Răzbunarea Ţapului

Recentul Premiu Nobel ne obligă: intrăm în „săptămâna Llosa“. Este o reverenţă în faţa marelui scriitor peruan, căruia i-a trebuit multă răbdare pentru a primi recunoaşterea supremă. Una pe deplin meritată.

Astăzi: un fragment din „Sărbătoarea Ţapului" - un roman istoric, care reconstituie asasinarea, în 1961, a lui Rafael Trujillo, dictatorul din Republica Dominicană, şi răzbunarea cumplită a fiilor acestuia. Secvenţa de mai jos descrie torturile la care a fost supus unul dintre atentatori.

„La capătul subteranei, îi smulseră cu forţa pantalonii, cămaşa, chiloţii, pantofii şi şosetele. Rămase gol, cu cătuşele puse. Simţea sub tălpi o substanţă lipicioasă, care se întindea pe toată pardoseala de dale din ciment. Împins mereu din spate, îl introduseră în altă încăpere, unde nu putea vedea nimic. Acolo îl aşezară pe un scaun neobişnuit, căptuşit cu plăci metalice - simţi cum se înfioară -, cu curele şi inele de metal pentru mâini şi picioare.

O bună bucată de timp nu se întâmplă nimic. Încerca să se roage. Unul dintre inşii în chiloţi care îl legase - ochii lui începeau să distingă umbrele - începu să parfumeze aerul; recunoscu un parfum ieftin, Nice, căruia i se făcea reclamă la radio. Simţea răceala metalului sub coapse, pe fese, pe spate, şi în acelaşi timp transpira, pe jumătate sufocat de atmosfera încinsă. Distingea acum feţele oamenilor care foiau în jurul lui; siluetele lor, mirosul lor, câteva trăsături. Recunoscu faţa molâie, cu guşă dublă, încoronând un corp diform, cu burtă proeminentă. Se afla la foarte mică distanţă, aşezat între două persoane, pe o banchetă.

- Ce ruşine! Fiul generalului Piro Estrella vârât în porcăria asta! - spuse Johnny Abbes. Rahat! Recunoştinţa nu curge prin sângele tău.

Vru să răspundă că familia lui nu avea nimic în comun cu ce făcuse, că nici tatăl, nici fraţii, nici soţia, şi cu atât mai puţin Luisito şi micuţa Carmen Elly nu ştiau nimic, când şocul electric îl ridică şi-l strivi în curelele şi inelele care-l ţineau legat. Simţi ace prin pori, capul îi explodă în mici bolizi de foc, făcu pe el şi vomită tot ce avea în măruntaie. O căldare cu apă îl readuse în simţiri. Imediat recunoscu altă siluetă, la dreapta lui Abbes Garcia: Ramfis Trujillo. Vru să-l insulte şi-n acelaşi timp să-l implore să-i elibereze soţia şi pe Luisito şi pe Carmen, dar din gâtlej nu-i ieşi niciun singur sunet.

E adevărat că Pupo Roman face parte din complot? - se interesă Ramfis.

Altă căldare cu apă îi readuse graiul.

Da, da - articulă, nerecunoscându-şi vocea. Un laş. Un trădător. Da. El ne-a minţit. Omorâţi-mă, domnule general Trujillo, dar eliberaţi-mi soţia şi copiii! Sunt nevinovaţi.

Nu scapi aşa uşor, canalie  - răspuns Ramfis. Înainte de a ajunge în infern, trebuie să treci prin purgatoriu, fiu de căţea!"

Mario Vargas Llosa - „Sărbătoarea Ţapului", Editura Allfa, 2002