Revoluţie sau lovitură de stat?

La excelenta întâlnire cu Cornel Mihalache şi Grigore Cartianu de la Adevărul live s-au discutat multe aspecte importante, deşi prea puţin cunoscute, ale revoluţiei anticomuniste. Din păcate, discutarea detaliată a unor aspecte a făcut să nu mai avem timp pentru imaginea de ansamblu, motiv pentru care simt nevoia să spun în acest text câteva din ideile ce nu s-au spus în excelenta noastră întâlnire.

Vreau să plec de la discursul de învestitură al preşedintelui Iohannis. A fost un text foarte bun, ce a contribuit la creşterea coeziunii şi unităţii naţionale. Sublinierea nevoii de adevăr, de respect pentru valori şi principii a fost pusă de preşedintele nostru în centrul intervenţiei sale. Ideea că un stat de drept, liber şi democratic se bazează pe domnia legii (a nu confunda cu domnia procurorilor) va putea să fie o bună bază pentru diminuarea corupţiei, lucru ce va conduce la normalizarea vieţii politice, la creşterea nivelului de trai, şi la împrospătarea (mult dorită) a clasei politice.

            Lucrul pe care preşedintele Iohannis nu l-a subliniat este unul extrem de important, după mine, fundamental, pentru realizarea obiectivelor despre care s-a făcut vorbire în discursul de învestire: am în vedere moştenirea. Dar nu e vorba de datoriile lui Băsescu pe alcool, nici de năravuri, hoţii sau mentalităţi învechite, ci de moştenirea neadevărului sau chiar a minciunii. Statul român actual este clădit pe mari neadevăruri/minciuni cu privire la ceea ce s-a petrecut în zilele fierbinţi din decembrie 1989. Deşi toată lumea acceptă că a fost revoluţie, în sens de schimbare profundă a societăţii, adică de trecere de la comunism la democraţie, multă lume vede continuităţile (năravurile, oligarhia, hoţia, corupţia etc). De aici şi până la a spune că nu s-a schimbat nimic în cei 25 de ani, şi că cei 1142 de persoane au murit degeaba nu mai e decât un mic pas.

            Privite din perspectiva aceasta, nevoia de adevăr este mare dacă mergem dinspre revoluţia anticomunistă (aproximativ delimitată între 20 decembrie 1989 şi sfârşitul anului 1991, când s-a adoptat Constituţia) spre revoluţia adevărului (din 16 noiembrie 2014). Toată lumea s-a săturat de minciuni, de diversiuni, de înşelătorii şi manipulări cu privire la zilele revoluţiei anticomuniste. Trebuie reamintit că la ora actuală anchetele celor 1142 de morţi nu sunt finalizate (în ciuda afirmaţiei lui Gelu Voican Voiculescu, cum că s-au finalizat şi judecat vreo 4000 de dosare şi că au mai rămas o sută şi ceva), deci nu au plecat la judecătorie.

            În emisiunea noastră de la Adevărul live s-au adus argumente foarte puternice în favoarea ideii de minciuni (adică enunţuri neadevărate susţinute în scopul obţinerii unui avantaj), şi nu de simple neadevăruri susţinute din lipsă de informare, din grabă sau din prostie, aşa cum a fost cazul cu multe din cele enunţate la TVR în acele zile. Mai mult, s-au adus argumente în favoarea ideii de crimă, deci acţiuni extrem de grave ce depăşesc mult simplele omoruri (făcute din frică, lipsă de comunicare sau prostie). Faptul că procurorii (militari sau civili) au tergiversat atâta vreme ancheta arată că este foarte probabil ca lucrurile să stea în acest fel, ceea ce înseamnă că s-au primit ordine de tergiversare.

            Este evident că societatea românească postcomunistă nu se poate însănătoşi câtă vreme se bazează pe neadevăr, minciuni, omor şi crimă. Este evident că clasa politică nu se poate împrospăta dacă se compune în continuare din foşti activişti, securişti sau turnători. Este limpede că mentalităţile nu se pot schimba câtă vreme sunt cele ale unor rechini, mafioţi sau pur şi simpli criminali.

            Ne bucurăm cu toţii, aşa cum ne-am bucurat pe 16 noiembrie, să vedem că a sosit timpul ca noul preşedinte al României, domnul Klaus Iohannis, să facă tot ce poate face un preşedinte astfel încât să avem cu toţii acces la adevăr. Revoluţia adevărului o cere în mod imperios.