Societate

articolul anterior articolul urmator

Povestea lui Radu, vindecat cu plasmă în România: „Am un cadou pentru tine. Ai primit o nouă şansă la viaţă”

1
27 Nov 2020 18:10:01
Autor: SmartLiving.ro

Sunt câteva sute de români cu COVID-19 care au primit plasmă convalescentă când şansele lor de supravieţuire erau minime. Chiar şi cu acest tratament „exclusivist”, cum i se mai spune, unii nu au supravieţuit. Radu V. este printre norocoşi. Pentru el, plasma primită a făcut diferenţa între viaţă şi moarte.

A stat 34 de zile în spital şi a văzut colegi de suferinţă duşi la morgă în saci negri cu numele scrise pe bucăţi de leucoplast. A slăbit 10 kilograme şi experienţa cruntă pe care a avut-o cu boala l-a făcut să se teamă de virus mai rău decât înainte.

„Când am primit plasmă, am primit, efectiv, o a doua şansă la viaţă. Nu ştiu dacă o să pot să vă povestesc atât de bine în cuvinte prin ce am trecut, dar, credeţi-mă, ce am văzut în cele 14 zile cât am stat la terapie intensivă şi ce am trăit eu acolo nu doresc nimănui”. Au trecut mai bine de două luni de când Radu V. a ajuns în terapie intensivă cu o formă gravă de COVID-19, dar nu a depăşit nici acum experienţa cruntă cu boala, aşa cum o descrie chiar el. 
 
Radu este unul dintre românii care au primit tratament cu plasmă convalescentă când nu mai aveau mari şanse să trăiască. Înainte să-i spunem povestea, trebuie să înţelegem mai multe despre ce se întâmplă cu donarea de plasmă în România. Ea a început anevoios, cu reguli multe şi criterii foarte stricte. În consecinţă, donatorii erau puţini, la fel şi românii care primeau o şansă la viaţă cu acest tratament.
 
De curând, procedura s-a simplificat şi este de aşteptat ca tratamentul cu plasmă să devină mai accesibil bolnavilor aflaţi între viaţă şi moarte în secţiile de terapie intensivă din România. 
 

Un tratament „exclusivist”

 
Despre bolnavii care s-au vindecat de COVID-19 cu plasmă am aflat prea puţine în aceste luni de pandemie. Ştim că au beneficiat de acest tratament nume cunoscute precum IPS Pimen şi soţul Andreei Esca, Alexandre Eram. De aici şi-a primit plasma convalescentă reputaţia de tratament „exclusivist”, pe care nu oricine îl primeşte.
 
Câţi români s-au vindecat cu anticorpi din plasmă în aceste luni de pandemie este o informaţie pe care nu am primit-o de la Ministerul Sănătăţii (MS). Ceea ce ştim însă din aceeaşi sursă este că 1.553 de donatori au fost „admişi” la donare până acum în cele 18 centre de transfuzii din toată ţara. Români vindecaţi care au încercat să ajute cu plasma lor alţi bolnavi au fost mai mulţi, dar fie nu s-au încadrat în condiţiile de donare, fie nu au avut anticorpi suficienţi cât să-i ofere mai departe.
 

Câteva sute de români trataţi până acum cu plasmă

 
Au fost distribuite până acum în spitale 1.141 de unităţi (doze) de plasmă, am aflat de la purtătorul de cuvânt al MS, Oana Grigore. Un bolnav din terapie intensivă poate avea nevoie de până la 5 doze de plasmă, deci numărul bolnavilor care au beneficiat de acest tratament este de ordinul câtorva sute.
În România, sunt peste 93.000 de persoane declarate vindecate de COVID-19, dar ne situăm cu mult sub media europeană la donarea de plasmă convalescentă. Mai puţin de 2% dintre cei vindecaţi au donat plasmă convalescentă, în timp ce media europeană este de 7%. 
 

Plasma se dă bolnavilor în stare critică

 
Nevoia de plasmă este mai mare de atât şi o putem vedea uşor în nenumăratele apeluri de donare făcute de rudele unor bolnavi de COVID-19 în stare critică. S-a format pe Facebook şi un grup dedicat donărilor de plasmă unde bolnavii care au trecut prin experienţa acestei boli se întâlnesc cu cei care au nevoie urgent de donatori. Mereu este urgent, pentru că medicii dau acest tratament când bolnavii ajung în stare critică şi nimic nu mai dă rezultate. Aşa este protocolul medical în România şi peste tot în Europa, dar plasma ar da rezultate mai bune dacă s-ar administra în formele moderate de boală, ne spunea dr. Adrian Marinescu, de la Institutul „Matei Balş”, în acest articol Smart Living
 
Uneori, ajutorul vine prea târziu. Aşa s-a întâmplat cu unchiul Laviniei. La început de septembrie, tânăra făcea un apel pe Facebook la românii vindecaţi de COVID-19 să doneze în numele unchiului ei. Au trecut prea multe zile de boală şi prea multe zile de terapie intensivă până a reuşit să obţină o doză de tratament cu plasmă. Din spusele medicilor, era, oricum, prea puţină pentru el, pentru starea gravă în care ajunsese, ne-a povestit Lavinia, pe care am contactat-o la o săptămână după ce a scris pe grupul de donări de plasmă. 
 

Prezentarea

Pentru Radu V., plasma a venit la timp. Cele două doze pe care le-a primit i-au dat şansa să supravieţuiască acestei boli încă nu foarte bine înţeleasă. Radu locuieşte în Sibiu, are 42 de ani, este căsătorit şi profesează ca inginer la o fabrică din oraş.

La începutul discuţiei telefonice pe care am avut-o cu el, m-a rugat să nu-i dezvăluim numele complet, cu toate că rudele l-au scris în nenumăratele apeluri de donare făcute pe Facebook în iunie, când era internat la terapie intensivă. „Sunt un om simplu, normal, nu vreau să-mi dau numele, dar vreau să vorbesc despre experienţa mea, pentru că sper să ajute”, şi-a motivat dorinţa de a rămâne anonim. 
 

Infectarea

 
Şase membri ai familiei s-au îmbolnăvit odată cu Radu în preajma Rusaliilor (7 iunie), când numărul de infectări cu noul coronavirus a avut o creştere în Sibiu. „Aveam obiceiul să ne întâlnim cu toţii, în familie, şi cred că cineva, unul dintre noi, era deja infectat. Nu ne-am dat seama cine, am încercat să înţelegem... Noi lucram atunci şi am mers la socri în weekendul cu Rusaliile, am prins şi ziua de luni liberă. Ne-am adunat acolo noi, socrii, o bunică, cumnatul, cumnata şi cei doi copii ai lor. Am mâncat la aceeaşi masă şi am stat în aceeaşi casă. Acela cred eu că a fost momentul în care ne-am infectat”, ne-a povestit Radu. 
 
Dintre toţi, Radu şi soţia, socrul lui, cumnaţii şi cei doi copii, unul de 4 ani şi celălalt de 7 ani, au fost depistaţi cu COVID-19. La Radu, simptomele au apărut la câteva zile după Rusalii: a început să transpire, să se simtă obosit şi slăbit, să aibă frisoane şi să facă febră, dar nu mai mult de 37,5-37,8 grade Celsius. O zi mai târziu, i-au dispărut gustul şi mirosul. 
 

Internarea

 
Primii care s-au testat şi internat în spital au fost socrul şi cumnatul. A urmat apoi Radu, care a sunat la Direcţia de Sănătate Publică, a fost testat şi a doua zi a primit rezultatul pozitiv. Internarea era obligatorie în perioada aceea în România, aşa încât toţi cei şapte membri ai familiei depistaţi pozitiv au ajuns, rând pe rând, la spital - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu. 
 
Forme mai grave de boală au făcut patru dintre ei, dar Radu a fost singurul care a ajuns la terapie intensivă. La internarea în spital, i s-au făcut mai multe analize de sânge şi radiografie pulmonară, i s-a pus o branulă şi a rămas în secţia de boli infecţioase. Saturaţia de oxigen era atunci de 94-95%, dar nu a simţit dificultăţi în respiraţie. 
 
„Am primit foarte multe antibiotice şi antivirale, anticoagulante de două ori pe zi, Plaquenil (n.r. - hidroxiclorochină, medicament antimalaric), tocilizumab (n. r. - antiinflamator)”, îşi aminteşte Radu. Tratamentul nu a fost lipsit de efecte adverse, iar cele pe care şi le aminteşte foarte bine şi acum au fost diareea şi transpiraţiile. Tusea a început la două-trei zile de la internare şi a continuat zi şi noapte. „Era aşa de puternică, încât îţi venea să-ţi dai plămânii afară”, îşi aminteşte Radu. 

Transferul la ATI

 
Toată familia lui Radu s-a îngrijorat foarte mult pentru socrul lui, în vârstă de 65 de ani, care era diabetic şi hipertensiv. Nimeni nu a bănuit că pericolul nu pe el îl pândea.
 
„Ne-a fost teamă că socrul o să aibă complicaţii, că o să fie mai greu cu el, dar, în a 8-a zi de spitalizare, eu nu am mai putut să respir. Am primit o mască de oxigen de la unitatea mobilă. În ziua a 9-a, deja începuse să-mi apară mici pete pe corp şi unitatea mobilă nu mai era suficientă. Am trecut la oxigenul din reţeaua internă, care venea în cantitate mai mare prin ţevile de cupru din perete. Noi, în salon, îi ziceam «la perete»”, spune Radu.
 
 
Continuarea articolului, aici

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Ira Breuer
28.11.2020, 07:03:45

am un cadou pentru tine. o punga cu material fiziologic.

-1 (1 vot)
Modifică Setările