Ponta şi Ortodoxia

"Nu cred că un candidat la funcţia de preşedinte al României are o problemă dacă nu este ortodox sau nu e de etnie română. Nu vreau să mă acuze nimeni sau să spună că e un defect faptul că sunt român sau ortodox în ţara mea."

Prin declaraţia de la Craiova în faţa a mii de oameni şi auzită de milioane de români premierul transmite un mesaj clar încă de la început:

1.el este român şi ortodox şi se adresează unui popor majoritar român şi ortodox care trebuie să-l voteze doar datorită acestor date

2. Johannis, principalul contracandidat, nu este român şi nici ortodox.

3. cel mai important mesaj este de fapt unul transmis ortodocşilor şi inclusiv BOR-ului, conducătorilor ei şi preoţilor din parohii că dacă este ortodox pesemne va sprijini BOR fiind de-al lor, că el va merge pe linia moaştelor, pelerinajelor, pupatului şi a finanţării BOR-ului. Deci schimb pe schimb.

Premierul este prima persoană care a subliniat calitatea de neortodox a domnului Johannis încă din prima zi. BOR a explicat delimitarea ei de politică emiţând în anii trecuţi o decizie prin care impunea preoţilor să aleagă între partid şi cădelniţă. Şi unii au ales. Practic politicienii au fost întotdeauna bineprimiţi în biserică înclusiv prin discursuri politice, sponsorizări iar preoţii ei înşişi au sprijit un candidat sau un partid anume public, iar dacă popa zice, poporul votează.

Dar azi BOR nu este în pericol, sub ameninţări sau în sărăcie pentru a avea nevoie de sprijinul şi intervenţia unui viitor preşedinte ortodox.

Capacitatea şi calitatea de a fi preşedinte nu are nici cea mai mică legătură cu religia şi nu se măsoară în numărul de lumânări aprinse în biserică de către acesta.

Nu interesează. E o temă falsă, discriminatorie şi incorectă. Credinţa în divinitate rămâne privată iar prezenţa preşedintelui la unele evenimente religioase majore se poate face indiferent de religia sa. Mai mult, prin art.6 din Constituţie  preşedintele are obligaţia să respecte şi să sprijinte toate cultele recunoscute în România. Cum declara la TV domnul Hurezeanu: niciun alt preşedinte european ori american nu a folosit în campania sa şi nici ulterior acest avantaj. Nu este politic corect. Ce importanţă are că Angela Merkel este fiica teologului protesant Horst Kasner, că Obama a crescut nereligios cu un tată ateu dar că ulterior a devenit creştin prin liberă opţiune, că Hollande este un ateu discret pe când rusul un creştin care poartă totdeauna crucea la gât prieten intim cu patriarhul Kiril?

Totuşi domnul Johannis a reuşit să învingă de patru ori mulţi ortodocşi candidaţi la primăria Sibiului într-o comunitate majoritar ortodoxă din Transilvania şi nu văd a avea o problemă în acest sens. Tot de români şi de ortodocşi a fost votat. Ca socialist premierul ar trebui să se orienteze pe alte teme de campanie mult mai esenţiale şi arzătoare pentru noi.

Reacţii

Mesajul a stârnit deja aprecierea ortodocşilor craioveni care declarau că îl vor vota în defavoarea domnului Johannis “nu este de-al nostru, nu e român, a venit în ţara noastră, a luat cetăţenia şi vrea să fie preşedinte”. Mesajul a stârnit reacţia din partea bisericii evanghelice. Kilian Dörr, prim-preot al Parohiei Evanghelice de Confesiune Augustană din Sibiu explică într-un Adevărul Live.

Domnul Ponta declara „Nu e nimic rău că e neoprotestant, dar eu sunt ortodox.” Prin această declaraţie premierul dă dovadă că nu are cunoştine minime de cultură religioasă şi spre ruşinea sa nici măcar nu cunoaşte confesiunea primarului din Sibiu. Domnul Johannis aparţine Bisericii Evanghelice Lutherane care are 500 de ani de istorie şi nu este neoprotestant.  Neoprotestant înseamnă a aparţine uneia dintre confesiunile apărute în sec al 19-lea în America aşa cum se declară baptiştii, penticostalii, adeventiştii.    

Ortodoxia domnului Ponta

Ponta nu este un ortodox practicant. Se observă din discursurile, atitudinea publică şi chiar din comportamentul său religios public. L-am văzut de câteva ori participând la slujbele bisericii ortodoxe, nu m-a impresionat, n-a fost evlavios, şi l-am văzut pe domnul Johannis aproape duminical participând cu soţia la slujbele bisericii catolice. Ponta nu are o sfială sau o atitudine creştin ortodoxă autentică. L-am ascultat cum vorbea in biserici inclusiv intr-o biserica penticostala din Chicago. Aşa că afirmaţia sa este una banală fără vreo profunzime anume insa in scop electoral.

Credinţa religioasă a Preşedinţilor României

 Traian Băsescu

Spre deosebire de dânsul, preşedintele Băsescu, omul care s-a aflat ani la rând sub primejdia mării şi a oceanelor riscându-şi propria viaţă şi a echipajului şi-a manifestat deseori credinţa în Dumnezeul creştin. E de înţeles că în faţa morţii iminente credinţa religioasă prinde putere şi intensitate atunci când chiar nu ai pe nimeni altcineva de ajutor doar cerul deasupra.

Un gest mediatizat ce a apărut ca o dezvăluire inedită a fost în februarie 2013 când s-a aflat la căpătâiul duhovnicului său Serafim Man de la Rohia, stareţ şi apropiat al călugărului Nicolae Steinhardt. Îl cunoscuse încă din perioada de ministru, apoi primar al Bucureştilor şi în în final ca preşedinte. L-a vizitat mereu şi i-a telefonat cerându-i sfaturi şi rugăciune. Se spune că duhovnicul era vizionar şi că i-a prezis reuşita electorală încurajându-l inclusiv în perioada suspendării.

Iliescu şi Constantinescu

Iliescu s-a declarat cu sinceritate liber cugetător. A rămas în memoria poporului român ultima replică din confruntarea directă pentru Preşedinţie ( 11 noiembrie 1996) moderată de Andronic, când Emil Constantinescu l-a întrebat direct. "Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu? Aţi declarat că sunteţi liber-cugetător. Asta inseamnă necredincios, deci om fără Dumnezeu.”

Suprinzător sau nu, şase zile mai târziu Emil Constantinescu a fost ales preşedintele ţării cu 54,41% din voturi. Tind să cred că la vremea aceea credinţa candidatului a contat ceva în decizia românilor.

 Emil Constantinescu este o personă religioasă. În 2012 a vizitat Ţara Sfântă, în 2013 a făcut remarci serioase despre canonizarea martiriilor români cu prilejul beatificării monseniorului Vladimir Ghik. A declarat într-un discurs mai vechi că „religiile sunt şcoli ale speranţei şi compasiunii şi surse ale curajului de a crede că existenţa are un sens superior.”

Însă evenimentul religios de importanţă naţională care l-a consacrat pentru totdeauna pe preşedintele Constantinescu rămâne bineprimirea Papei Ioan Paul al II-lea în Bucureşti în mai 1999.

Despre Ceauşescu nu mai încape vorbă. Şi totuşi parteneriatul Stat-Biserică tinde să funcţioneze şi astăzi la cote înalte spre satisfacerea ambelor părţi în ciuda principiului  independenţei şi laicităţii statului român.

UPDATE: alţi candidaţi, alte confesiuni: Mihai Răzvan Ungureanu aparţine unei familii de evrei, Călin Popescu Tăriceanu este romano-catolic şi Monica Macovei este greco-catolică. Ce ne facem?

Ce ne-am facut şi cu Petre Roman care prin tata se tragea din evrei iar prin mama din romano-catolici, Ion Ratiu si Corneliu Coposu amandoi greco catolici. Care-i problema?