Puşcăria de acasă – câteva gânduri pentru arestaţii la domiciliu

Motto 1 - Măsura arestului la domiciliu este similară măsurii arestului preventiv (Curtea Constituţională); Motto 2 - Durata măsurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsă (Codul de procedură penală)

Onorabili arestaţi la domiciliu,

Nu vreau să vă mai aud că vă lamentaţi pe la televizor şi că reclamaţi mereu că aţi fost arestaţi abuziv. Terminaţi-o odată cu invocarea drepturilor omului şi profitaţi din plin de clipele magice ale arestului la domiciliu. Trăiţi-le cu intensitate, aceste momente pot deveni, dacă sunteţi creativi, o perioadă minunată a vieţii voastre. 

În primul rând trebuie să ştiţi că puteţi să vă stabiliţi domciliul într-un spaţiu foarte extins: o plajă virgină, locaţii care au aparţinut unor institute de cercetare, terenuri agricole introduse în perimetrul construibil sau, de ce nu, hectare întregi de pădure sau arii protejate. Nu are relevanţă că le-aţi luat pe şpagă, prin retrocedări ilegale sau prin şantaj, ştiţi bine că beneficiaţi de prezumţia de nevinovăţie.

Pe terenurile respective, dacă nu aţi făcut-o deja, construiţi-vă vile de sute de metri pătraţi, cu zeci de dormitoare, livinguri încăpătoare în care să curgă şampania scumpă pe fete dezbrăcate, piscine interioare, băi cu hidromasaj, saune finlandeze şi turceşti. Să aveţi obligatoriu şi mese de biliard sau de ping-pong, piste de bowling, zone de spa şi saloane de masaj.

Neapărat, lângă vile să existe terenuri de fotbal, de volei pe plajă, de tenis de câmp, bazine de înot de diverse mărimi şi o sală de spectacole, unde puteţi ţine concerte invitând formaţii celebre sau, dacă va veţi plictisi, chiar trupe de teatru. Ţineţi în permanenţă legătura cu prietenii, inclusiv cei plătiţi de la buget, şi invitaţi-i frecvent pe la voi, să vă aline singurătatea domiciliară.

Nu va speriaţi de perspectiva trecerii în proprietatea statului a averilor pe care cu trudă le-aţi dobândit dând spăgi pentru retrocedări ilegale, licitaţii trucate ori creând circuite evazioniste cu firme fantomă. Până se moşmodeşte statul să-şi creeze cadrul de recuperare a bunurilor dobândite ilegal veţi putea aranja să vindeţi domeniul unei rude sau prieten de încredere. Ori să-l treceţi definitiv pe numele bunicilor sau mătuşilor, în perspectiva moştenirii acestora.

Să aveţi grijă ca nu carecumva să se afle de conturile voastre grase din ţară sau străinătate. Sper că mai aveţi câţiva prieteni parlamentari care să mai tergiverseze adoptarea legislaţiei specifice.

Dracul nu e deloc negru pentru voi. Avocaţii voştri ştiu ce au de făcut. Vor încerca să prelungească la nesfârşit procesul, pentru că orice zi din arestul la domiciliu este considerată, în caz de condamnare, o zi executată din pedeapsă. Cu un judecător de treabă, cu care vă puteţi întâlni înainte de pronunţare pe un stadion de fotbal, veţi putea executa întreaga pedeapsă acasă.

Nu uitaţi să-i invitaţi pe la voi şi pe prietenii intelectuali. În perspectiva unei condamnări, trebuie să fiţi prevăzători şi să va gândiţi din timp şi la eliberarea condiţionată. O carte, două, zece, în manuscrise care să poată fi doar corectate şi publicate pe perioada detenţiei, nu strică niciodată. Vă pot sugera şi un titlu: „Practica instanţelor în materia arestului la domiciliu". Vă garantez că şi judecătorului o să-i placă. 

Nu excludeţi varianta ca în plină activitate intelectuală să vă luaţi şi un doctorat. Nu trebuie să vă speriaţi de idee. Vor mai trece mulţi ani până când diversele comisii de etică vor pune semnul egalităţii între copy-paste şi plagiat.  E o decizie care nu e deloc simplă. Şi nu are rost să puneţi la inimă faptul că  mai faceţi câteodată greşeli de scriere. A greşi e omeneşte.

Nu uitaţi să va înscrieţi la facultate, dacă e necesar chiar la a doua sau a treia. Dacă aveţi şansa unui judecător milos, legea vă permite chiar să ieşiţi puţin câte puţin din domiciliu. Dacă nu se poate mai mult, cu certitudine veţi reuşi în sesiune. Puteţi chiar aranja să faceţi doi ani într-unul singur. Astfel, va veţi mări sesiunile şi, implicit, ieşirile în afara domiciliului.

Apropo de ieşirile din domiciliu - nu-i uitaţi nici pe prietenii medici. Pot oricând să vă ajute cu o abia detectabilă şi controversată boală de inimă sau cu o tulburare anxioasă. Pentru asta e necesar întotdeauna sfatul unui specialist.

Dacă nu va permiteţi toate astea, nu intraţi în panică. Puteţi să apelaţi la o metodă simplă şi să aranjaţi cu alt arestat domiciliar, mai potent financiar, să vă ia în spaţiu. Dacă vedeţi că la început e ezitant, explicaţi-i pe îndelete că va veţi putea petrece împreună această perioadă de singurătate domiciliară.

De altfel, încă rămân mirat că nu i-a venit nimănui ideea înfiinţării unui centru luxos în care să poată fi luaţi în spaţiu arestaţii la domiciliu. Ar putea fi denumit, de exemplu, C.A.D. – Casa Arestaţilor la Domiciliu.

Iar, dacă nu reuşiţi, trebuie să ştiţi că sistemul nostru nu îi tolerează pe hoţii incapabili. Dacă nu aţi dat sau luat suficientă şpagă, dacă nu aţi evazionat suficient, nu cred că prezentaţi vreun interes. Nu aveţi decât să vă petreceţi arestul la domiciliu în garsoniera voastră de la ultimul etaj unde va picură ploaia sau vă bate soarele în cap. Dacă nu vă convin condiţiile, vă puteţi cere în arestul poliţiei.