Societate

articolul anterior articolul urmator

Primul meu tren

8
30 Aug 2018 09:06:08
Lavinia Bălulescu
FOTO Arhivă Adevarul
FOTO Arhivă Adevarul

În noaptea în care au venit ursitoarele, maică-mea a visat un tren acoperit de zăpadă, care tot trecea la nesfârşit printr-o gară. Era un tren CFR din viitor, care mă ducea probabil, intuise mama, spre un fel de nord, aşa cum de fapt nici măcar nu mi s-a întâmplat până acum.

Am rugat-o pe mama de nenumărate ori să încerce să-şi amintească dacă a mai visat ceva semnificativ în noaptea aia, dar rezultatul a fost acelaşi: tren, zăpadă. Uneori nu mă gândesc la trenul ăla poate chiar ani de zile. Apoi, într-o seară, îmi revine în minte imaginea lui, un pic distorsionată, ca şi cum vezi totul proiectat pe un perete enorm şi pe alocuri filmul se încălzeşte şi stă să ia foc şi toată imaginea se moaie, se alungeşte, până poţi să vezi un pic în spatele ei.

Cred că înseamnă că îţi place să călătoreşti, că aşa eşti tu, o mai suceşte mama uneori. Sau că îţi place iarna, că eşti născută când erau nămeţi afară, că eşti mereu pe fugă, cred că înseamnă o veste bună, zicea bunica, tu aduci sau primeşti o veste bună, totul e în mişcare cu tine, zăpada e curată, e bogăţie, e curăţenie, e de bine, trenul plin de zăpadă eşti chiar tu, trecând prin propria-ţi viaţă.

Prima mea imagine într-un tren: merg cu mama de la Severin la Craiova. Suntem într-un Personal. Banchetele sunt uriaşe, de vinilin, şi presupun că-s destul de murdare. Mama a întins o pătură roz şi m-a aşezat pe ea. Stau cuminte şi mă uit pe geam la Dunărea turbată, urâtă şi violentă, plină de sloiuri de gheaţă, pregătită să ne înghită cu tot cu tren. Suntem foarte-foarte aproape de apă, îmi imaginez că dacă am deschide geamul i-aş putea simţi mirosul galben, aşa cum pare a fi. Văd pe marginea drumului câte un om care se luptă să înainteze, câte un bărbat înfofolit, în luptă cu vântul, ducându-se cine ştie unde pe vremea asta ciudată. Mi-e milă de toţi oamenii ăştia şi într-un fel am puterea supranaturală de a intra pentru o secundă în corpul lor şi de a mă uita şi mai de aproape la Dunăre, de a simţi chiar stropii de apă pe faţă, de a îndura frigul, de a-mi trage căciula mai pe ochi şi chiar de a privi la trenul care trece pe lângă mine şi din care se holbează o fetiţă oarecare.

Noaptea trecută am visat şi eu un tren. Unul pe care l-am mai văzut până acum. Sunt foarte foarte scundă, mă ţin de un picior enorm, o mână stă sprijinită pe creştetul meu, am mai trăit asta acum mulţi ani şi iată că imaginea mi-a revenit în vis. Într-un spaţiu deschis, nici nu ştiu cum l-aş putea numi, aud un vuiet, un şuierat, totul se cutremură în jurul nostru, ca şi cum un meteorit s-ar întrepta fix spre noi în secundele astea. Îmi spun că ceva vine, ceva foarte mare vine, şi mă apucă o groază enormă, pentru că nu ştiu ce vine, din ce parte şi ce pot face pentru a scăpa.

Şi atunci, atât în vis, cât şi în realitate, piciorul de care mă ţin îngenunchează. Cineva stă în spatele meu, cineva cu o mână infinită mă cuprinde şi mă strânge, cineva mă pupă pe cap, prin căciulă. Sunt mică, foarte mică, stau în picioare pe un peron şi cineva care stă în spatele meu mă strânge în braţe, aşa supravieţuiesc momentului teribil în care trenul intră în gară şi e acoperit de zăpadă, pentru că afară ninge, şi trenul se dezlănţuie în cea mai zgomotoasă secundă a vieţii mele, ceva teribil şi extraordinar de frumos. Sunt îngrozită şi sunt fericită şi sunt martora unui fenomen nemaivăzut şi cineva mă ţine strâns şi-mi spune să nu-mi fie frică şi atunci ştiu sigur, deşi nu e deloc adevărat, dar în momentul ăla ştiu sigur, fără urmă de îndoială, că nu voi mai fi niciodată singură.

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

8 Comentarii

MM Ordean
30.08.2018, 11:00:44

`În noaptea în care au venit ursitoarele, maică-mea a visat un tren acoperit de zăpadă, care tot trecea la nesfârşit printr-o gară~ Nu șed grozav în decriptări psihanaliste, dar aș mirosi altele, mai puțin roze, în visul de mai sus...

-1 (1 vot)
Papa Raţă
30.08.2018, 12:05:16

Și dacă A.Pleșu ne scrie din ,căruța-i” , urc în ,,trenul” Laviniei să-l ajung din urmă pe filosof -evident - îl iau și pe Eminescu care, simțea el ce tăinuia ,,patriotismul” străinilor împrumutați de lepădăturile locale, ori veniți în căutare de cașcaval. Că o fi fost vreo 2-3 cu simțul rușinii și omeniei, nu e exclus. Apoi, fiece stat nu e omogen etnic. Mihai Eminescu și în prezent le zice lepădăturilor , ghiftuiților , lacheilor , borfașilor clanomani , mafioți , care ne implantează mereu ,,democratic” în structurile starategice ale statului Pontonei,Târfonei, Dragonei și sutele de ,,cârtițe” , care ne discreditează și devalorizează statul trei decenii la rând. Și toate astea în timp ce elita telectuală filosofează baliverne vierzi și uscate. Realitatea ne vorbește altceva. Și n-ar fi fost ea atât de amară dacă EA ” ELITA ”TELECTUALĂ” N-AR FI TRĂDAT REVOLUȚIA DEMOCRATICĂ înhăitându-se la ciolane cu nepoții ciumei roșkate. În trei decenii de bălăcăreală ,,democratică” nu prea se observă în spațiul media idei și strategii filosofice care să corespundă cerințelor stringente de consolidare a forțelor de Dreapta, care să vină cu o nouă clasă politică. Vai de...

+3 (3 voturi)
Iliana Bruckner
30.08.2018, 12:30:40

Foarte frumoasa si puternica simbolistica mesajului. Am o matusa. Destinul i-a oferit sansa de a ramane in locul in care s-a nascut.Nu e putin lucru,in vreme ce,mai toti din jurul ei s-au imprastiat in cele colturi ale lumii. Dupa pensionare,a publicat doua volume de poezii,de genul acela care te face sa te intrebi:Doamna,unde ai stat ascunsa pana acum? Iar in poeziile ei,apare repetitiv,obsesiv tema garii,a trenurilor,a plecarilor. Redau cateva versuri: " grabeste spre gara, unde vagoane spre rasarit,doldora-n lemne si vise ticsite, departe de tara, dansii le zboara. A cata oara? Noua doar paguba si ocara Si oameni livizi,spre deportare,taiate le-au fost, uite-asa,ca de aruncat, rost,vise si aripioare, Oh,asta nu-i joaca..."

+4 (4 voturi)
Dan Plesoianu
30.08.2018, 13:57:25

Frtumos, dar cam ezoteric... Locuiati cumva pe linga gara din Severin ? Posibil ca iarna sa treaca pe acolo trenuri acoperite de ceva zapada, dar, de fapt, cind trenul merge, zapada este spulberata... Trenul mamei trebuie sa fi fost in stationare, sau in asteptarea plecarii... Aceasta ar fi o interpretare mai prozaica a articolului dvs.

+2 (2 voturi)
Dan Plesoianu
30.08.2018, 14:02:24

Si, daca tot vorbiti despre trenuri, si presupusa predestinare catre calatorii (nu numai in timpul iernii), atunci iata o posibila calatorie cu trenul, catre un punct care va poate duce intr-o alta calatorie, cu piciorul... https://www.tripsavvy.com/getting-to-st-jean-pied-de-port-1644066

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (8)

Modifică Setările