Societate

articolul anterior articolul urmator

Ratingul şi fapta bună

0
4 Oct 2011 08:16:00
Sabin Orcan

Nu-i exclus ca românului cu capul pe umeri să-i fi ajuns miile de crime, violuri şi furăciuni servite de presă.

Am ezitat câteva ore să mă apuc de scris, întrebându-mă dacă se face să ignor „cestiunile arzătoare la ordinea zilii", cum ar zice ne-muritorul Trahanache, pentru a vă propune un altfel de subiect. Unul în care nu e vorba nici despre ultimele mişcări de pe scena noastră politică, nici despre deriva economiei mondiale, nici despre chiloţărelile aşa-ziselor vedete, nici despre te miri ce fapte de vitejie ale infractorilor.

Am ezitat, spun, întrucât orice jurnalist are reflexul de-a se gândi încă de la prima idee care-i vine în minte dacă publicul va gusta ceea ce urmează să iasă din vârful peniţei. E o grijă care ne face, de multe ori, să preferăm o poveste şocantă unei veşti bune, un personaj controversat unui om cumsecade şi, în general, să criticăm decât să lăudăm. Căci, nu-i aşa, la şcolile de jurnalism se învaţă, de când lumea, că „good news is no news"! Aşa s-ar explica de ce presa noastră cea de toate zilele abundă în „scandal, sex, sânge", după cum o descria recent marele gazetar Cristian Ţopescu.

Alţii cred că, dimpotrivă, suspomenita regulă începe să dea rateuri în România. Colegul Ion M. Ioniţă observa deunăzi că, la câte fapte rele se petrec la noi, nici măcar ştirile negative nu mai fac audienţa de altădată. Aşa o fi, habar n-am dacă afirmaţia se susţine în cifre, dar nu-i exclus ca românului cu capul pe umeri să-i fi ajuns miile de crime, violuri şi furăciuni servite de presă în două decenii de libertate de exprimare.

Am sărit însă la concluzii şi n-am apucat să vă împărtăşesc întâmplarea care mi-a provocat aceste consideraţii. Sâmbătă, la invitaţia unui bun prieten, am participat la o degustare de vinuri în comuna prahoveană Ceptura. Gazda evenimentului, un domn a cărui biografie aveam s-o aflu mai târziu, ne-a prezentat crama pe care a pus-o pe picioare în câţiva ani şi vinurile care i-au adus deja o faimă pe piaţa românească.

Se numeşte Mihail Rotenberg, cunoscuţii îi spun „Mişa", deţine o avere greu de bănuit, deşi nu arată prin nimic a milionar de top. Este un personaj modest, discret şi cu umor, care nu se dă înapoi să pună mâna pe un fier şi să răscolească boabele de struguri. Ne împărtăşeşte din experienţa sa în materie de făcut vinuri - cu metode tradiţionale, nu în cazane de inox, ţine să ne precizeze. Se mândreşte cu ce a realizat aici, pe un loc unde până nu de mult creşteau bălăriile.

Abia spre final am descoperit că dl Rotenberg este de meserie informatician, că a pus bazele internetului wireless de mare viteză, că are la activ zeci de invenţii şi brevete, că a fost acţionar şi manager al unor firme de succes din Israel şi Statele Unite, dar şi că este un mare colecţionar de artă. Iar ceea ce face astăzi în ţara natală nu se datorează dorinţei de înavuţire, ci dorinţei sincere de a lăsa ceva frumos în urmă. Nu merită să facă rating? 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările