Societate

articolul anterior articolul urmator

Pledoarie pentru limba română

1
1 Jul 2022 08:40:02
Dinu Săraru

În captivanta sa lucrare „De la Romani la Români”, tipărită de Editura Litera, în capitolul final „Concluzii”, istoricul medievalist unanim recunoscut Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, face o tulburătoare observaţie pe care ne îngăduim s-o reproducem pentru cititorii tabletei de faţă:

„În această înrudire spirituală cu latinofonii reiese cel mai clar limba română, cea mai frumoasă creaţie spirituală a poporului român. Pe aceasta trebuie să o cultivăm, să o vorbim şi să o scriem corect, fiindcă ea rămâne marca trecerii noastre ca popor prin această lume”.

Această, repet, tulburătoare observaţie întemeiată ştiinţific ne apare astăzi ca un apel al marelui om de ştiinţă la exigenţa pe care suntem datori s-o manifestăm în cultivarea rostirii în limba română, împovărată astăzi şi de slăbiciunile învăţământului cu mijloacele online, când aceste mijloace sunt invadate de tăvălugul comunicării globalizatoare din spaţiul comunicării comerciale.

Nu sunt, fireşte, un conservator, dar rog să observăm că se aglomerează stridenţe neologistice, când limba română este atât de frumoasă şi prin bogăţia ei de cuvinte.

Presa radiofonică şi de televiziune apelează azi, adesea, la amintitele stridenţe. 

Să mai observăm şi faptul că, adesea, rostirea la unele posturi de radio şi televiziune este, la rândul ei, nu de puţine ori, afectată de o grabă a comunicării, de tipul rostirii comentatorilor din universul sportiv.

Şcolile diverse şi numeroase de gazetărie ar fi, cred eu, datoare să acorde o mai mare atenţie asupra capitolului rostire românească.

Iată de ce îmi permit să închei reamintind cititorilor mesajul tulburător al istoricului Ioan Aurel Pop.

„În această înrudire spirituală cu latinofonii reiese cel mai clar limba română, cea mai frumoasă creaţie spirituală a poporului român. Pe aceasta trebuie s-o cultivăm, să o vorbim şi să o scriem corect, fiindcă ea rămâne marca trecerii noastre ca popor prin această lume”.

P.S. Ministerul Educaţiei a subliniat recent, după centralizarea datelor de la Evaluarea Naţională, că „numai 6% din elevi au reuşit să scrie corect româneşte”!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

zbucium ion
3.07.2022, 08:28:56

Mentalitatea ingusta dictată de EGISMUL nației - la fel ca mentalitatea sovinista a velicorusilor fata de limba rusa. Se uita de aportul strămoșilor, predecesorilor etc..- totul se atribue meritelor unui singur popor - cel al Romaniei, stat care a apărut pe harta pe harta Europei dupa Congresul de Pace de la Berlin din 13 iunie - 13 iulie 1878, adică numai cu 144 de ani in urmă, dar se crede ca pana la el n-au mai fost alte popoare, le ignora pe toate si mai ca se declara a fi de la Eva si Adam, fiindcă așa le place sa fie, cica, "fruntea". Asa erau si sovieticii, care declarau anecdotic, ca cel mai bun elefant din lume, desigur, e cel sovietic si in disertatii numaidecât includeau capitolele "Clasicii marxism-leninismului despre ... elefantul sovietic", "V.I.Lenin despre elefantul sovietic"si "Congresul PCUS despre elefantul sovietic" si alte gogomănii obligatorii. Același fals e si in "limba romina" exclusiv a "rominilor". Daca e sa analizăm din punct de vedere istoric, vedem ca e un produs al mai multor popoare, ale aromanilor, menglenorominilor, istrorominilor, vlahilor, valahilor, volohilor, moldovenilor etc.. E corect spus ca e "limba noastra", care a apărut in zorii civilizației europene, in matriarhat, in perioada cand fiecare silaba avea inteles de cuvant aparte, din care s-au sintetizat cuvinte noi, noțiuni noi. Limba e poetica, sonora fiindcă era folosită in ritualurile de credință păgâna de pana la creștinism, pe careazi le consideram "poetice". Locul preoților, vrăjitorilor spirituali etc. de altădată l-au luat poeții, care practica si azi gândirea asociativă, prin imagini si spirit. Limba noastra a fost cioplita, insufletita, perfectionata de strămoșii traco-geto-daci cu mult înainte de era noastra. Un cuvant se aseamănă cu un peste viu, el se misca, are cap (prefix), are coada (terminatie si sufix), dar nici corpul (radacina) nu este rigid, e mladios, se schimba, se indoaie, in dependenta de cuvintele, pe care ale are alaturi, e asemenas mainilor, bratelor, prinse in hora, nu sunt indiferente pe cine tine de mana si se impreuneaza in sentimente, emotii, spirit.O asenea evolutie de pana la era noastra nu poate fi atribuita eforturilor, talentului unui singur popor - cel al țării de numai 144 de ani, cu un nume umilitor pentru stramosii geto-daci, cela de Rominia, in loc de Dacia sau Getia.

-2 (2 voturi)
Modifică Setările