Psihiatrul Gabriel Diaconu, despre schimbarea ratelor de infectare din pix: „Calculăm epidemia la buletine, sau la oameni?”
0
Psihiatrul Gabriel Diaconu a comentat pe pagina sa de socializare gafele autorităţilor care au anunţat ieri două rate de infectare cu noul coronavirus în Bucureşti. Ce spune medicul.
Bâlbele autorităţilor care au raportat ieri două rate de infectare cu noul coronavirus în Bucureşti - una sub 3 şi alta peste - au declanşat o serie de comentarii acide pe reţelele de socializare şi nu numai. Iată ce spune psihiatrul Gabriel Diaconu, unul dintre observatorii atenţi ai evoluţiei epidemiei la noi, dar şi al comportamentului autorităţilor.
Redăm mai jos întreaga postare:
Schimbăm numitorul oricând va fi nevoie, dar nu ne predăm!
Aceasta este, de astăzi, lozinca sub care funcţionează evaluarea periodică a răspândirii noului coronavirus în populaţie.
Magnitudinea monumentalei bâlbe a INSP nu poate fi pusă în cuvinte, şi ar trebui urmată, pe bandă rulantă, de demisii, sancţiuni, şi dosare penale pentru toţi cei care cu bună, sau rea, ştiinţă, au manipulat cifrele pandemiei până la acest moment.
Să recapitulăm:
Astăzi (ieri – n.red.), INSP (Institutul Naţional de Sănătate Publică) a anunţat un prag/ pondere în populaţie/ a numărului nou de cazuri de COVID în UAT (Unităţi Administrative Teritoriale) la nivel naţional. Nimic spectaculos.
Formula de calcul este (Nr. cazuri noi*unitatea de timp/ Populaţia UAT)*1000, sau număr de cazuri la mie.
Populaţia UAT este normată a fi cea a rezidenţilor în acea UAT estimată la 1 ianuarie a anului calendaristic. Populaţia unei UAT poate fi variabilă pe parcursul unui an calendaristic din diverse cauze, tocmai de aceea este etalonată.
Cine nu ştie ce e acela etalon, ei bine şocaţi veţi fi să aflaţi că există unităţi etalon pentru metru, kilogram, secundă, etc, deci şi pentru populaţii rezidente într-o ţară sau continent. Şi ele se cheamă etalon pentru că nu le poţi tot timpul re-calcula, cum şi-ar dori prefecţii sau premierii.
Acest etalon a fost folosit până acum în TOATE UAT-urile din România.
În baza acestei cifre s-au formulat baremurile de deschidere a şcolilor, trei culori cunosc pe lume etc.
Şi alegerile locale, aidoma, s-au putut organiza în condiţii de siguranţă pentru că numitorul era agreat şi normat.
Pelerinajele, idem eadem ibidem, s-au decis a fi sau a nu fi (vorba lui Hamlet) pentru că formula de calcul a incidenţei avea sus o cifră, jos o cifră.
Singurul moment când se foloseşte numărătoarea alternativă per UAT este la alegeri, când se consideră populaţia cu drept de vot al cărei DOMICILIU este în acel UAT! Şi asta pentru că cetăţeanul domiciliat în localitatea X, chiar dacă s-a mutat la Cojasca, are drept de vot în localitatea X, nu în Cojasca!
Ce face Institutul vieţii în marţi, 13 octombrie 2020, după ce au sărit mai mulţi cetăţeni că de fapt Bucureştiul e mai mare, mai dens, mai bogat în cetăţeni? (i.e. hai să schimbăm matematica din mers)
Schimbă numitorul.
Pentru orice elev de clasa a V-a ar trebui să devină clar că numitorul mai mare egal procent mai mic.
Doar că populaţia de domiciliu este ALT etalon, care nu este epidemiologic. Spre exemplu, pe satul Mărgineni, unde am crescut eu, or fi mulţi care au domiciliu, dar în sat (cu reşedinţă deci) nu mai sunt decât vreo 160 de moşi şi babe.
Calculăm epidemia la buletine, sau la oameni?
Pentru orice om minim înzestrat cu luciditate, ce fac autorităţile înseamnă ticăloşie, şarlatanie.
Şi, pentru orice absolvent de studii în drept lucrurile scrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de zădărnicire a prevenţiei răspândirii bolii, faptă de altfel prevăzută în Codul Penal.
Este genul de porcărie pe care ar trebui să ai libertatea să o faci maxim o dată în viaţă, şi ultimul cui pe sicriul probităţii şi credibilităţii celor care s-au ocupat, până acum, de gestionarea statistică, şi prognozele, statistice la nivel naţional.
Cum e posibil să şurubăreşti metodologia sub care funcţionezi?
Şi ce vei avea de câştigat?
Asta înseamnă, dincolo de batjocură, să-ţi furi singur căciula!
Realitatea este că şi-aşa vedeam puţin în bezna extinderii infecţiei cu coronavirus în comunitate. Şi aşa numărul celor care au ales, simptomatici fiind, să nu se testeze şi să sufere în tăcere, este crescător, odată cu teorii ale conspiraţiei şi proteste anti-Covid. Şi aşa criticile la adresa Guvernului se înmulţesc.
Dar odată cu ziua de astăzi e foarte puţin probabil că cineva cu minim scaun la cap va mai băga în seamă sus-numitele ponderi, sus-numitele argumente, şi sus-numitele propuneri.
Discutam zilele trecute de ”soft” vs. ”hard” în ce priveşte măsurile de lockdown.
De astăzi am să discut despre ”smart„ vs. ”stupid” în ce priveşte măsurile de lockdown.
Pentru că noi, România, am ales din nou calea prostiei, a diletantismului medical şi idiocraţiei sistemice cât priveşte o ameninţare serioasă.
Gestul din pix a amânat o realitate cu maxim câteva săptămâni, poate două. Cine-şi imaginează că, dacă iei la suveică tabelul, vei schimba şi realitatea, suferă de-o formă patologică de gândire magică, incompatibilă cu demnitatea publică sau funcţia pe care vremelnic o ocupă.
Autorităţile joacă la barbut nişte vieţi de oameni, şi risipesc puţinul sprijin pe care l-ar putea avea...
Aştept că în zilele următoare numitorul să se schimbe din nou, brambureala desepistă să se adâncească, premierul să ridice din umeri iar ministrul sănătăţii să dea vina pe popor că nu respectă regulile şi să tot vorbească de ”focare”.
Ce focare? Când ai răspândire fără punct clar de origine, ce mai contează că descoperi un caz X în clădirea Y şi izolezi la grămadă, şi apoi spui că ai ”focar” acolo? Singurul sens al termenului focar este că, într-o fază trasabilă, asanarea lui are impact imediat asupra R0. În România, R0 la corona stă stabil spre 1.2 - 1.5 de mai bine de o lună!
Ori, cu toată stima şi mândria pentru ministrul Tătaru, ce-i spune domniei sale creşterea exponenţială a ”focarelor” la nivel naţional? Transmitere comunitară. Ce înseamnă transmitere comunitară pentru omul de rând? Că, prin fatalitate, comunitatea însăşi este focar. Şi din acest focar te duci la muncă, la metrou, la cumpărături, la nunţi botezuri parastase paranghelii grătare ibovnice şi-aşa mai departe. Comunitatea este focar.
Dureros cât ar fi, vorbele lui Abraham Lincoln sunt adecvate aici: pe unii oameni poţi să-i prosteşti mereu, pe alţii doar o singură dată. Dar nu poţi să-i prosteşti pe toţi, de fiecare dată.
Ţineţi minte: pandemia nu se tratează cu buletine...
Se încarcă comentariile...
