Pretenţii şi aşteptări

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Din '90 încoace, auzim adesea spunându-se: „nu s-a schimbat nimic, în România; e la fel ca înainte”. Or această afirmaţie este, fără doar şi poate, o enormitate ce ţine profund de retorica resentimentară ― e doar un automatism concluziv fragil.

Românii, grosso modo, nu au trăit nicicând, în istoria lor, mai bine decât în ultimii 32 de ani. Aşadar, s-au schimbat multe, însă ceea ce face să pară că nu s-ar fi schimbat nimic e tocmai faptul că noi am rămas aceiaşi, noi am rămas, cu sârguinţă, neschimbaţi. Am uitat să fim, cu necesitate, alţii, pentru ca totul să fie, cu adevărat, schimbat. 

Suntem incapabili de a ieşi din individualitatea noastră, numind adesea suma greşelilor şi gesturilor noastre prosteşti, în mod maşinal, soartă, cum ar spune Schopenhauer ― astfel exonerându-ne de tot şi de toate, înălţând dorinţe şi pretenţii, asemenea zmeielor, şi îmbrăţişând aşteptări.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite