Regele Mihai I, întoarcerea acasă

„Adevărul“ continuă serialul dedicat Maiestăţii Sale cu cel mai emoţionant moment. Aprilie 1992: revenirea monarhului în patrie.

La începutul lui 1990, câteva fraze aparte aveau să-şi facă loc în România post-socialistă, invadată de mesaje diplomatice de felicitări şi urări pentru prosperitate întru democraţie. „Nimic nu e mai de preţ decât libertatea individuală şi democraţia care dă cuvântul tuturor. Să jurăm cu toţii, pe zbuciumata noastră istorie, pe credinţa şi lupta strămoşilor noştri, pe conştiinţa noastră morală şi pe mormintele martirilor noştri din această jumătate de veac că nu vom mai îngădui niciodată în ţara noastră dictatura şi extremismele! Eroismul şi jertfele voastre au învins [...] Dacă oamenii vor să mă întorc înapoi, mă voi întoarce înapoi...". Mesajul îi aparţinea Regelui Mihai.

Era prima secvenţă dintr-un film lung şi inutil, ce a combinat, deopotrivă, comedia balcanică, ridicolul şi înţelegerile din spatele uşilor închise. Un nume provizoriu al acestui film ar putea fi „Revenirea în România a Regelui Mihai". Mai presus de povestea unui destin, momentele ce au gravitat în jurul tentativei de încheiere a acestui exil se constituie într-o schiţă a istoriei României din 1989 şi până astăzi. Cu uneltirile, lupta pentru putere, concesiile cu miză, integritate şi, poate, undeva la capătul listei, entuziasmul unui popor dornic să-şi recapete istoria.

Primul atac

Prima reacţie propriu-zisă a Regelui Mihai, de după 1990, a fost transmisă prin intermediul unui interviu, realizat de Mirela Roznoveanu şi publicat în revista braşoveană „Astra", în data de 13 iunie 1990. Declaraţiile Regelui se constituiau, în fapt, într-un atac deosebit de critic la adresa noii puteri şi al modului în care întreaga Românie părea a fi mai interesată de jocurile politice, decât de identificarea unor soluţii de ieşire din criza economică. „Ar trebui, întâi de toate, ca oamenii care sunt la conducerea ţării să fie complet neutri. Cred că dacă unul sau altul aparţine unui partid, nu se poate crea cadrul democratic şi nu poate fi vorba de o gândire complet liberă. Este complicat", afirma Regele în interviu.

Fostul monarh continua: „În situaţia gravă în care se găseşte România, a ne ocupa de partide, de politică, nu înseamnă că ne este îngăduit să uităm ce anume trebuie să facem din punct de vedere tehnic. Ţara a fost dusă de râpă. Ţăranilor le este frică. Nu mai există demnitate omenească. Putem să le dăm oamenilor încredere pentru că, mi se pare că acum le este frică".

Vizita din 1990: un fiasco

Reacţiile extrem de acide ale Regelui pot fi citite în contextul întregului demers de revenire în ţară, pe care Mihai îl iniţiase în 1990. În 3 aprilie, după 43 de ani de exil, acesta anunţa că intenţionează să-şi petreacă Sărbătorile de Paşte în România. Cererea era refuzată opt zile mai târziu, atunci când Guvernul Roman îi propunea „diplomatic" regelui să-şi amâne vizita.

Drapelul naţional şi poza Regelui: o alăturare interzisă vreme de 43 de ani  Foto: reuters

Pretextul autorităţilor de la acel moment scotea în evidenţă modul în care noile structuri ale puterii înţelegeau conceptul de „libertate a expresiei". Refuzul a fost întemeiat pe „o serie de informaţii" privind pregătirea de demonstraţii antimonarhiste care ar fi periclitat viaţa membrilor suitei regale. Regele Mihai primeşte vestea pe aeroportul din Zürich, unde se pregătea pentru îmbarcarea spre ţară.

Prima revenire din exil urma totuşi să aibă loc, în decembrie 1990, însă marcată definitiv de semnul fiascoului. La 25 decembrie 1990, membrii familiei regale aterizau în România pe Aeroportul Otopeni, cu paşapoarte daneze. Autorităţile le acordaseră o viză de 24 de ore, însă, în drum spre Curtea de Argeş, forţele de poliţie au organizat o ambuscadă pe Autostrada Bucureşti - Piteşti. Regele Mihai şi suita sa au fost duşi sub escortă armată pe Aeroportul Otopeni. Şi de acolo, expulzaţi.

Regele, „bunul român"

Pregătirile şi incertitudinile legate de prima vizită propriu-zisă a Regelui în România sunt descrise cu lux de amănunte în jurnalul lui Ion Raţiu, publicat sub titlul „Din zilele unei «democraţii originale»: Note zilnice". Monarhist convins şi unul dintre cei mai vocali adepţi ai revenirii lui Mihai în ţară, Raţiu povesteşte detalii preţioase din discuţiile din Parlament, dar oferă şi mărturii desprinse din discuţiile personale, pe care fostul ţărănist le avea în compania monarhului. „Vineri, 29 martie 1991. Sala era pe jumătate goală în Parlament. Se discută despre Regele Mihai, care a anunţat, într-o conferinţă de presă la Geneva, că se întoarce în ţară de Sf. Paşte, ca să-şi reia tronul. Tămbălău. Ştefan Cazimir a făcut glumele lui pe seama monarhiei.

Mischie m-a făcut responsabil pentru «destabilizarea economiei şi a păcii interne, chiar mai mult decât Regele Mihai şi monarhia». Când am luat cuvântul, am afirmat că Regele e un bun român. Cetăţean român fiind, nu văd de ce să fie oprit să vină în ţară", scrie Raţiu. Din aceeaşi lucrare reiese şi starea de spirit a fostului preşedinte Ion Iliescu, legată de o posibilă revenire a Regelui în România. „Iliescu s-a întreţinut mult cu mine. «S-a strigat la manifestaţia dumneavoastră, Regele în ţară, Iliescu afară!». Vreţi să mă exilaţi?", notează Raţiu.

Când e nevoie, fostul ţărănist dă însă dovadă şi de o cunoaştere perfectă a mecanismelor interne ale luptei politice. Văzut la acel moment de mulţi foşti monarhişti ca principalul iniţiator al revenirii Regelui în România, Raţiu analizează la rece problema. „Ca şi candidat, evident că aş organiza referendum. Să decidă poporul dacă vrea, sa nu vrea, restaurarea Monarhiei Constituţionale. Dar, ca să ridic acum, în Parlament, această problemă, mi se pare absurd. Credibilitatea mea în ţară ar suferi foarte mult. Nu l-aş ajuta pe Rege şi, cu siguranţă, mi-aş face mie însumi un rău ireparabil", scrie Raţiu, în 3 iunie 1991.

43 de ani a stat Mihai I departe de patria natală.

Planul secret al lui Ion Raţiu

Cel mai important pasaj din cartea lui Ion Raţiu (foto), un portret perfect schematizat al situaţiei politice a acelor ani, îl reprezintă o discuţie privată dintre autor şi familia regală, ce a avut loc duminică, 11 august, 1991, chiar la reşedinţa lui Mihai, de la Versoix, Elveţia. Iată ce scria Ion Raţiu la acel moment. „Sunt patru posibilităţi, am răspuns la întrebarea ce plutea în aer tot timpul.

Dacă s-ar ţine un referendum acum. Monarhia pierde. Sigur, după mine. Ţara trebuie, în primul rând, să ştie că poporul român a propăşit, în toată istoria lui, sub Monarhie. Abia după ce acest lucru va deveni îndeobşte cunoscut, abia atunci trebuie să avem un referendum. Cum să ajungem să explicăm ţării aceste adevăruri? Acum este imposibil. Televiziune independentă nu avem. Ziarele noastre sunt încă firave şi nu pătrund, etc. Prin Parlament nu putem răsturna guvernul, regimul. Majoritatea FSN e covârşitoare. Dar iarna vine.

Nemulţumirea va fi generală. S-ar putea ajunge la o grevă generală. Atunci Opoziţia ar putea propunea salvarea situaţiei, rechemând Monarhul din Exil, cu sprijinul Puterilor Occidentale. Fără o astfel de criză profundă, Monarhia n-ar putea fi restabilită decât printr-o nouă Revoluţie. Din parte Regelui a fost o permanentă afirmare: «E un cerc vicios. N-avem ieşire decât dacă venim în ţară»". Revenirea oficială avea să se întâmple opt luni mai târziu. Iar amploarea evenimentelor şi momentul istoric în sine aveau să facă celebrul canal de ştiri CNN să anunţe că în România au ieşit în stradă aproape un milion de oameni.

Familia regală, între adulaţie, ironie şi atacuri

Să-l întâmpinăm cu demnitate, cu toată cinstea ce se cuvine Regelui nostru, ce şi-a cinstit întotdeauna ţara şi neamul. Împreună, să sărbătorim Învierea", titra „România liberă" în 28 aprilie 1992, cu ocazia primei vizite oficiale adevărate a monarhului în România. Acelaşi ziar, cunoscut ca apropiat forţelor politice de dreapta şi un opozant feroce al structurilor politice provenite din fostul FSN, îl prezenta pe Regele Mihai, la momentul aterizării în România, cu titlul patriotic „Paştele Învierii româneşti".

„A venit, l-am văzut, a plecat“, titlul sec şi critic, apărut în „Adevărul“ din 29 aprilie 1992

Sub titlu era o constatare, „Prezenţa Maiestăţii sale Regele Mihai I a transformat viaţa noastră în bucurie" şi un citat din monarh: „Ştiu că România va învia şi va renaşte".  Revenirea Regelui era descrisă prin cuvinte şi expresii de tipul „entuziam" şi „aterizare istorică" şi completată cu deja celebrul text al lui Gabriel Liiceanu, „câteva precizări despre logica lui «ex»", în care filosoful critica conducerea Televiziunii Române pentru difuzarea unor ştiri în care Mihai fusese prezentat ca „ex-Regele României". Aceeaşi publicaţie anunţa şi că „Regele va reveni definitiv în România" şi readucea pe tapet problema organizării unui referendum pentru reinstaurarea monarhiei în România.

Regele e „bulversat"

„Libertatea" prezenta o fotografie cu Regele, având o portavoce în mână, vorbind din mijlocul mulţimii. „După 45 de ani, Mihai fără de ţară îşi regăseşte patria", titra publicaţia, alături de o întrebare: „Să fie monarhia unica soluţie (finală) a reconcilierii?". „Pentru mine, primirea a fost bulversantă", declara Regele Mihai, care profita de ocazie pentru a-i chema pe investitorii români să sprijine România. „Libertatea" publica şi un grupaj extins de ştiri, sub titlul „Turneul pascal în date şi imagini", dar şi o explicaţie foto stranie, alăturată unei fotografii a Regelui întors cu spatele spre obiectiv: „Portret de rege cu spatele".

„A venit, l-am văzut, a plecat"

Cel mai aprig contestatar al revenirii Regelui a fost ziarul „Adevărul", apropiat în acei ani de conducerea de stânga a ţării şi, în special, de fostul preşedinte Ion Iliescu. „Feriţi-vă de bâză, Maiestate!", scria Sergiu Andon, text care se încheia într-o notă extrem de acidă: „Să trăieşti şi să ne laşi să trăim, Majestate!".

Vizita Regelui era epuizată într-un titlu profund ironic: „A venit, l-am văzut, a plecat". Ca şi încheiere, acelaşi ziar, „Adevărul", publica, sub forma unui grupaj de declaraţii denumit „Vocea republicanilor decişi", o serie de critici la adresa Regelui, desprinse „direct de pe stradă". „M-a revoltat văzând drapelul ţării în mâinile nepotului lui Mihai de Hohenzollern, care n-are nicio tangenţă cu acest pământ. Lăsaţi-ne în pace, sire, cu necazurile şi speranţele noastre", declara Ana Drăguşin, fucţionară, sector 3. „Cum şi-a permis TV să-i acorde atâta spaţiu ex-monarhului? Dacă cei de la TV sunt monarhişti, îi priveşte, dar nu pe buzunarul nostru, al contribuabililor", o completa şi Ionescu Victoria, economist Constanţa.

Avea să fie momentul de glorie al Regelui Mihai I în relaţia cu România. Din 1992 şi până astăzi, monarhul a fost deseori invocat, uneori critic sau atacat frontal. Toţi preşedinţii au încercat, într-un mod sau altul, să profite de numele său pentru a-şi face campanie electorală. Ironia sorţii şi a istoriei, în final, cel care încercase interzicerea Regelui în România a sfârşit prin a deveni partener al monarhului, la dineuri şi momente festive.

Scurtă cronologie regală: 1992-2011

- 9 noiembrie 1993 - Într-o declaraţie publică, Regele îşi anunţă dorinţa de a veni în ţară. MAE refuză să-i acorde viza de intrare.
- 7 octombrie 1994 - Familia regală aterizează pe Aeroportul Otopeni pentru a participa la un simpozion istoric. Avionul a decolat fără ca Regele să fie lăsat să păşească pe teritoriul României.
- 11 noiembrie 1994 - PDSR cere MAE să-l declare pe Rege persona non grata.
- 3 februarie 1997 - PNCŢD consideră că Regele poate reveni în ţară fără condiţii prealabile.
- 1 martie 1997 - Mihai I revine în ţară.
- 2 martie 1997 - Regele primeşte un nou paşaport românesc.
- 4 martie 1997 - Regele Mihai şi preşedintele Emil Constantinescu ajung la un acord privind promovarea de către fostul suveran a intereselor României pe lângă ţările membre NATO.
- 1997 - Familia regală vizitează, pe rând, Aradul, Mănăstirea Suceviţa şi Catedrala Metropolitană din Iaşi.
- 18 mai 2001 - Familia regală soseşte în ţară, unde participă la un dineu, la invitaţia preşedintelui Ion Iliescu.
- martie 2003 - Regele Mihai îi înmânează premierului Adrian Năstase distincţia „Omul anului 2003", din partea Revistei „VIP".
- 22 iunie 2011 - Preşedintele Traian Băsescu: „Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României. Din partea Regelui".
- 20 septembrie 2011 - După un întreg scandal, Parlamentul României decide să îl invite pe Regele Mihai într-o şedinţă solemnă dedicată zilei sale de naştere.