Să nu ne supăram pe preşedintele CNAS! Este şi el om ca toţi oamenii, aspiră să devină om politic adevărat!

„Funcţionarea unui spital privat în condiţiile tarifelor practicate de CNAS este imposibilă.”                    FOTO Shutterstock

În urmă cu un an adoptam poziţia de avocat al spitalelor de stat – prin cele scrise în Raportul SAR pe anul 2013 – „Stop concurentei neloiale dintre spitalele publice si cele private”. Recomandam la acea vreme: „dezvoltarea raţională a sistemului de coplăţi, delimitarea expresă a acelor servicii sau opţiuni care presupun plăţi suplimentare din partea asiguraţilor, cu structură identică în sectorul public şi privat”.

Ai grijă ce-ţi doreşti, că poate se îndeplineşte! De-a-ndoaselea!

Preşedintele CNAS ne anunţă că „Spitalele private aflate în relaţia cu CNAS NU vor mai avea voie să încaseze niciun ban în plus faţă de cele de stat pentru aceleaşi prestaţii!”

„Pentru serviciile respective contractate cu casa ei (n.r. - furnizorii de servicii medicale) trebuie să garanteze că nu se încasează nimic suplimentar decât acele sume care sunt prevăzute de lege. Serviciile la cerere evident că vor face obiectul decontărilor distincte şi este posibilitatea spitalului privat să o facă aşa cum şi un spital public poate să încaseze în acest moment anumite sume pentru servicii care se fac la cerere anumitor pacienţi asiguraţi sau neasiguraţi", a mai arătat reprezentantul CNAS.” (sursa: agerpres.ro)

Aparent din acest an se va introduce o limitare adresată spitalelor private. În realitate, aceasta se găseşte deja şi în cadrul normativ in vigoare: „art 74(5) Spitalele aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate nu pot încasa o altă plată din partea asiguratului pentru serviciile medicale spitaliceşti acordate în regim de spitalizare continuă în afara celor prevăzute la alin. (1) şi (4)”! (HG 117-2013) Este drept însă, casele de asigurari de sanatate nu s-au înghesuit să acorde sancţiunile prevazute, niciun singur spital privat nu a fost amendat cu 1,3 sau 9% din sumele decontate pentru încălcarea acestei reguli.

Dar să vedem totuşi care sunt consecinţele şi limitele acestei măsuri, care, vezi Doamne, din acest an chiar va fi pusă în practică:

• În primul rând măsura în sine este lovită de ineficienţă: sumele percepute în plus în spitalele private, peste suma decontată de CNAS, sunt cu 100-500% mai mari! O ameninţare cu o sancţiune de 1-9% este o glumă amară!  
• Stabilirea sumelor încasate de la pacienţii privaţi este dificilă dacă nu chiar imposibilă pentru CNAS dacă însăşi aceştia nu vor face reclamaţii.  
• Se ne imaginăm însă că interdicţia va conduce la măsuri mai dure, care ar conduce la respectarea ei.  
• Spitalele private se înghesuie să contracteze cu CNAS pentru că au nevoie de aceşti bani, indiferent cât de puţini sunt ei. Spre deosebire de spitalele publice, construite şi dotate din bani publici, investiţiile private se fac cu finanţare de la bănci, iar băncile nu te iartă! Pentru funcţionare, un spital are nevoie de orice leu în plus, deoarece ratele lunare datorate nu le lasă marje de manevră.  
• Altă cheltuială care impune rulaj cât mai mare, încă din prima zi de funcţionare, este investiţia în personalul medical. Aici se aplică deja principiile cererii şi ofertei, iar dacă vrei să ai medici şi asistente, trebuie să îi plăteşti bine, indiferent de cât încasezi! Bani mai putini şi rulaj mai mic poate conduce la imposibilitatea menţinerii personalului medical minim necesar şi de aici practic falimentul!  
• Funcţionarea unui spital privat în condiţiile tarifelor practicate de CNAS este imposibilă. Miracolul săvârşit de spitalele publice îşi are originea în costurile de finanţare iniţială şi de retehnologizare diferite, în funcţionarea fără îndeplinirea normativelor de personal, adesea sub limita siguranţei, în absenţa medicamentelor şi materialelor adecvate, inclusiv celor destinate măsurilor de asepsie şi dezinfecţie. Respectarea regulii impuse de CNAS va avea drept finalitate renunţarea la suma decontată de asigurările sociale. Cel văduvit va fi, în fapt, tot pacientul, care, pentru aspiraţiile sale pentru un act medical adecvat trebuie să renunţe la drepturile conferite de statutul său de cotizant la asigurările sociale de sănătate, plătind totul din buzunar!  
• Măsura în sine reprezintă un gest de discriminare. Astfel, statutul nostru de membru UE, permite romanilor să se trateze în străinătate, însă spitalizarea respectivă i se va deconta la nivelul practicat în ţară, restul fiind suportat din buzunar. Este de mirare ca CNAS si MS nu impun furnizorilor de sanătate din străinătate aceeaşi limitare!

Iată unele concluzii:

Administratorii sistemului sanitar sunt complet lipsiţi de viziune. O astfel de măsură conduce la îndepărtarea concurenţei, ne arată refuzul de a accepta că actul medical de calitate nu se poate efectua cu fondurile existente, se înlătură posibilă concurenţă loială dintre stat şi privat, dusă în special pe tărâmul calităţii, al normalităţii. Asigurările complementare şi suplimentare de sănătate pot fi trecute, din nou, la capitolul proiecte care nu vor fi niciodată realizate iar posibilă finanţare suplimentară din această sursă, deşi relativ modestă poate fi uitată cu desăvârşire. Majorarea salariilor personalului medical din spitale se dovedeşte şi ea a fi, din nou, scoasă dintre priorităţile guvernanţilor. Singura soluţie pe care o au este omorârea şi a caprei vecinului!

Ce ar fi trebuit să se facă încă de astăzi?

Sistemul de coplăţi (căci în fapt asta sunt, plăţi suplimentare plăţii de bază) adoptat de spitalele private ar trebui să fie urmat imediat de spitalele de stat. Acestea ar avea oricum avantajul competitiv dat de absenţa obligativităţii de a include în tarifelor bani pentru construcţia clădirii sau pentru investiţiile de la aparatură. Nu ar trebui decât să includem posibilitatea plăţii oficiale pentru un anumit medic (în loc de şpaga), plăţii costurilor incumbate de consumabile atunci când o internare/intervenţie care poate fi amânată se desfăşoară peste bugetul alocat, dacă acesta a fost epuizat (liste de aşteptare), să aşezăm actul medical pe baze economice reale, prin calcularea costurilor specifice fiecărui spital şi asigurarea transparentei, pentru ca orice contribuabil să vadă când banii sunt cheltuiţi ineficient (contracte păguboase, parandărături, lipsa de simţ şi preocupare faţă de actul managerial). Acest sistem nu presupune înlăturarea celor cu venituri mici, existând o lungă serie de mijloace de protecţie pentru astfel de cazuri.

În locul acestora, CNAS şi MS ne propun înlăturarea completă a concurenţei dintre public şi privat. Ne propun mai mult, chiar şi o plafonare la zero a oricăror cheltuieli suplimentare, cu excepţia taxei destinate confortului sporit, şi aceasta limitată la 300 de lei pe zi.
 

Câţi bani a investit CNAS în sporirea confortului acelei rezerve pentru a avea dreptul de a-şi impune discreţionar limitele? Din nou zero!
 

Însă, fie şi această ultimă prevedere, demonstrează cum stângismul prost înţeles şi populismul de faţadă, adoptat de oamenii politici care ne conduc, se întoarce întotdeauna împotriva masei largi a cetăţenilor pe care, culmea, cel puţin teoretic, îi apară şi reprezintă!

Niciun om cu scaun la cap, corect informat, nu ar dori să se interneze într-un spital de stat. Condiţiile de funcţionare din cele mai multe spitale se abat atât de mult de la ceea ce înseamna medicina modernă incât bolnavii sunt oripilaţi. Atât doar ca nu vrea nimeni să-i audă. Personalul medical se află şi el între ciocan şi nicovală, între propria conştiinţă şi nevoia de a-şi exercita meseria, între nevoile pacientilor de îngrijiri de calitate şi imposibilitatea acordării acestora în conditiile impuse de CNAS. Atât doar ca nu ei sunt cei care vor muri!

Concurenţa loială dintre spitalele de stat şi cele private reprezintă o şansă, poate ultima pentru cei mai mulţi dintre noi, pentru demonstrarea nerealismului cras din finanţarea actului medical. Măsura spijinită cu emfază de oficialul de la MS ne alungă orice speranţă de mai bine.