Public-privat, ce aromă de…

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dintre multele legende care au aburit societatea românească născândă, cea care priveşte parteneriatul (sau războiul) public-privat e cea mai năbădăioasă.

La început, tot ce era legat de domeniul public era câh. Statul era cel mai prost administrator, cel mai hoţ patron. Şi cel mai leneş. Până aici, nimic de reproşat. Statul comunist exact aşa s-a comportat. Producea scump, vindea ieftin, închidea ochii la nevoile reale ale populaţiei, iar când venea vorba de distribuţie, nu avea niciun Dumnezeu. Principiul general era “Las' că se descurcă. Şi oamenii (cu pofta lor de viaţă) s-au descurcat. E drept, cu o astfel de gândire economică, nici nu-i de mirare cum s-a prăbuşit socialismul est-european.

A urmat lecţia capitalistă. Iniţiativă privată, libertate de mişcare, legi dinamice ale pieţii. Eram vrăjit. Dorinţa de mai bine, viziunea strategică, nevoile fundamentale ale omului. Vorbe frumoase şi un nou vis. Unul realizabil, de data asta. Din 1990, am lucrat numai în privat, cu acest gând: să arăt ce pot, să eliberez România de povara centralismului chior şi orb. După douăzeci şi cinci de ani, constat că am fost un prost. Am lucrat în limita legalităţii, patronul, idolul şi Dumnezeul noii lumi nu mi-a plătit impozitele, când a fost cazul, facturile n-au fost onorate, licenţele de la softuri erau de furat, furnizorii erau fictivi ş.a.m.d. Asta a fost la firme mici, OK, recunosc, dar, la nivelul celor mari, petrecerea a continuat pe cai şi mai mari: legi speciale, scutiri de impozite, moartea oricărei concurenţe. Libertăţi la cere pârliţii autohtoni n-ar fi visat nici într-o mie de vieţi. Apoi, ce să vezi? Contracte de miliarde cu statul (da, cu mizerabilul, hulitul şi scârbavnicul stat), în schimbul unor tratate, şpăgi fabuloase în contul unor funcţionari, trecute în capitole speciale în planul de afaceri şi câte şi mai câte!

Eram bulversat. Cum, îngăduie piaţe libera asemenea măgării? E voie cu monopol? Unde e cinstea, unde-i deschiderea concurenţială a privatului? Ciudat, parcă se înfrăţise cu domeniul public corupt şi iresponsabil. Lemn, piatră, pământ, apă sau aer, resurse – o bogăţie virgină pleca dinspre statul neîndemânatic către clubul mâinilor îndemânatice. Acest circuit al valorilor în natură primise botezul şi binecuvântarea ideologilor şi ale forurilor europene. Nu-i prost cine cere, e prost ăla care dă. Între timp, statul român a fost la fel de nepriceput. Indiferent de manageri, de reorganizare, din toate pe câte a pus mâna statul s-a ales praful. Nu-i aşa că, dacă tot e să fie un dezastru, e mai bine să fie la privat?

Nu. E o minciună. Şi ce se întâmplă pe domeniul public, dar şi în domeniul privat. Pe scurt, e un parteneriat între lăcomie şi lăcomie, între legea lui “om” şi om: “Eşti om cu mine, sunt om cu tine”. Departe de noi atât modelul socialist european, cât şi cel de dreapta. Nicăieri, în statele care ne servesc de exemple, nu veţi întâlni, la stânga, nepotism, corupţie şi incompetenţă, iar la drepta, lipsă de scrupule, corupţie şi dispreţ. Dar, înainte de toate, nu veţi întâlni o asemenea lipsă de reglementare. Piaţa complet liberă naşte monştri, adică monopol (pentru că, întotdeauna, cel mai puternic îl va anihila pe cel slab), iar piaţa cu mercurial omoară dorinţa de a produce şi a vinde. Civilizaţia europeană a reglementat, an după an, acest conflict paradoxal. Nu e greu de înţeles, aşadar, de ce, în majoritatea cazurilor, sunt de ajuns o strângere de mână şi un cuvânt de onoare, iar în posturile publice sunt oameni de o integritate şi o competenţă ireproşabile. Numai la noi, nu. Nu că n-ar fi şi cinste, şi competenţă, căcălău. Dar tot ce mişcă-n ţara asta e arvunit şi trebuie să aducă profit, vorba manelistului, “fără număr, fără număr”.

Ce-i de făcut? Greu de zis. Soluţiile revoluţionare sunt moarte-n coteţ şi cu bumbăreaţa-n uşă. Soluţiile minune sunt însăşi moartea. Câtă vreme, însă, se va mai putea fura ceva, parteneriatul public-privat va continua să consolideze excepţionalismul românesc.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite