Război în Libia: Cristian Preda: "Regret reticenţa americanilor" / Titus Corlăţean: "Tehnica militară proastă limitează ajutorul României"

Analiştii şi politicienii români consideră oportună intervenţia militară a coaliţiei occidentale în Libia. Unii dintre ei atrag atenţia asupra poziţiei neclare a României privind participarea ţării la această ofensivă, admiţând ca ţara noastră nu are capacitatea militară de a contribui la operaţiunilepropriu-zise.

Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe

Ar trebui convocat CSAT-ul şi consultat Parlamentul

Intervenţia comunităţii internaţionale în Libia este, din păcate foarte oportună. Colonelul Muammar Gaddafi nu a înţeles sancţiunile impuse, ba mai mult a tras de timp, anunţând încetarea focului. El nu a respectat însă armistiţiul. Intervenţia străină în Libia pune însă şi ea probleme.

Într-o societate tribală aşa cum este cea libiană, este greu să faci diferenţa între miliţiile tribale şi armată. Rămâne de văzut cum se va concretiza această intervenţie.În cazul unei decizii privind o operaţiune la sol, se ştie că şi Statele Unite şi NATO au probleme cu intervenţiile terestre. Ar fi deja a treia operaţiune într-o ţară arabă, după Irak şi Afganistan.

În Libia, forţele străine trebuie să facă faţă luptelor de gherilă, nu unui război obişnuit. În plus, în această ţară, mare parte din populaţie trăieşte în oraşe. Este greu să faci diferenţa, mai cu seamă din aer,  între civili şi forţele lui Gaddafi. Reacţia României la situaţia din Libia a fost o cacofonie.

Preşedintele Băsescu a dat iniţial semn că România este reticientă în privinţa impunerii unei zone de excludere aeriană. Apoi a venit ministrul de Externe Baconschi, care a spus că suntem umăr la umăr cu NATO. Dar şi în cadrul Alianţei Nord-Atlantice părerile au fost împărţite.

Oricum, spre deosebire de noi, polonezii au spus că participă cu suport logistic. Ar trebui ca România să fie mai hotărâtă. În mod normal se respectă nişte paşi în luarea unor astfel de decizii. Trebuie să existe o consultare la nivelul NATO, apoi se convoacă CSAT şi, tot în mod normal, ar trebui consultat şi Parlamentul în chestiunea participării României, sau nu, la intervenţia în Libia.

Cristian Preda, eurodeputat (PDL)

Regret reticenţa americanilor

Susţin de mai bine de două săptămâni că intervenţia în Libia este necesară. Sunt şi autorul rezoluţiei din PPE oprivind o astfel de operaţiune în această ţară care să pună capăt masacrului. Am susţinut şi rezoluţia ONU privind orice fel de intervenţie. Şi cred că mai bine mai târziu (n.r.- să trecem la acţiune), decât niciodată.

Ar fi fost bine, dacă rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU ar fi fost luată mai rapid şi regret că americanii au fost reticienţi în cazul unei acţiuni concrete împotriva regimului de la Tripoli. România trebuie să se coordoneze cu partenerii din NATO şi din Uniunea Europeană. Avem o obligaţie faţă de vecinătatea sudică a UE, iar Libia e aproape de Europa.

Este adevărat, că importanţi lideri europeni au început să-l frecventeze pe colonelul Muammar Gaddafi în ultimii ani, în încercarea de a-l „îmblânzi“. Dar după cum se vede nu au reuşit. Fabnfaronul Gaddafi îşi ucide propriul popor, cu argumentul că oamenii îi sunt, de fapt, alături.

Attila Korodi, preşedintele Comisiei de politică Externă a Camerei Deputaţilor  (UDMR)

Poziţia „nemarcată“ a Bucureştiului

Dacă luăm în calcul situaţia umanitară din Libia, intervenţia comunităţii internaţionale în această ţară este necesară. Din punct de vedere militar, trebuie însă să vedem ce presupune acest lucru pe termen lung.
Poziţia României este mai puţin marcată pentru că încă nu ştim cu exactitate care sunt liniile, pe care le va urma acţiunea internaţională în Libia. Am fost vineri, la Bruxelles, la centrala NATO şi încă nu se luase o decizie în acest sens. În funcţie de această decizie, care să clarifice ce capacităţi sunt necesare, România poate da un răspuns.

În acest moment, fiind vorba de o intervenţie aeriană, este posibil ca ţara noastră să aibă limite de ordin tehnic. De aceea, cred, că întâietate au membrele puternice din NATO şi Liga Arabă. Putem participa însă la nivel de coordonare şi „inteligenţă“, la misiunile de recunoaştere, în Libia.

Titus Corlaţean, preşedintele Comisiei de politică Externă din Senat (PSD)

Tehnica militară proastă limitează ajutorul României

 Având în vedere fundamentul normativ internaţional oferit de rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU şi situaţia umanitară din Libia, impunerea unei zone de excludere aeriană este oportună. O altfel de intervenţie a comunităţii internaţionale în Libia, mi se pare, în acest moment hazardată. Din punct de vedere politic, este normal ca şi România să fie solidară cu NATO şi partenerii europeni. Subliniez, trebuie să facem parte din formatul de coordonare politică a unei intervenţii în Libia, aşa cum face Polonia. Intervenţia militară, în sine, trebuie să o lăsăm pe seama celor care au resurse şi bază logistică. Din punctul de vedere al tehnicii, nu ştiu dacă este oportună participarea aviaţiei militare române, pentru că stăm prost la partea tehnică. În plus, sunt alte state mai bine plasate pentru lansarea unor acţiuni decât noi, mă gândesc la Spania şi Italia, mai aproape de Libia decât România.

Teodor Meleşcanu, Preşedintele Comisiei de Apărare a Senatului (PNL)

Implicare în găsirea unei soluţii politice negociate

Atâta timp cât intervenţia comunităţii internaţionale se limitează la respectarea rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU, ea este legitimă. Scopul clar al operaţiunii este de a opri atacurile forţelor colonelului Gaddafi împotriva opozanţilor regimului. Asigurarea zonei de excludere aeriană presupune neutralizarea sistemelor antiaeriene libiene. Important este ca în paralel cu această intervenţie să fie făcute eforturi pentru găsirea unor soluţii negociate pentru criza din Libia. Nu cred că NATO va rămâne multă vreme în afara acestor operaţiuni.

Reacţia României este greu de cuantificat. Declaraţiile preşedintelui Băsescu, care sugerau că ţara noastră nu vrea impunerea unei zone de interdicţie aeriană în cazul Libiei au fost făcute înainte de adoptarea rezoluţiei ONU. Iar, afirmaţia ministrului de Externe, Teodor Baconschi, că România va fi „umăr la umăr“ cu NATO este un exerciţiu retoric.

Noi avem probleme să asigurăm poliţia aeriană din cauza întârzierii achiziţiei avioanelor multirol în contextual în care avioanele MIG 21 Lancer din dotarea Forţelor Aeriene Române sunt depăşite. România se poate implica active în găsirea unei soluţii politice negociate în criza libiană.