Societate

articolul anterior articolul urmator

România toxică

13
23 Nov 2014 14:30:27
Lacrima Andreica

Când în România se vorbeşte despre bun-simţ, educaţie şi respect de cele mai multe ori ai ocazia să te convingi că este mereu vorba despre oricine altcineva, iar social media, în acest sens, al normelor de comportament social elegant ne este duşman. În social media limitele dispar. Inclusiv cele ale bunului-simţ.

Trăim vremuri paradoxale: peste tot lumea vorbeşte de pace, însă pacea ne lipseşte cu desăvârşire; alergăm după cursuri de dezvoltare personală, dar suntem mai mici ca oricând pe dinăuntru; suntem plini de idei pozitiviste până într-atât că la tot pasul şi colţul eşti apostrofat ca negativist dacă îţi permiţi să vezi realitatea nu tocmai pozitivă din jurul tău ,dar optimismul ne lipseşte în totalitate. Încearcă în România de azi să spui franc ceea ce crezi, să susţii un echilibru al moravurilor şi al buneicuviinţe şi te vei trezi cu o mare de reproşuri şi agresiuni îndreptate împotrivă-ţi. În România de azi poţi minţi liniştit, eşti chiar felicitat pentru asta,  dar să nu cumva să-ţi permiţi să fii tu însuţi, să aperi normalitatea respectului si a bunei cuviinte şi s-o ceri. Devii paria.

Episodul întâi – Sindromul Făt-Frumos. Mai deunăzi, un necunoscut mă abordează peFacebook, în urma unui mic articol uşor cinic pe care îl scrisesem despre primul tur întru alegerea preşedintelului. Fără a fi comunicat, mă pomeni luată pe sus în conversaţie şi făcută cu ou şi cu oţet. Mi se transmitea mai mult sau mai puţin voalat că sunt “proastă”, iar eu am îndrăznit a cere explicaţii la o asemenea afirmaţie. La politeţea fermă şi rece cu care i-am răspuns, am fost catalogată drept ţâfnoasă şi mi s-a trântit uşa virtual în nas. Nu-i aşa că românii se nasc direct având vârsta de opt ani şi prin cei şapte de-acasă nu trec că doar e sub demintatea unui făt-frumos?

Episodul doi – Regulile sunt doar pentru fraieri. Într-o cafenea pentru nefumători, un domn se aşază la masa alăturată şi îşi scoate o ţigară. O aprinde şi fumează. Îl rog să retină că ne aflăm într-un local pentru nefumători. Mi se răspunde că sunt o proastă şi: “mai lasă dracu’ fandoseala”. Agajaţii cafenelei ridică din umeri neputincioşi. Prostestez explicând că pot să se mute în spaţiul rezervat fumătorilor. Ceilalţi clienţi sar întru apărarea fumătorului nesimţit în raport cu "sensibiloasa nefumătoare cu pretenţii prea mari".

Episodul trei – Complexul Ciocu' mic. Internetul e o mare librărie. Doar că nimeni nu  face selecţia a ceea ce merită ori nu să apară şi să fie ori nu păstrat. Motiv pentru care pe internet găseşti un maldăr mare de rebut intelectual uman şi prea puţine creaţii de calitate, în ultima vreme. Social media a adus cu sine o maree de vorbe, calitatea însă a scăzut în comunicare. Că e aşa, m-au convins şi mulţi dintre scriitorii aşa-numitului nou val. Cărţile lor, pe alocuri, pot fi şarmante. Dar postările lor pe bloguri sau te miri pe unde de prea multe ori sunt doar scrieri pornografice gratulate cu mii de like-uri şi aprecieri. Am îndrăznit a scrie că citesc de prea multe ori scrieri semnate de femei şi mi-e greu să le percep şi doamne: limbaj grosolan, brutalitate lingvistică, vulgaritate, expresii deşănţate şi fără nic un farmec stilistic. Indiscutabil, gustul publicului le umple de aprecieri. Am citit multă literatură semnată de bărbaţi şi totuşi în majoritatea cazurilor bărbaţii scriitori n-au confundat niciodată forţa scriiturii cu literatura porno aşa cum se întâmplă în cazurile femeilor. De ce la femei forţa se asociază cică stilistic cu pornografia, vulgaritatea, decadenţa morală şi verbală? Şi te mai miri că normalitatea are gust fad? Aproape am fost obligată să admit că falusul este musai artă pentru că trece prin gura, ochii şi degetele pe tastatură ale unui om care scrie doar pentru că, unii dintre literaţi au scris şi literatură porno. Ce contează că acea parte a scrierilor lor niciun om normal la cap n-o va da spre citire copiilor, la fel cum o producţie porno n-o vei lăsa la îndemâna fiilor tăi?! Bunul-simţ, respectarea unei minime decenţe în spaţiul public? Mofturi. Arta poate fi orice, mai ales nesimţită. Cu cât mai vulgară şi mai obscenă, cică cu atât mai bine. Iar femeia şi bărbatul care în public nu dovedeşte cât mai mult din complexul freudian al vârstei la care îşi descoperă organele genitale, urlat în public şi nedepăşit până în ziua de azi, nu e om adevărat, nu ? Autocontrol, civilizaţie, bun-simţ, respect, educaţie ? Mofturi, monşer. Demodate. Prostii. România de azi e a vulgarilor obsceni care ţipă mai tare.

Episodul patru (şi cel mai picturesc) – Minciuna pe post de profesionalism are tot picioare scurte. Un amic primeşte un telefon în care o duduie i se prezintă ca angajat al unei mari firme de recrutare şi head hunting de pe la noi. I se propune participarea la un interviu pentru o poziţie într-un departament de marketing. Curios, acceptă. Cu două ore înainte de interviu, duduia revine şi îl anunţă că interviul a fost anulat pe motiv că procedura de selecţie s-a sistat, iar persoana care dorise să plece din companie a ales să rămână. Alte două ore mai târziu, amicul meu află că fusese minţit cu neruşinare şi că de fapt procedura de selecţie continua bine-mersi. Sună să afle de ce. Nici până în ziua de azi n-a primit vreun răspuns. Dar cică în România managerii şi afacerile sunt modele de profesionalism şi transparenţă. Probabil doar după ce mor, în timp ce sunt funcţionale sunt doar mostre de „profesionalism” autohton. (Curioşilor: întâmplarea avu loc în Cluj, unde cică oamenii sunt buni, frumoşi, cuminţi, deştepţi, super-profesionişti şi devreme acasă. Ei, aşi!)

De aici şi până la spaţiul respirabil care ar trebui să fie România e cale lungă, iar social media chiar dacă ne-a ajutat în turul doi al alegerilor prezidenţiale, din punct de vedere uman nu ne ajută să ne depăşim complexele, frustrările şi lipsa de educaţie. Dimpotrivă. Le accentuează. 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

13 Comentarii

Iulian Dumitrescu
23.11.2014, 17:30:12

Doamna, asa zisa Social Media este o distopie.Noi romanii in general adoptam cu frenezie cam tot ce este mai prost din vest si nu oricum ci in exces.De aceea suntem pe primul loc la consumul de TV din europa si am intrat cu purcel si catel pe Feis sa ne dam like celor care traiesc langa noi.Cel tarziu de la Snowden incoace stim ca Dl Suckerberg nu este un filantrop dezinteresat.Julian Assange numeste Facebook si Google niste NSA uri private.Recentele dezvaluiri despre experimentele psiho-sociologice conduse de Facebook asupra a zeci de mii de "subiecti", recunoscute oficial de FB ar trebui sa ne puna pe ganduri..Cred ca aceste aspecte ar trebui sa ne preocupe mai mult decat "tipologia" celor care ne dau like. avand in vedere ca manipularea Facebook poate influenta decisiv viata oamenilor

+2 (2 voturi)
Lacrima Andreica
23.11.2014, 17:47:14

Despre asta si vorbeam in condtiile in care subliniam finut ca acest social media intareste tocmai trasaturile negative de caracter, sau, mai bine zis, lipsa lui si tot ceea ce o insoteste.

+2 (2 voturi)
Iulian Dumitrescu
23.11.2014, 18:38:44

Perfect de acord, de aceea am renuntat si la contul fake

+1 (1 vot)
vbuntv
23.11.2014, 21:15:39

Excelent articol, l-am citit cu placere fiindca este o radiografie total veridica a realitatii de la noi. Este de fapt credinta in aceasta descriere ceea ce ma face independent de existenta acestui articol sa ezit inca la revenirea in tare dupa 35 de ani de exil. Inca o data si cer scuze distinsei doamne ziariste Lacrima daca par excesiv in laude, imi exprim bucuria ca pot citi articole de mare calitate si sensibilitate ca cel al dinsei intr-un ocean de mediocritate..

+2 (2 voturi)
Lacrima Andreica
23.11.2014, 21:30:21

Multumescfrumos pentru aprecieri :)

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (13)