Societate

articolul anterior articolul urmator

Revista Luceafărul cu tricolorul românesc şi portretul lui Cuza pe pagina întâi

3
28 Jan 2022 07:13:52
Dinu Săraru

Lucram la revista „Luceafărul” lui Eugen Barbu, în ipostaza de secretar general al publicaţiei, şi pentru sărbătorirea zilei de 24 ianuarie, când nu era voie să spui poporul român, ci poporul nostru.

Eugen Barbu - întotdeauna în răspăr cu canoanele socialiste - m-a îndemnat să tipărim, sub titlul revistei „Luceafărul”, de la un capăt la altul, în culori, tricolorul ca o banderolă şi să publicăm fotografia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, portretul arhicunoscut al domnitorului cu pieptul plin de decoraţiile demnităţii.

Un coleg de liceu, Ion Stăvăruş, ataşatul cultural la Paris, m-a invitat să vizitez câteva zile Oraşul Luminii. Doi prieteni ai mei, directori culturali în Ministerul de Externe, Constantin Oancea, viitorul ambasador la Bonn şi Dumitru Aninoiu, viitorul ambasador la Paris, mi-au obţinut paşaportul pentru călătoria la Paris cu viză pentru Austria cu care ţara avea relaţii şi, de asemenea, cu viză de Franţa, pierzând din vedere că trenul trecea şi prin Germania Federală.

În primul oraş de graniţă german, s-a urcat în tren Poliţia de Frontieră germană să verifice paşapoartele şi, descoperindu-mă în compartiment, pregătit să dorm liniştit la clasa I, m-a arestat şi m-a dat jos din tren cu bagajul abia strâns, forţat să mă grăbesc, deoarece trenul trebuia să plece spre Strasbourg - încât pe peron, comedie în plină tragedie - mi-a căzut din braţe o sticlă de ţuică, trimisă de părinţii doctorului Apostol Turbatu, care era la specializare într-un spital din Paris, prieten bun. Şi, astfel, peronul din oraşul amintit mirosea tot a ţuică de prună din satul Rotunda, de lângă Caracal.

Poliţia germană m-a dus la sediul ei de frontieră şi a urmat o „discuţie disperată” a mea, care nu ştiam nemţeşte, cu poliţiştii, care nu ştiau nici limba franceză şi, fireşte, nici limba română. Bănuiam din mimica lor şi din tonul întrebărilor nervoase că mă întreabă cum am intrat fraudulos în Germania de Vest. În bagajul pe care mi-l scotoceau nervos au dat peste exemplarele din revista „Luceafărul”, cu tricolorul românesc şi portretul lui Cuza, şi eu am avut inspiraţia dumnezeiască a disperării să le arăt caseta redacţională în care era numele meu, cu funcţia de secretar general de redacţie, şi am întors revista la pagina întâi şi l-am arătat pe Cuza, dumnezeiasca inspiraţie care m-a salvat şi poliţiştii au înţeles că sunt legat de acest domnitor.

Nici ei, săracii, nu ştiau nimic despre România. M-au pus să-mi fac rapid bagajele şi m-au dus la un hotel de lângă gară pentru primul tren spre Strasbourg care, la 5 dimineaţa, pleca spre Franţa.

La 5 dimineaţa eram în compartiment, zdrobit de frică, şi auzeam cum poliţia de frontieră germană trecea din compartiment în compartiment, strigând: „Rumanien, rumanien”, să verifice dacă sunt în tren.

Restul este amintirea fulgurantă cu privire la prima mea vizită în Oraşul Lumină, salvat de portretul celebru al domnitorului Cuza şi de tricolorul românesc.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

Omul UnOm
28.01.2022, 08:03:30

Eugen Barbu in "raspar" cu canoanele socialiste ? In nici un caz nu se poate spune asta atunci cand esti membru al CC-ului si deputat pe vemea lui nea Nicu ! Eugen Barbu a fost unul dintre "durii" regimului de dinainte de '89.

+4 (4 voturi)
Comati Dac
28.01.2022, 08:24:53

Care dintre români aveau voie să circule in Vest pe timpul cortinei de fier? Practic omul ne spune că vesticii aveau ceva cu securiștii, păi nu era normal să aibă? Dar dacă venea un agent Majestic12, BfV, etc, prin România înainte de 89, nu l-ar fi întrebat miliția de sănătate? Nu știu cum ăștia dinainte de 89, toți erați in sistem dar niciunul cu sistemul....ca și acum de altfel...

+4 (4 voturi)
Omul UnOm
28.01.2022, 09:01:16

Autorul articolului nu era un "om de rand" inainte de '89 cum eram noi toti ceilalti.Cand esti membru CC si director de teatru multi ani inainte de '89 nu mai poti face parte din "niste tarani".Din intimplarea asta iti poti da seama si ce personal diplomatic tembel aveam inainte de '89 (nu ca multi de acum nu ar fi la fel).

+4 (4 voturi)
Modifică Setările