„Vintage car” de România între afacere şi pasiune

Bătrânele doamne al şoselelor au ieşit la paradă

În România există cu puţin peste 1000 de colecţionari de automobile "retro". Din datele făcute publice de cluburile de profil din România se pare că cea mai veche maşină de colecţie este un Fort T Speedster din 1912. Colecţionarii se plâng cât de costisitoare este pasiunea lor, însă ştiu că revânzarea unei asemenea "old lady" i-ar putea îmbogăţi. Preţul de vânzare a unui Hupmobil (1933) este de minim 89.000 de euro.

Astăzi, în întreaga ţară membrii Clubului Retromobil şi-au scos "bătrânele doamne" la plimbare pe şosele, într-o nouă ediţie a  "Retro Paradei Primăverii 2013".  Spre deosebire de anii trecuţi când colecţionarii din ţara vecină, Ungaria se prezentau la Cluj cu maşini de colecţie de lux, din primele serii de automobile scoase vreodată pe piaţă, ediţia din acest an de la Cluj a fost  mult mai puţin spectaculoasă. 

Colecţionarii se plâng că hobby-ul lor nu e o afacere, însă oricare dintre ei este conştient că cu o investiţie de 5.000-15.000 de euro ar putea obţine, în funcţie de vechimea şi autenticitatea maşinii după recondiţionare peste 80-90.000 de euro, sau chiar mai mult, dacă scot maşina la vânzare pe piaţa internaţională a “automobilelor vintage”. Pe piaţa europeană de pildă, un Hupmobile din 1933, recondiţionat este scos acum la vânzare cu 89.000 euro.

Pe clujeanul Istvan Ver, doar capacele Austin-ului Princess – una dintre maşinile de colecţie cu care s-a prezentat astăzi la paradă, -  pe care le găsise iniţial erau să-l coste 400 de euro, bucata. Investiţia lui în total în frumoasa „bătrânică” rară, cu vopseaua încă autentică, montată pe şasiu de oţel şi făcută din aluminiu şi lemn, l-a costat 12.000 de euro. El spune că o închiriază doar prietenilor şi că maşinile din colecţia să nu îi aduc venituri ci mai degrabă îi crează pierderi financiare, ceea ce pare a arăta că aceşti colecţionari mai au de muncit în a se structura pentru a ieşi spre piaţă cum o fac colegii lor maghiari.

Piaţă mai bună pentru unguri?

O bună parte dintre proprietarii  maghiari prezenţi la paradele de gen din anii trecuţi la Cluj erau mai mult decât mulţumiţi cu afacerea pe care o reprezintă închirierea maşinilor lor. La începutul crizei,  contractele pe care aceştia le derulau cu diferite studiouri de film ori firme de advertising plecau de la 500 de euro şi puteau ajunge la câteva mii de euro. Cifrele sunt confirmate şi în prezent de paginile web de profil din străinătate, care însă oferă sume substanţiale la închiriere pentru maşinile fabricate în anii ’20-’30.

Astăzi la Cluj au ieşit la defilare 20 de automobile de colecţie, însă cea mai veche maşină prezentată a fost construită la sfârşitul anilor ’60. De altfel, la capitolul maşini de colecţie în Transilvania, cel mai bine se plasează oraşul Târgu Mureş, unde poţi găsi şi posesorii unor adevărate bijuterii auto „vintage”, realizate în anii ’20-’30, recondiţionate cu piese autentice.

Unde ar trebui să ajungă colecţionarii români

CNBC  publica zilele acestea un studiu despre piaţa automobilelor de colecţie şi arăta că la nivel global, valoarea acestei pieţe este acum de 53 miliarde de dolari. Automobilele “vintage”, cum mai sunt ele numite, nu se împiedică de graniţe când vine vorba să fie comercializate. Aşa se face că găsim inclusiv pe piaţa românească de profil  automobilele de serie mică realizate în America anilor ’60, recondiţionate de către pasionaţi români. Însă fiecare dintre aceşti colecţionari este conştient că investiţia pe care o realizează s-ar putea să fie investiţia vieţii sale, care i-ar putea îmbogăţi familia fie în prezent, fie urmaşii. La mare căutare pe piaţa internaţională a acestor maşini de lux sunt automobilele europene sport, cum ar fi Ferrari sau Mercedes Gullwings. Un Bentley din 1928 s-a vândut de curând pe piaţa internaţională cu 2,36 de mlioane de dolari, în timp ce un Duesenberg SJ Convertible Coupe făcut de Walker LaGrande s-a vândut cu 4,5 milioane de dolari, potrivit CNBC.