este rău! Ştim cine este duşmanul şi cine prietenul! Lumea s-a împărţit în sfârşit, din nou, în două părţi, în bine şi rău, în yin şi yang, în lumină şi întuneric, în viaţă şi moarte!

O, da, în viaţă şi moarte! Complexitatea existenţei umane s-a redus la această elementară alegere. Lupta pentru existenţă şi-a pierdut registrul scopurilor înalte şi complicate, a coborât la simplitatea luptei pentru supravieţuire. Fiecare om ştie ce are de făcut de acum înainte: să trăiască şi nu să moară! Atât! Tot restul – devine un moft, un accesoriu, o fandoseală. Omul de astăzi repetă, ca un Hamlet stricat – din al cărui monolog s-au extras toate îndoielile, reflecţiile şi melancoliile –  doar două replici:

„A fi sau a nu fi?

 A fi!

A fi sau a nu fi?

A fi!

A fi sau a nu fi?

 A fi!”

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

12 Comentarii

R e l i g u l o u s ⩾ 16 fani@Vancouver.Canada
16.10.2021, 13:25:44

"Ceva îţi spune că în interiorul, în inconştientul profund al răului general se lăfăie o stare de bine, de plăcere dacă" Daca acel ceva e o sticla de Tequila impreuna cu-n cui .... sa te trimita fix la dracu si sa-i dai si lui... cum zice BUG ¯\_(ツ)_/¯

+5 (5 voturi)
Arieste
16.10.2021, 14:06:03

pentru a da un raspuns 100% obiectiv la dilemele astea ar trebui sa vorbim despre chestiile care nu se vad, dar a caror rezultate sint foarte vizibile. biblia vorbeste de un spurcat, de unul care se crede Dumnezeu in locul lui Dumnezeu si pentru care, cerurile s-au inchis. apar si ingerii cazuti in peisaj. pentru ca devine prea complicat , sa simplificam te vaccinezi, bravo tie, iti asumi niste riscuri si beneficii nu te vaccinezi, iar, bravo tie, ASUMA-TI si plata facturii la spitale si toate serviciile pe care le vei bloca cu internarea ta. Vor fi cel putin 10 medici care si-au petrecut cel putin 8 ani de facultate si au facut multe alte sacrificii care te vor asista. tu , o putoare imputita care in loc sa te vaccinezi pe gratis, stai la mila statului sa te trateze pe gratis cind sint altii care chiar au nevoie de ajutor. nu vreau sa-mi imaginez ce se intimpla intr-o familie cu cancer unde e nevoie de chimeoterapie. nu vreau sa-mi imaginez ce simte cineva care trebuie operat si operatia se amina din cauza unor gunoaie cu idei de grota. ieri, un popa isi indemna enoriasii sa nu se vaccineze, altul iesea cu moastele pe strazi si exemplele continua. e caz clar de posedare si de duhuri spurcate care nu vin din lume asta. Popii cred ca e ceva "sfint". e sfint pe drequ....doar niste creaturi toxice pe care,azi, inca nu avem cum sa le vedem, dar le simtim nocivitatea in tot si in toate.

+9 (11 voturi)
R e l i g u l o u s ⩾ 16 fani@Vancouver.Canada
16.10.2021, 14:13:50

https://assets.republica.ro/20151203/473502ce7c1b13031a3381b8299bdd31b3e98df8.jpg

+6 (8 voturi)
Arieste
16.10.2021, 14:46:31

70% dintre romanii de la oras nu s-au vaccinat 90% dintre romanii de la sate nu s-au vaccinat. cifrele sint mai mari pentru ca sint multi care si-au luat certificate fake de vaccinare. https://i.ibb.co/7WbdDvs/Ro-vaccinare.png Nirvana succombarii si asta e.

+6 (8 voturi)
Paun Al
16.10.2021, 19:43:25

Se spune ca obisnuinta este a doua natura. Adica am evoluat ca fiinte adaptive si sociale. Daca tot ziceti ca vrem sa ne intoarcem in trecut.. In trecut mintea era ocupata foarte mult timp cu .. atentia ... la pericolele din jur, la ce avem de facut, la socializare, la relatiile din grup, trib.. Aveam mai putin timp, sa producem ganduri, planuri in minte.. la nesfarsit, sa le analizam, sa le interpretam.. Atunci nu aveam nici prea mari standade, sau statute impuse de societate.. pe care sa vrem, sau sa trebuiasca sa le atingem.. Asa ca probabil viata era mai simpla psihologic.. cu toate ca frici si suferinta au fost tot timpul. Intorcandu-ne dupa al doilea razboi mondial , odata cu evolutia tehnologica, cu cresterea confortului, cu "societatea de consum" in care.. "nu trebuie sa faci nimic, iti facem, sau iti aducem noi, tu doar trebuie sa platesti"... a crescut mult, pe de o parte "timpul liber", pe de alta parte iluzia ca traim intr-o "sera" fara pericole majore. Pandemia ne-a zdruncinat puternic aceasta iluzie, ca traim intr-o societate in care nu ni se poate intampla nimic rau.. ca specia umana este stapana lumii, pe care o controleza. Un rau major adus de pandemie este ca ne-a privat de "socializare". Asa ca aceia care nu au avut obisnuinta de a citi, de a face miscare, sport, nu au avut hobiuri, munci creative, care sa le aduca satisfactie, pe scurt cei care nu sunt prieteni buni cu ei insisi si cu pasiunile lor, au suferit cel mai mult. Ca orice incercare la nivel de specie.. si pandemia a facut, face si va face o selectie.. Intre cei care o depasesc biologic, psihologic, tehnologic, stiintific, educational, cultural... si cei care nu o depasesc.. Am evoluat, am ajuns pana aici prin diverse tipuri de selectii, cum am enumerat mai sus. Unii vor merge mai departe, altii nu..

+10 (10 voturi)

Vezi toate comentariile (12)

Modifică Setările