Principala problemă a marilor investitori ţine de şcoala românească

Două dintre marile probleme ale investitorilor în economia românească, fie companii străine, multinaţionale sau doar cu capital românesc sunt: lipsa infrastructurii de transport şi criza de muncitori calificaţi.

Cea de-a doua problemă este legată puternic de  faptul că şcoala românească nu a reuşit să-şi coreleze politicile, cerinţelor pieţei muncii, să colaboreze cu mediul de afaceri, astfel încât să producă absolvenţi cu pregătirea profesională necesară actualelor solicitări ale investitorilor economici.

La ora actuală, se resimte o puternică lipsă de mână de muncă tânără, calificată, necesară investitorilor în sectorul industrial. Pe măsură ce fac investiţii în România, companiile străine în special, se confruntă cu lipsa acută a forţei de muncă, calificată, din noua generaţie de tineri. Iar această criză vine în contextul în care generaţiile mai vârstnice de muncitori calificaţi sunt pe cale de a-şi epuiza resursa de forţă de muncă.

Ca exemplu, ca şi clienţi, mulţi dintre noi ne-am confruntat, atunci când am apelat la un service auto sau la alte servicii, cu un profesionalism şi calificare îndoielnice din partea muncitorilor angajaţi, care nu doar că nu ştiu meserie temeinic, ci au şi o atitudine şi mentalitate nepotrivite. De multe ori, am fost nemulţumiţi de prestaţia aşa-zişilor muncitori calificaţi, atunci când am apelat la ei. Problemele lipsei de profesionalism, calificare şi pregătire adecvate sunt evidente şi ne afectează în calitate de consumatori, dar afectează mai ales investiorii nu doar în zona serviciilor, ci şi în cea a producţiei.

În ultimul timp, economia românească pare să crească un pic - nu chiar duduie cum se laudă guvernanţii cu gura până la urechi-, dar dă semne că este în viaţă şi trăieşte. Iar acest fapt se datorează, în primul rând, investitorilor, mai marilor sau micilor companii care investesc în România. Pentru că, vedem cu toţii, investiţiile care se mai fac la noi în ţară vin din mediul privat, nicidecum de la stat, care nu ştie cum să mai taie banii destinaţi iniţial, acestui sector vital economiei.

„România a absorbit 55% din fondurile europene pentru infrastructură alocate în perioada 2007 - 2013, ceea ce înseamnă 11 miliarde de euro. Vom mai absorbi doar maximum 1 miliard de euro până la finalul acestui an, iar asta înseamnă că pierdem 8 miliarde de euro. Ceea ce pot face eu, ca eurodeputat, este să lucrez la cum putem simplifica regulile UE pentru a creşte absorbţia fondurilor europene în viitor (pentru exerciţiul bugetar 2014 - 2020) pentru ca micilor investitori să le fie mai uşor să obţină finanţare din fonduri europene nerambursabile. Totodată, pot să sprijin cu informaţii companiile interesate de atragerea fondurilor europene pentru proiectele lor”, declară europarlamentarul roman Sigfried Mureşan.

Recent, europarlamentarul Sigfried Mureşan a iniţiat şi realizat un proiect intitulat „Turul investitorilor din România”, în cadrul căruia a vizitat nouă mari companii, sedii şi fabrici de producători industriali, din şase judeţe ale ţării. A început cu doi mari producători, în Braşov, respectiv, Sighişoara,  au urmat întâlniri la alte două firme, din Sebeş şi Cugir, Cluj-Napoca, Hunedoara şi Timişoara.  Companii cu o cifră de afaceri de circa 7 miliarde de lei, cu peste 7.000 de angajaţi în România şi cu planuri de exindere a investiţiilor şi creare a noi locuri de muncă.

Concluziile din raportul europarlamentarului Mureşan: pentru asta, însă, au nevoie de un sprijin mai solid din partea autorităţilor pentru că marile probleme cu care se confruntă aceşti investitori sunt lipsa infrastructurii de transport şi lipsa noilor generaţii de muncitori calificaţi. 

De asemenea, a mai constatat că autorităţile locale nu se implică suficient şi nu oferă sprijin concret pentru atragerea investiţiilor în localităţi. Investiţiile în infrastructură sunt vitale pentru investitori: chiar şi 100 de km în plus de autostradă pot reduce cu până la 50% costurile companiilor cu transportul. Dacă aceste costuri sunt reduse, rămân bani pe care companiile îi pot investi sau îi pot folosi inclusiv pentru salarii.

Sigfried Mureşan, europarlamentar PMP, la o fabrică de cutii de viteze din Sebeş

Nevoile angajatorilor şi resursele şcolilor profesionale

Paul Stan: Ce a determinat iniţiativa proiectului „Turului Investitorilor din România”, au existat sesizări ale investitorilor şi solicitări de sprijin din partea autorităţilor locale interesate de investiţii?

Siegfried Mureşan, europarlamentar PMP: Scopul primei ediţii a proiectului „Turul investitorilor din România” a fost să iau pulsul economiei direct de la investitori şi să aflu care au fost motivele pentru care au ales să investească în ţara noastră. Totodată, am vrut să aflu şi de ce au nevoie pentru a continua să investească în România, să-şi poate spori capacităţile şi, mai ales, să poată crea noi locuri de muncă.

P.S.:Cum au primit investitorii această iniţiativă, dacă au existat şi refuzuri din partea unora, şi ce aşteptări au de la acest demers?

S.M.: Nu am primit niciun refuz de la niciun investitor. Dimpotrivă, au existat mai mulţi investitori care şi-au manifestat dorinţa de a ne întâlni, dar pe parcurusul unei săptămâni, cât a durat această primă ediţie a proiectului, am reuşit să vizitez doar 9 companii. Acum m-am concentrat asupra investitorilor străini din şase judeţe ale ţării: Braşov, Mureş, Alba, Cluj, Hunedoara şi Timiş. În ediţiile viitoare voi vizita şi alte zone ale ţării, mă voi întâlni şi cu IMM-uri şi cu întreprinderi cu capital românesc. Am început cu investitorii străini fiindcă am vrut să văd ce putem face pentru a-i atrage pe aceştia să creeze locuri de muncă în ţara noastră.

P.S.: Pe lângă infrastructură şi lipsa forţei de mână tinere, calificate, ce alte probleme au ridicat investitorii?

S.M.: Tema principală discutată cu investitorii a fost calificarea forţei de muncă. Mulţi investitori mi-au semnalat că majoritatea muncitorilor calificaţi se apropie de vârsta pensionării şi trebuie înlocuiţi cu tineri calificaţi. De aceea, eu îi încurajez pe tineri să înveţe meseriile care se potrivesc abilităţilor lor. Orice meserie făcută cinstit este onorabilă. Important este ca şi autorităţile să stimuleze tinerii să urmeze cursuri la şcoli profesionale şi licee tehnologice şi să ne îndepărtăm de mentalitatea potrivit căreia trebuie să ai o diplomă de facultate pentru a avea un trai bun. Atractivitatea şcolii profesionale în România trebuie sporită astfel încât tinerii să fie atraşi să înveţe o meserie practică.

De asemenea, discuţiile despre infrastructură au fost concrete. Investitorii mi-au spus clar că au un dezavantaj competitiv din cauza infrastructurii slab dezvoltate şi lente din România. În cazul unor companii, costurile cu transportul produselor pot fi şi de două sau de trei ori mai mari decât în alte ţări din regiune. 

P.S.: S-au ridicat şi probleme precum: corupţia, birocraţia, lipsa stabilităţii legislative?

S.M.: Da, am discutat şi despre statul de drept, despre birocraţie şi despre relaţia cu autorităţile locale. De exemplu, la Sighişoara un investitor care a creat sute de locuri de muncă în oraş s-a plâns că a trebuit să aştepte patru ani până să dea spre folosinţă o nouă hală de producţie pentru că nu s-a asfaltat un drum public de 250 de metri care facilita accesul către hală. Am observat că sunt zone ale ţării sau municipii, precum Cluj-Napoca, unde autorităţile fac eforturi substanţiale pentru a atrage investitorii; sau le creează celor aflaţi deja în zonele respective cele mai bune condiţii pentru crearea de locuri de muncă. Pe de altă parte, sunt şi zone în care autorităţile locale nu vin suficient în sprijinul investitorilor pentru a-i încuraja să creeze noi locuri de muncă. 

P.S.: Aţi avut întâlniri şi cu autorităţile locale, inclusiv cu cele din localităţile unde nu se grăbesc să ajungă investitorii?

S.M: În cadrul acestei primei ediţii a turului, m-am concentrat asupra întâlnirilor cu investitorii. Am o listă de teme, de lucruri pe care investitorii le aşteaptă de la autorităţile locale şi pe care eu le voi aduce în perioada următoare în atenţia autorităţilor. Prin urmare, voi iniţia un dialog cu autorităţile locale, în special cu cele din oraşele mici şi medii, pentru a vedea ce trebuie făcut pentru a atrage investitori în acest oraşe.

P.S.: Ce sfat şi cum puteţi ajuta autorităţile locale care resimit lipsa investiţiilor în zona lor?

S.M.: În oraşele mici şi medii trebuie atraşi tinerii din mediul rural către şcolile profesionale şi liceele tehnologice, iar muncitorii din mediul rural către fabrici. Pentru asta este nevoie de internate la construcţia sau renovarea cărora investitorii sunt dispuşi să se implice. La fel, este nevoie de locuinţe mici care să poată fi închiriate la preţ acceptabil muncitorilor care vin din alte localităţi şi muncesc în oraş. Este de preferat această soluţie navetei de 60 - 80 de km. Prin urmare, autorităţile trebuie să se implice în renovarea internatelor şcolare alături de investitori şi îmbunătăţirea situaţiei locative pentru oamenii din mediul rural care vin să lucreze la oraşe.

Autorităţile locale din fiecare regiune trebuie să identifice avantajul competitiv al regiunii respective. Dacă într-o zonă monoindustrială, cum este Valea Jiului, muncitorii au lucrat toată viaţa în mină, trebuie văzut în ce meserie pot fi recalificaţi. Trebuie identificat, de asemenea, avantajul competitiv al regiunii, în funcţie de infrastructura existentă, în funcţie de calificarea forţei de muncă, pentru a atrage investitori în domeniile în care regiunea este avantajată din punct de vedere competitiv. Un alt exemplu, judeţul Hunedoara. Pentru a atrage turişti aici este nevoie de un concept integrat, de o strategie de branding. Este nevoie de un concept în ansamblu astfel încât turiştii să petreacă mai mult timp în judeţ şi să nu se limiteze doar la a vizita în câteva ore principalele obiective turistice din judeţ: Castelul Corvinilor, Mănăstirea Prislop, Cetatea Devei sau Sarmizegetusa Regia.

Iniţiativa trebuie să vină de la autorităţi, să investească în învăţământul tehnologic, să avem noi generaţii de muncitori calificaţi şi, astfel, vom atrage şi mai mulţi investitori. Nu trebuie să aşteptăm ca investitorii să spună că nu mai au forţă de muncă calificată pentru a investi în şcolile profesionale. În oraşele mari, investitorii vin pe cale naturală pentru că au centre universitare, au universităţi politehnice. Aşadar, în oraşele mici şi medii, efortul pe care autorităţile trebuie să-l facă pentru a atrage investitori este mai mare.

P.S.: Ce propuneri de soluţii veţi înainta Guvernului României pentru rezolvarea problemelor din acest domeniu?

S.M.: Voi solicita insepctoratelor şcolare din judeţele pe care le-am vizitat să solicite de la toate companiile, fie mici, fie mari, fie străine, fie româneşti, necesarul de forţă de muncă pe meserii pentru următorii cinci ani astfel încât la şcolile profesionale şi liceele tehnologice să fie înfiinţate clase conform nevoilor angajatorilor. Astfel tinerii să ştie că, pentru meseria pe care o învaţă în şcoală, există cerere şi şansa de a-şi găsi un loc de muncă este mare.

Voi intra în dialog cu inspectoratele şcolare şi cu Ministerul Educaţiei Naţionale pentru a le solicita să iniţieze discuţii cu investitorii, să vadă care sunt meseriile de care aceştia au nevoie în viitor, conform planurilor lor de dezvoltare.

Inspectoratele şcolare, universităţile şi Ministerul Educaţiei Naţionale trebuie să caute dialogul cu investitorii şi români, şi străini, să centralizeze nevoia de personal pentru fiecare meserie şi să organizeze, pe viitor, clase profesionale.