Reportaj în leprozeria de la Tichileşti: mâine în ziarul „Adevărul“, pe adevarul.ro şi pe dela0.ro!

Duminică, 9 decembrie 2012. Zi mare: ziua alegerilor parlamentare! Se anunţă, ca de fiecare dată, că soarta României stă în balanţă, că suntem la o decisivă răscruce, că nimic din ce urmează nu va mai fi la fel, că viitorul începe din nou acum. Noi i-am preferat pe cei cu lepră celor la costum.

„Adevărul“ şi platforma media independentă „Cititorului de la Basarabasa“, s-a încheiat cu un premiu pentru excelenţă în reportaj.

Peste Bucureşti pluteşte, tot ca de fiecare dată, o fantomă politică rătăcită pe culoarele unei case părăsite definitiv chiar de proprii locuitori. E-o zi în care românii înţeleg să răspundă apelului la mobilizare cu aceeaşi monedă pe care au primit-o mai mereu la schimb de la politicieni: cu indiferenţă. Reporterii de nişă care scriu aceste rânduri s-au hotărât s-o caute într-unul din cele mai izolate locuri din România: la Spitalul Tichileşti, într-una din ultimele leprozerii din Europa.

I-am preferat pe cei cu lepră celor la costum, într-o ţară în care se moare de frică la gândul că poţi s-ajungi într-un spital, fie şi pentru un control de rutină, sau de râs, la gândul că se vor termina tronsoanele de autostradă promise, într-un orizont de timp care să cuprindă vieţile contemporanilor. Ipohondri, cu sistemul imunitar slăbit şi cu imaginaţia bolnavă, călcând serios pe urmele prejudecăţilor care învăluie de mii de ani maladia aceasta teribilă, am pornit la drum, ca şi cum ne-ar fi fost ultimul. Ne-a fost frică, ne-am văzut deja mutilaţi de ciuma albă, cu starea epidermei tot mai precară, cu segmente de membre ofilindu-se, dar nu ne-am oprit.

Mâine puteţi citi povestea unei călătorii la capătul căreia am găsit natura umană desfăcută în emoţiile sale primare: în teamă de izolare şi abandon, în disperare şi milă, dar, mai presus de orice, în infinita capacitate a omului de a supravieţui chiar şi în indiferenţă.