Societate

articolul anterior articolul urmator

Să-mi ţin promisiunea sau să nu o ţin, dacă tot moare în curând?

24
13 Nov 2019 12:05:04
George Butunoiu

Zilele trecute am primit unul dintre cele mai tulburătoare şi mai triste telefoane din viaţa mea. Am un prieten bun, un medic tânăr care a făcut un doctorat strălucit într-o mare ţară, imediat după facultate, şi a rămas acolo.

Şi-a adus-o alături pe mama lui chiar de la primul job pe care l-a avut. Tot doctoriţă şi ea. O cunosc bine. Şi apoi şi pe bunica lui, acum câţiva ani. Nu mai are pe altcineva în familie, sunt sigur că i-ar fi adus şi pe ceilalţi, dacă ar fi fost cazul. Bunica lui are bine peste nouăzeci de ani. A fost muziciană, o cunoscută profesoară la Conservator şi o pianistă la fel de bună.

Pe bunica lui nu am întâlnit-o vreodată, însă am vorbit de multe ori la telefon cu dânsa. A auzit de mine în discuţiile din casă, a auzit că facem şi diverse concerte, s-a uitat pe Internet să vadă ce. Mi-a scris, apoi m-a sunat de câteva ori. Mă ruga să-i povestesc ce facem, ce se mai întâmplă în ţară cu unul şi cu altul, tot felul. De fiecare dată când închideam mă gândeam că, cine ştie, poate acela e ultimul apel.

N-am mai vorbit de mai bine de un an. M-a sunat astăzi şi a spus că vrea să mă roage ceva anume, că nu are pe altcineva cu care să vorbească despre asta. Simte că va muri foarte curând şi vrea să se întoarcă în România, acasă la ea, să lase lucrurile în ordine, să vorbească cu preotul ei, să îşi pregătească cavoul familiei şi apoi să plece în bună rânduială. Însă fiica ei şi nepotul nu o lasă să mai vină în ţară. Pentru că nu mai are pe nimeni, nu are cine să o consulte, şi nu se compară cu grija pe care o pot avea ei de dânsa acolo, în ţara aceea mare şi faimoasă. Mi-a spus că nu are nevoie de nimeni, că-şi poartă şi singură de grijă, dar ştiţi cum sunt copiii şi nepoţii…

Şi i-a venit Doamnei în minte o stratagemă ca să-l facă pe nepot să o aducă în România. Mi-a spus că e copilărească ideea, fără îndoială, însă alta mai bună nu i-a venit, deşi se gândeşte zi şi noapte la asta. Prietenul meu, nepotul ei, adică, nu s-a mai întors în ţara de când a plecat la doctorat, şi o astfel de vizită, oricât de scurtă, nu a apărut vreodată în discuţii. Mai ţine legătura cu foşti colegi, cu câţiva doctori şi profesori, însă doar de la distanţă. Unui profesor, în mod special, îi poartă un mare respect. Îl cunosc şi eu bine, şi Doamna ştie că-l ştiu. M-a rugat să vorbesc cu Profesorul şi să-l conving să-l invite pe nepotul ei în România la o conferinţă, la un eveniment academic sau la cine ştie ce ce ar putea să-l momească. Atunci Doamna l-ar ruga foarte insistent să o ia cu el în România, şi poate aşa ar accepta.

Am întrebat-o dacă nu vrea să vorbesc eu cu prietenul meu despre această ultimă dorinţă a ei, poate aş fi mai convingător şi l-aş îndupleca. M-a rugat să nu o fac şi să nu-i spun nimic despre discuţiile noastre de la telefon. Nici măcar că mă sună. M-a pus chiar să promit. Asta ar putea să-l facă să se simtă vinovat, sau să fie o apăsare în plus pe inima lui, sau alte griji pe care nu vrea să i le facă, faţă de cele pe care le are deja.

Nu ştiu ce să fac. Să vorbesc deschis cu prietenul meu despre asta, chiar dacă am promis să nu o fac? Cui fac rău şi cui fac bine, într-un caz şi în celălalt? În fond, ce e rău şi ce e bine în acest caz? Sau măcar unde e mai puţin răul? Să-ţi încalci o promisiune dacă crezi că asta face un mic bine cuiva? Să îi faci un bine împotriva voinţei lui? Ce aţi face într-o astfel de situaţie?

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

24 Comentarii

Moftangiul Român
13.11.2019, 12:38:09

Da, as lasa-o sa incerce sa faca tot ce isi doreste si as sprijini-o intr-un mod demn. Da, as vorbi cu el si i-as spune ca e de datoria lui sa o lase sa faca ceea ce isi doreste dupa care l-as pune sa promita ca nu va divulga discutia. Aici e vorba de demnitatea unei persoane in etate, de respectul fata de dorintele unui om care, probabil, are nevoie de asistenta si ajutor, poate chiar cu o mobilitate redusa. Indiferent de starea in care se afla, dorintele ei trebuie respectate cu conditia ca ea sa nu fi facut niciodata ceva reprobabil la adresa celui de a carui ajutor are nevoie (si inteleg ca nu este cazul aici). De fapt, trebuie mers la fondul problemei si anume faptul ca fiica si nepotul nu o lasa sa revina in tara. Ei nu sunt posesorii nici unui drept de interdictie, ei nu au dreptul sa refuze cuiva ceva cu atat mai mult celei care le-a dat viata si i-a ingrijit, nici din punct de vedere moral si nici din punct de vedere legal. Cu acestia doi trebuie discutat frontal, fara ocolisuri, si pusi in situatia imaginara de a le fi interzis lor acelasi lucru. Aici intervin doua elemente: 1) calitatea umana a celor doua persoane si 2) demnitatea umana. 1) Indiferent de personalitatea celor doi, fiica si nepotul, si de lucrurile prin care au trecut in viata, atat individual cat si impreuna, in relatie directa sau nu cu mama si bunica lor, ei nu trebuie menajati cand vine vorba de expunerea problemei si tratarea ei in favoarea rezolvarii dorintei exprimate. Da, sa se faca cu tact insa si cu celeritate pentru ca batrana se stinge langa ei in suferinta psihica si sufleteasca. 2) Demnitatea umana il obliga pe autorul acestui articol sa judece impartial si rece, asa cum ar face-o un judecator care pune in balanta lucrurile care le afla. Nu indemn sa va erijati, domnule Butunoiu, intr-un judecator ci sa procedati ca si el in rationamente. Tot demnitatea umana va obliga sa intelegeti ca dorinta batranei este deasupra opozitiei celor doi si ca o promisiune de a nu vorbi inseamna sa-i negati ei demnitatea de a isi trai ultimele luni/zile de viata asa cum isi doreste. Imi pare rau sa o spun dar nu s-ar fi ajuns aici daca relatiile interumane n-ar fi fost afectate de un mod deficitar de a pune problema, de a intelege si analiza lucrurile pentru ca, la final, sa se ia decizii fundamentate pe propria dorinta si nu pe respect, demnitate, onoare si, in fond, umanitate. E un lucru valabil cam peste tot in societatile crestine, cu precadere la cele de rit ortodox. Nu o sa vedeti aceasta abordare in tarile nordice, de exemplu. Un ultim argument: aici vorbim de un doctor! Juramantul lui Hipocrate spune urmatoarele: "Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență." + "Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața." + "Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul." Lipsirea de capacitatea exercitarii dorintelor privitoare la viata cuiva este o dauna, viata doctorului trebuie sa fie curata si in afara practicii iar respectul din partea oamenilor se castiga si se pastreaza doar daca respecti juramantul pe care l-ai depus benevol. Sper ca am fost de folos :) PS: daca mai aveti o dilema si dupa acest comentariu, va sugerez sa apelati in timpul cel mai scurt la un profesor de etica ori la un psiholog foarte bine pregatit care sa va indice cum anume sa puneti problema in fata celor doi. Cred ca apelarea la un psiholog excelent dpdv profesional ar fi oricum o necesitate in aceasta situatie. Mult succes!

+2 (4 voturi)
Moftangiul Român
13.11.2019, 13:03:54

COMPLETARE SI RECTIFICARE In cursul redactarii raspunsului am si dezvoltat rationamentul in timp ce incercam sa ma detasez emotional ca sa pot da raspunsul cel mai bun. De fapt, in al doilea paragraf se vede ca am plecat si eu de la emotie si de la un mod de gandire comun cand am scris ca "l-as pune sa promita ca nu va divulga discutia". Dupa ce-am terminat de scris si-am recitit postarea, am inteles ca nici macar nu e nevoie sa fie pus a promite ca va tacea. La tacere il obliga statura morala de doctor, il obliga decenta propriei persoane si-l obliga respectul fata de toti cei implicati in aceasta poveste. Nici macar nu e nevoie sa ii cereti asa ceva, indiferent de calitatea omului in chestiune. Propria dumneavoastra calitate umana va obliga sa fiti demn si sa acordati incredere ratiunii celui din fata dumneavoastra. Ca va fi cea corecta sau nu e deja alta poveste insa nu va mai priveste pe dumneavoastra ... Doamna in varsta v-a cerut sa promiteti pentru ca vrea sa fie liniste si pace chiar si cu pretul propriei ei linisti. Scapati-o de aceasta durere prin incalcarea unei promisiuni care nu va obliga in nici un fel. Insasi cererea de a promite ca veti tacea vine dintr-o lipsa de respect pentru propria ei demnitate pe care ceilalti au aratat-o cand s-au opus dorintei ei de a reveni in tara. Promisiunea e fundamental compromisa de insasi conditiile care au generat nevoia de a cere exprimarea ei. Daca gresesc in abordare atunci va rog sa ma corectati cat de repede pentru ca e clar ca gresesc grav si ca citirea acestor postari poate fi nociva pentru restul celor care interactioneaza cu acest articol. Daca am dreptate atunci va rog sa procedati degraba la remedierea problemei si rezolvarea situatiei in care se afla o mama si o bunica.

+3 (3 voturi)
Moftangiul Român
13.11.2019, 13:11:30

Iar acum, ca am intrat in faza rece de reevaluare a propriei gandiri, recitind articolul am realizat ca titlul este ... oribil! "Daca tot moare in curand"? Prefer sa cred ca intreg articolul e un test pentru public si nu mesajul unui autor ingrijorat de o situatie personala devreme ce exista aceasta exprimare oribila inca din titlu (si, in fond, o exprimare de un cinism nemeritat la adresa doamnei in etate). Va rog sa eliminati ultima parte a titlului, va obliga chiar nevoia de a apela la ajutorul ratiunii altora pentru ca fundamentati intreg articolul pe o asemenea conditionare: adica daca tot se duce ... Ea, batrana, are voie sa puna astfel problema, pentru ca vorba de propria persoana si propria viata si si-o considera/desconsidera dupa cum doreste, nu dumneata, domnule Butunoiu, care ai fost incredintat cu o delicata sarcina de a fi de ajutor in aceste momente. Repet: prefer sa cred ca e un test pentru public! De fapt, titlul chiar ma revolta, acum ca am terminat de gandit totul pe toate partile.

+3 (3 voturi)
Alfa Omega
13.11.2019, 16:11:23

In preliminar as suna eu la prieten , l-as intreba ce face, ce face mama sa , bunica sa etc si la momentul potrivit l-as intreba daca mama sa sau bunica nu si-ar dori sa viziteze tara unde s-au nascut daca ar exista doar negatia atunci i-as face totusi pe plac bunicii fara a o divulga ca doar este ultima dorinta a unei femei in etate si este o minune ca vrea sa faca asta si este lucida la cap !

+2 (2 voturi)
Dream Pervertor
13.11.2019, 14:15:45

....Gica, limiteaza-te la cat poti si ce poti!

+4 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (24)

Modifică Setările