Ridicându-ne atunci când ne loveşte viaţa…

Titlul acestui articol este, pe scurt, definiţia rezistenţei emoţionale. Conceptul, ataşat inteligenţei emoţionale, a crescut în importantă în ultimii ani în care, incertitudinea, schimbările rapide, evoluţiile din mediul economic şi social ne iau prin surprindere şi ne supun la un stres cu care nu ne confruntăm în aceeaşi măsură acum 10-15 ani.

Orice canal de televiziune deschizi, orice site de ştiri citeşti este ceva ce te-ar putea afecta, lovi, influenţa. Decizii luate de companii în cealaltă parte de lume îţi afectează locul de muncă. Economiile de o viaţă par să fie puse sub semnul întrebării din cauza unei decizii proaste a unui om nepregătit sau inconştient... ce poţi face? Închizi televizorul, decizi că nu mai vrei ştiri, te uiţi pe net doar la pozele prietenilor şi la pisici, devii mai tăcut şi anxios, proiectezi perpetuu negativ şi devii potenţial invidios, răutăcios, începi să te uiţi peste gard la cel ce pare mai liniştit sau mai puţin afectat ca tine…nu te mai recunoşti câteodată, te oboseşte ce se întâmplă în jurul tău şi motivaţia sau plăcerea de a contribui scad, devenind impasibil şi aşteptând să treacă nebunia... aţi trăit scenariul asta?

Poate părea că exagerez însă, este fenomenul care se simte în societate, se simte la locul de muncă, ne scade apetitul de reuşită şi ne scad astfel, pe termen mediu şi lung, şansele de succes deoarece pentru inovare şi progres ai nevoie de energie.

Numai că, dacă eşti lider – lider, lider nu un conducător ajuns oportunist sau numit pe niscaiva criterii dubioase – a fi rezistent emoţional este o condiţie de bază. Deoarece, de calitatea deciziilor tale şi de felul în care ştii să faci faţă emoţiilor tale depinde rezultatul, succesul, uneori carieră sau calitatea vieţii celor pe care îi conduci.

Avem nevoie de rezistenţă emoţională pentru a face faţă acestor influenţe şi aceasta se antrenează. Rezistenţa emoţională ne ajută să facem faţă dezamăgirilor, problemelor de familie, problemelor în relaţie cu colegii, obiectivelor care par prea ambiţioase, schimbărilor neaşteptate, comportamentelor ilogice din jur, în general, situaţiilor stresante. Şi ne asigură sănătatea mentală. Nu, nu este o glumă, este o realitate a fragilităţii oamenilor.

Într-o epocă în care, cu ajutorul atâtor elemente digitale, tehnologie, acces la tot felul de lucruri la care nici nu visam, viaţa ar trebui să ne fie mai uşoară. Existenţa depresiilor la tineri şi adolescenţi, la oameni trecuţi de 50 de ani care nu îşi mai găsesc valoarea apreciată şi recunoscută desi, mai au o parte importantă de carieră în faţă, creşterea ratei divorţurilor, familiile răspândite prin Europa cu copii crescuţi aiurea, toate acestea afectează sănătatea noastră mentală, subtil, ipocrit, pentru unii fatidic.

Protejarea sănătăţii mentale este esenţială pentru protejarea sănătăţii fizice.

Poate părea că rezistenţa emoţională este o chestiune foarte personală. Această însă se regăseşte şi la nivelul unei echipe de manageri, de lideri care răspund şi decid pentru companiile lor, se extinde la nivelul companiilor şi la felul în care acestea, ca sistem social devin capabile să reziste la stres, la risc, să reacţioneze rapid, să îşi regleze mecanismele interne şi să pună în practică decizii care să le menţină „sănătoase“.

Conducerea echipelor în timpuri nesigure, primejdioase chiar, cere multă inteligenţă emoţională, stăpânire de sine, cumpănire, capacitate de consultare şi de ascultare atentă a vibraţiilor din mediul de lucru, conectare puternică cu cei pe care îi conduci şi care au, uneori, perspective foarte diferite. Îţi cere să fii rezistent. Să nu cedezi, să nu te sperii, să nu internalizezi temeri care îţi pot întuneca mintea, să îţi dresezi orgoliul, să fii capabil să renunţi la ideea ta dacă vine una mai bună, din echipa ta. Fără rezistenţă emoţională un lider, azi, poate fi pierdut. Şi odată cu el, organizaţia să.

Sănătatea are o componentă fizică şi una emoţională, dar şi componenta mentală. La nivel de organizaţie sănătatea fizică se vede în nivelul de energie pe care oamenii îl aduc în sistem, entuziasm, pozitivism, orientare rapidă către soluţii. Se arată în numărul mic de concedii medicale, într-un nivel scăzut de absenteism. Sănătatea emoţională e reflectată de nivelul de conflict, deschiderea şi capacitatea oamenilor de a avea încredere unii în alţii, de a-şi oferi feedback deschis, de a nu reacţiona agresiv sau manipulativ, în aceeaşi măsură. Sănătatea mentală se reflectă în nivelul general de stres, în capacitatea oamenilor de a nu deveni anxioşi şi îngrijoraţi permanent de consecinţele deciziilor lor.

Protejarea sănătăţii mentale este esenţială pentru protejarea sănătăţii fizice. România este o naţie cu statistici îngrijorătoare în legătură cu sănătatea populaţiei şi capacitatea acesteia de prevenire a bolilor printr-un stil de viaţă sănătos. Mai mândri de ce mâncăm decât de ce sport facem, luând totul în tragic şi aşteptând fatal în loc să acţionăm, reacţionând mai degrabă în loc să gândim proactiv pe termen lung, majoritatea dintre noi venim în viaţă profesională cu paradigme menite să lucreze împotriva noastră decât să ne ajute. De aici şi fenomenul de lipsă de implicare pe care îl discută managerii în companii şi care este atât de vizibil la nivel de societate, în civism.

Pare că nu suntem sănătoşi nicicum...

Una dintre responsabilităţile unui lider, faţă de el însuşi în primul rând, este să îşi antreneze această rezistenţă emoţională. Studiile psihologice arată că (şi pare logic să fie aşa), în mediile în care oamenii îşi controlează mai bine emoţiile şi efectul acestora asupra deciziilor, nivelul de agresivitate este mult mai scăzut şi rata îmbolnăvirilor mai scăzută. Adică, dacă ştim să ne „ţinem nervii“ toată lumea are de beneficiat. Rezistenţa emoţională ne permite să ne „ţinem bine nervii“ pe termen lung într-o varietate mare de situaţii... În timpuri dificile echipele au nevoie de lideri rezistenţi. Şi este imposibil să dovedeşti rezistenţă emoţională dacă nu treci prin perioade grele. Şi aici, paradoxal, poate fi un câştig. Al liderilor ca persoane, al companiilor lor. „Ce nu te omoară, te întăreşte“ îşi are probabil justificarea în cele de mai sus. Un general îşi dovedeşte curajul pe timp de război şi arată înţelepciunea de a evita războiul, pe timp de pace. Aceasta este, cred eu, esenţa rezistenţei emoţionale.

Trăim timpuri în care e nevoie să fim rezistenţi şi să conducem cu înţelepciune pentru a sprijini companiile noastre să supravieţuiască. Ceva idei?

Mai întâi, liderii ar trebui să îşi  aducă aminte că fiecare dificultate este o oportunitate: poţi să te arăţi în adevăratele culori, poţi dovedi adevăratele tale capacităti de leadership, poţi arăta integritate şi poţi folosi situaţia pentru a face lucrurile aşa cum trebuie.

Ia decizii. O decizie e mai bună decât lipsa acesteia.

Apoi, o idee ar fi să te comporţi ca la carte. Modelele de leadership se formează  timp de criză când oamenii se uită atent la cum reacţionează liderii lor. După ce trece criza, leadershipul tău va fi mai puternic, oamenii te vor urma cu mult ai multă convingere. Mai mult, se vor strădui la rândul lor fie rezistenţi.

În final, învaţă din propriile erori. E foarte posibil să te comporţi greşit, să decizi greşit. Dar, odată ce realizezi şi accepţi feedbackul celor din jur, lecţiile sunt puternice. Toţi liderii puternici au cicatrici.

Ce poţi face pentru dezvoltarea rezistenţei tale emoţionale?

Acceptă că ai emoţii şi că nu sunt bune sau rele, sunt emoţiile tale. Nu le nega.

Construieşte relaţii puternice în echipa ta, asigură-te că oamenii au încredere mare unii în alţii. În timp de criză nu prea ai timp să fii analitic şi să suceşti lucrurile pe toate feţele, acţionezi instinctual, pe bază de încredere, îţi asumi riscuri.

Dezvoltă echipa, nu ţine doar pentru ţine accesul la anumite informaţii, nu fii doar tu în faţă. Că să fii rezistent emoţional ai nevoie să te poţi baza pe oameni. Te vei baza pe oamenii în care ai încredere că ştiu ce fac.

Ia decizii. O decizie e mai bună decât lipsa acesteia. Lucrurile pot fi ajustate din mers şi pot menţine încrederea întregii organizaţii că tu, ca lider, şi echipa ta conduceţi cu competenţă şi grijă pentru ei toţi. În fond, sunteţi pe acel scaun pentru ei.

Încarcă-ţi bateriile, dă voie minţii tale să culeagă lecţiile „războiului“, dă voie trupului tău să se odihnească şi să vindece cicatricile. Dă voie emoţiilor tale să te facă un om mai bun, întărit şi în armonie cu el însuşi! Ridică-te atunci când te loveşte viaţa!